Mistari 200 ya kwanza.
- Aş vrea să nu ne mai întoarcem. - Victorine...
Iubitule, hai să ne mutăm în vale !
- Din ce-o să trăim ? - Joseph, dacă mă iubeşti...
M-am săturat de satul ăsta.
- Cine-i acolo ? - Repede, să plecăm !
FANTOMELE MUNTELUI
Ce rateu ! Era la mai puţin de 15 metri.
De când am plecat din sat, au mintea în altă parte.
Ce-i cu tine ?
Victorine vrea să ne mutăm în vale.
- Dar tu ? - O iubesc, Romain !
- Şi vreau să fie fericită. - Ce mai aşteptaţi ?
N-am niciun ban.
Iarna asta, abia am avut cu ce-mi hrăni dobitoacele.
Dacă n-ar fi fost seceta asta, n-am fi ajuns aici.
De trei ani tot trecem prin asta, pentru că nu mergem unde trebuie.
- Ce vrei să spui ? - Vorbesc despre Sasseneire !
M-am tot gândit, Romain. Acolo trebuie să mergem.
Acolo, sus, e iarbă tot timpul anului.
- Nimeni nu mai merge acolo. - Eu vreau să mă duc.
Joseph !
Bate palma !
Crezi că o să te las să te duci singur ?
După cum te cunosc, nu.
6 sturzi şi-un iepure.
Joseph a avut mai puţin noroc.
Îi e mintea în altă parte şi mă întreb de ce.
Vara viitoare, schimbăm păşunea. o să mergem mai sus.
- Derborence ? - Nu, mai sus.
Doar nu la Sasseneire !
Ai uitat ce-au păţit unchiul şi ceilalţi ?
Au trecut 20 de ani, e păcat să irosim toată iraba aia.
Locul ăla e blestemat ! E o nebunie să mergi acolo.
Dar să nu te gândeşti că o să-ţi las animalele mele.
Sunt soţia ta, Romain, şi nu vreau să mergi acolo !
O să urc, fie că vrei sau nu !
Pun pariu că Joseph ţi-a băgat asta în cap.
Îşi bagă tot timpul nasul unde nu trebuie.
Joseph ţi-a cerut să urci acolo ?
Şi evident că şi tu eşti implicată.
Nu, Aline. Îţi jur că nu !
- De ce nu mi-ai spus ? - Ce repede circulă veştile.
Aline e furioasă pe tine, iar părinţii mei...
Orice-aş face, se împotrivesc. Nu m-au iubit niciodată.
Te rog ! Chiar trebuie să urci acolo ?
Urc pentru a ne putea căsători, avem nevoie de bani.
Nu-mi pasă de bani. Mi-e teamă !
Dacă va fi o vară tot aşa proastă, abia dacă voi putea lua un pat.
Vrei să stai tot cu părinţii tăi şi după ce ne căsătorim ?
Victorine, m-am tot gândit şi nu am altă variantă.
E singura formă de a ne fi mai uşor.
Trei luni trec repede.
Eşti nebun, Joseph.
O să mă mărit cu un nebun.
Dacă vreţi să crăpaţi de foame, n-aveţi decât !
Noi, tinerii, ne-am săturat.
Ce crezi c-o să găseşti acolo, sus ?
N-a mai fost nimeni acolo de 20 de ani.
- Totul trebuie să fie distrus. - Din vina cui ?
- Lăsăm iarba muflonilor. - Am avut motivele noastre.
Vorbeşte cu Barthelemy ! El e singurul care mai poate povesti.
Sunteţi prea tineri ca să vă mai amintiţi.
Într-o singură vară, putem face peste 600 de bucăţi de brânză.
Nu vă e mintea decât la bani !
Ce putem câştiga dacă le lăsăm vacile ?
Eu mi le ţin acasă.
O să le duci la Diablerets sau Derborence, ca în fiecare an.
Abia o să faci untul pe care-l rade nevastă-ta în fiecare dimineaţă.
Gata, o să votăm.
Cu ce bani o să închiriezi Sasseneire ?
O să vorbesc cu Pierre Crittin, dle primar, să ne dea banii.
Crittin poate o să-ţi dea banii, dar nimeni n-o să te însoţească.
M-ai auzit ? Nimeni !
Eu urc !
Clou ! Ţi-ai pierdut minţile. Crezi că o să le găseşti acolo, sus ?
Mulţumesc, Clou !
Joseph ! Vreau şi eu să urc !
Abia ce nu mai suge de la maică-sa şi crede că poate fi văcar.
Te rog, Joseph, lasă-mă să vin ! Vreau să muncesc.
Ar putea să ne ajute cu apa, cu focul.
- Ştii să faci de mâncare ? - Da.
Şi nu ţi-e frică să urci ?
Tot ce se spune despre Sasseneire, blestemul...
Sunt doar poveşti. Şi apoi, o să fii şi tu acolo.
Lângă tine, nu mi-e frică.
Bine, s-a făcut.
Un puşti şi un zărghit... Începe bine expediţia ta.
Barthelemy ! Tu eşti singurul care ne poate duce acolo, pe munte.
Nu mă mai peria atât, urăsc asta. Şi oricum nu mai am vârsta.
Toată lumea a fost de acord.
Comuna a votat "da", primarul s-a înţeles cu Pierre Crittin.
Avem aproape 50 de vaci, îţi dai seama ?
- Doar tu ne mai lipseşti. - Eşti fiul lui taică-tău.
Era ca tine la vârsta lui, nu-l oprea nimic.
Preferi să stai aici, să tai lemne, când viaţa ta e acolo, sus ?
Lasă-mă, Joseph.
În ciuda prieteniei cu tine şi mama ta, răspunsul meu e "nu".
O treime din bani acum, restul la sfârşitul verii.
Avem de ales ? E simplu, noi ne asumăm toate riscurile.
Dacă nu eşti mulţumit, n-ai decât să rămâi în vale.
Faci parte din expediţia asta, pentru că eşti nepotul meu.
Acolo, sus, n-aveţi timp de pierdut:
o să munciţi din zori şi până noaptea.
Şi vă e interzis să irosiţi laptele sau brânzeturile.
- Pe păşune, ascultaţi de Joseph. - De ce aşa ?
N-am venit aici să-mi dea ordine un pui de văcar !
Tu nu cunoşti muntele.
La urcare, fiecare va răspunde de câte 10 vaci.
Te simţi în stare ?
- Clou o să reuşească, sunt sigur. - Da.
Bun... Şi Barthelemy ? Ce face ?
- Tot nu vrea să vină. - Mi-ai promis, Joseph !
Nu-l putem forţa. Staţi liniştit, am studiat drumul.
Expediţia asta stă pe umerii tăi, Joseph, nu mă dezamăgi.
Victorine ! Aşteaptă-mă !
Mergi la bal ? Am crezut că nu vrei să petreci.
Mă poţi ajuta, te rog ?
Dacă e vorba să te faci frumoasă...
- Victorine ! Adu-o înapoi ! - Vino s-o iei !
Mergem să luăm de băut.
Să se mai bucure cât mai pot.
Uită-te la el... Cine se crede ?
Crede-mă ! Acolo, sus, n-o să mai râdă prea mult.
Hai să dansăm !
De ce te bagi tu ? Nu, mulţumesc.
Nu mi-ai acordat niciun dans.
Mergi acasă, Jean, eşti beat.
Ce te bagi tu ?
- Hai, vino ! - Dă-mi drumul !
- Las-o în pace ! - Tacă-ţi gura !
Joseph, linişteşte-te ! Hai, vino !
N-o s-o ai niciodată pe Victorine ! N-o să mai cobori de-acolo !
O să crăpaţi acolo, sus, la fel ca ceilalţi !
Intră, Barthelemy !
Henriette, nu eşti la petrecere...
Pregătesc lucrurile lui Joseph. Nopţile sunt reci acolo, sus.
Dar tu, Barthelemy ? Ce faci aici ?
O să ratezi primele dansuri.
- Pe vremuri, nu eram aşa ridicol. - Cel mai bun dansator din sat.
Fetele se băteau să le inviţi la dans.
Şi voiam mereu s-o invit pe aceeaşi.
Acum e rândul tinerilor.
- Îmi fac griji pentru Joseph. - El a vrut să urce.
Barthelemy ! Mergi cu ei.
Te rog !
Nu-l am decât pe el, o ştii foarte bine.
Dacă ar păţi o nenorocire...
Doar pe tine te pot ruga asta.
- Să ai mare grijă. - Mai lasă-l !
A ajuns şi el să muncească...
O, jertfă salvatoare, Care deschizi porţile Cerului
Duşmanul ne împinge la luptă, Dă-ne nouă forţa
Şi oferă-ne ajutorul.
Barthelemy !
Fără mine, n-aţi merge mai departe de Diablerets.
Crittin probabil a plătit scump pentru un încăpăţânat ca tine.
N-am vrut să-mi petrec vara în sat, să-ţi văd ţie mutra.
Nu te mai temi de blestem ?
Aici o să ne despărţim.
- Nefericitule ! - N-a fost intenţionat.
Nu-ţi face griji, mamă. O să fie bine.
SASSENEIRE, 2046 METRI
Mielul lui Dumnezeu, care laşi lumea fără de păcate,
ai milă de noi...
Totul e căzut aici.
- Refugiul pare în stare bună. - Acoperişul e spart.
2-3 zile de muncă cel mult. Totul o să fie bine.
Descărcaţi măgarii şi daţi de mâncare vacilor.
- Da, o să fie uşor... - Ia o lopată şi pleacă de-aici !
Ernest, ia o găleată şi du-te după apă.
Noi mergem înăuntru.
- Ce s-a întâmplat aici ? - N-a mai fost nimeni de 20 de ani.
Să mergem în pivniţă.
Uitaţi !
"Sasseneire o să vă omoare".
- Ce-i asta ? - Nimic.
Şterge asta şi nu spune nimănui nimic.
Să nu-i spuneţi dlui Crittin ! N-o să mai fac !
Stai liniştit, n-o să afle nimic.
Mai ales că vine de la un băiat drăguţ, ca tine.
Mă bucur că sunt aici. E prima mea slujbă.
Şi nici nu mi-e frică.
- L-ai văzut pe Clou ? - Când m-am trezit , nu mai era.
A început ! E simplu: Crittin îl plăteşte să pună capcane.
Măcar o să avem ce mânca.
Nu-ţi face griji. Sunt zgomotele gheţarului, de la căldură.
- Ce-i asta ? - Un talisman.
De data asta, Sasseneire nu ni se mai poate împotrivi.
Da, credeţi ce vreţi.
Spune-ne ce s-a întâmplat acum 20 de ani.
Da, mai spune-ne o dată toate balivernele alea,
ca să putem trece apoi la altceva.
A început cu zgomote de ciudate, precum paşi pe acoperiş.
Nu înţelegeam, dar nu ne-am făcut griji.
Apoi, un bărbat s-a tăiat la deget într-un cârlig.
O mică zgârietură, mai ales pentru un bărbat ca el.
Apoi, cangrena s-a întins foarte repede.
N-am mai apucat nici să-l coborâm.
Apoi, vacile s-au îmbolnăvit.
Bravo, Barthelemy, eşti cel mai bun povestitor din sat.
No comments yet. Be the first to leave one.