Autumn Beat

Există momente când nu te poți întoarce.

Nopți ca acestea, când crezi că viața chiar ți s-ar putea schimba...

Și iată-ne,

așteptând neîncetat ceva ce numeam fericire.

Nu ne dădeam seama că la acele zile ne vom întoarce mereu,

purtați de acea muzică sunând pe cele mai intense ritmuri.

Ritmul toamnei

În picioare am ghete Timberland Air Force, nu port Supra

E ora 19:00 și Milano e sumbru

Băieți, mișcați-vă Banii vă vor face să vă simțiți bine

Ne imaginăm că suntem milionari Dar mereu în hanorace

Ochiul întunecat al judecății

Se uită la tine, dar nu te salută Suspicioși la pielea noastră închisă

Oamenii amuțesc precum aceste ziduri

Își schimbă pielea Dar tot ca Iuda sună

Principii fixe, slujbe triste

Îmi înregistrez sentimentele dezordonate Dragostea e nasoală

Nu-mi pasă dacă nu înțelegi

Mă simt ca Shakur, scuipând reporterii

Frate-meu, când s-a apucat de rap, zicea că muzica ne va face câștigători.

- Prerogativa e să fim puternici! - Puternici! Puternici!

În locurile astea Un cocktail prost face ravagii

- Sunt prea multe capcane - Prea multe!

Frica te poate distruge

Mulțumesc, Milano!

Am scos compilația! O găsiți acolo.

Și ăsta e fratele meu, purtați-vă frumos cu el!

Am spus că ne va ține aproape.

Ele nu înseamnă nimic pentru el.

Trebuie să te obișnuiești cu asta, Ife.

Du-te... du-te la el!

Uite, o să... Mă ocup eu de asta.

Nu rămânem?

Ce dracu' am mai făcut de data asta?

- Dacă vrei să rămâi, rămâi! - De ce?

Ești deja într-o companie bună.

- Despre ce dracu' vorbești? - Am văzut!

Te referi la fetele de lângă scenă?

Da, și asta.

Ce dracu' era să fac?

Să le alung?

Da, exact.

Știi că suntem aici ca să muncim, nu?

Asta face parte din munca mea.

Nu fac nimic.

Dacă nu mă crezi, întreabă-l pe Tito!

Petit!

Spune-i!

Ultima dată, la bar, mi-am făcut de cap cu cineva?

Nu, Ife. El...

doar pe mine m-a deranjat.

Ca... ca întotdeauna.

În plus, știi că... e un ticălos.

Mereu aceeași dramoletă nenorocită.

Ai fi putut...

Să nu te dai la ele.

Îmi spui cel puțin cât am vândut în seara asta?

Paco!

- Paco! - Da?

- Hai cu mine! - Ce e?

Haide, mișcă-te! Vino!

Teflon Don era porecla lui Gotti.

Stai, frate, nu era a lui Rick Ross?

Așa credeam și eu, dar era a lui John Gotti,

pentru că teflonul e ca un fel de material antiglonț, știi?

Nu l-au prins niciodată, a fost achitat în toate procesele.

Apropo, discul e tare.

Trebuie să ajungem la nivelul ăla. Îmi place flexibilitatea,

single de stradă și hit la radio.

- Păi, nu suntem prea departe. - Și eu cred la fel.

Mai devreme sau mai târziu, o să fac un feature cu el.

În fine, hai să fim serioși, trebuie să cântăm în curând.

Haide, Paco, nu te ascunde, vino! Spune-mi cum e sus.

Cum e atmosfera afară? A fost un succes?

A fost trăsnet, da.

E cel mai bun public. Pe bune.

Asta e grozav!

Am văzut niște oameni pe aici, spune-mi,

ai primit vreo propunere, vreo ofertă?

Nu mare lucru. Case de discuri nașpa.

- Dar nu semnez decât dacă e ce trebuie. - Așa te vreau.

N-o să vă vină să credeți ce s-a întâmplat!

Tipul a zis că piesele noastre sunt tari.

- Ce tip? - Guè Pequeno.

A zis că vrea să semneze cu noi.

- Guè? - Frate, ți-am zis eu, nu?

Da, dar s-o luăm ușor.

A zis că versurile noastre sunt mișto, dar nu destul de profunde.

Frate-tău spune asta de o veșnicie, prostule!

Da, dar calmează-te, nu sunt idiot.

Mă întâlnesc cu el și cu Harsh.

Dacă-i convingem, ne dau feature-ul.

- Guè? - Exact.

Rahat, piesa noastră!

Petit, ai auzit?

De data aceasta, dăm lovitura.

Băieți, mișcați-vă Banii vă vor face să vă simțiți bine

Milionari în devenire Prerogativa noastră e să fim puternici

- Să fim puternici - Puternici

În locurile astea Un cocktail prost face ravagii

- Sunt prea multe capcane - Prea multe

- Prea multe - Frica te poate distruge

- Distruge... - Băieți!

Băieți, începe concertul.

Ife!

De data aceasta, facem cum zici tu.

Bine, dar... cât timp avem?

Până marți. Nu-ți face griji! Trebuie să ne scrii ceva mișto.

Acum, că pot zbura, tot orașul e al meu

Dar nu are sens Să zbor singur

Vino!

Cum mimezi iubirea?

Timpul trece, dar eu nu mă întorc niciodată

Aruncați-mă din Ceruri Faceți-mi vânt

Tatuaje la vedere, de rebel

Am crezut că rupem lumea-n două

În schimb, cel care ne-a enervat A câștigat

Și ne uităm cum totul se prăbușește

Nu văd, singur ca un câine

Poate e mai bine dacă nu mă concentrez

Miros gudron și filigrane

Emoția nu durează mult

Știi că nu e dragoste dacă

Tu mă folosești și eu te folosesc

Banii vorbesc

Și pe ei îi asculți Mai mult decât mă asculți pe mine

Suntem mereu singuri, da

CAPITOLUL 1

FRAȚI

Să ai succes și să faci bani sunt două lucruri diferite.

Paco nu putea să se plimbe pe stradă fără să fie oprit de vreun puști.

Prin casă nu putea să se plimbe pentru că era prea mică.

Așa era viața unui rapper în 2011.

Du-te și plătește facturile!

Dave...

Când maică-ta... te dă afară, ce-o să faci?

O să stau aici.

Nu?

În loc să te iei mereu de mine, ascultă!

Drăguț!

Ce... cum se numește?

Autumn. Dar e un titlu de lucru.

Să presupunem că mâine dăm lovitura.

Care e primul lucru pe care ți-l dorești?

Nu... nu atrage ghinionul, te rog!

Spune la cameră, Tito!

Îmi doresc o casă...

atât de mare, încât să încăpem toți.

Dar... dar suficient de mare ca să nu te văd

două zile.

Ca să pot...

să mănânc micul-dejun fără să te iei de mine.

Ne cumpărăm câte o casă fiecare, T.

MTV Cribs episod special, Fifty, pe dracu'!

Hei, Fifty,

începe să ni se schimbe norocul.

Ieri, după treaba cu Guè, am făcut un beat demențial, ascultă!

Nu, D. dă-mi ceva serios, te rog!

Bine, domnul Paco vrea ceva serios.

Când mă întorc la tine

Mă voi întoarce acolo ca un rege

Să-ți spun despre necazurile mele

Să-ți spun lucrurile pe care nu le știi Despre necazurile mele

Să-ți spun lucrurile pe care nu le știi

Crede-mă, el e.

Dacă mă întorc la...

Îmi dai un autograf?

Mulțumesc.

Poți să ne faci o poză?

De fapt, eu am scris versul ăla.

Dar nimeni nu știa asta.

Astea erau regulile jocului.

Rapperii lucrează singuri. Dar, în cazul nostru, a fost altfel.

Paco venea cu vocea, eu veneam cu versurile.

El era starul, în timp ce, pe vremea aia, eu eram o fantomă.

O acțiune pe care personajul principal e împins s-o facă împotriva voinței sale.

- E o necesitate... - Ca în Mișcarea Muncitorească.

- Pentru Dickens, literatura devine... - Răzbunarea mea e o necesitate...

Devine un act de protest.

Nu este o alegere.

Nu e o alegere...

După un semestru de tăcere, îți aud, în sfârșit, vocea.

Vrei să împărtășești cu noi sau păstrezi pentru tine?

Îi lipsește... îi lipsește presiunea de la bază.

Mai tare, nu te aud.

Acel... acel tip de rebeliune nu are presiune de la bază.

Săracii despre care... despre care a scris Dickens

nici măcar nu știau... știau să citească.

Bine,

cred că o grămadă de doamne pline de bijuterii

ar fi... ar fi fost mișcate să citească despre un copil care cerșea supă,

dar... dar asta e tot.

Fără revoluții,

doar... doar ipocrizie.

E un punct de vedere foarte interesant.

Asta ne aduce înapoi la relația delicată dintre intenția autorului

și realitate.

Să ne gândim, ce se întâmpla în acei ani?

Viața nu e altceva decât să nu renunți

Cinci într-o cameră ca șobolanii în cuib