Those Were the Days (Le plus bel âge)

CEA MAI FRUMOASĂ VÂRSTĂ...

Povestea se petrece într-un mare liceu parizian,

la secţiile preuniversitare "hypokhagne" şi "khagne",

unde elevii se pregătesc pentru Şcoala Normală Superioară.

Alte personaje din film aparţin claselor preparatorii

din Şcoala Militară Saint-Cyr.

Interni sau externi, aceşti elevi apără tradiţii uneori antagoniste,

într-o exaltare care culminează cu rituri de iniţiere,

ale căror secrete nu trec de uşile dormitoarelor.

Berlinul de Est, aseară. Guvernul RDG anunţă deschiderea

tuturor frontierelor, inclusiv Zidul Berlinului.

La televizor, est-germanii aud

şi citesc în acelaşi timp textul oficial. Iată-l...

Mamă, trezeşte-te.

Se pot cere călătorii private în străinătate

fără a mai îndeplini condiţiile anterioare...

Hai, trezirea, nu adormi iar.

Gata ?

... un punct de trecere între cele două Berlinuri.

Şterge-ţi gura.

Mamă, trebuie să-l plătesc pe Moro.

Repede, mergi la toaletă.

Mamă, îmi dai bani să-l plătesc pe Moro ?

Vin în grupuri, prieteni, familii. Au bebeluşi pe umeri.

Unii râd, alţii plâng,

unii desfac sticle de şampanie

aduse ca să sărbătorească unitatea, libertatea.

- Aveţi bani pentru cantină ? - Da.

Staţi cuminţi aici.

Nicio grijă, îi supraveghez.

... în război, ca în criză, care se zbate,

plină de energie, vioaie, veselă, aprinsă.

Rădăcina el sau il. Grad simplu.

Rădăcina ol sau ul, grad flexionar.

300 000 de oameni au defilat paşnic la Leipzig.

Un cortegiu impresionant de disciplină şi hotărâre...

Noaptea a căzut peste Leipzig.

Karl-Marx-Platz, scăldată în lumina puternică a felinarelor,

a devenit locul manifestanţilor.

Sunt zeci de mii de oameni, adunaţi în spatele pancartelor

pe care scrie "Libertate de a călători", "Presa liberă".

9 noiembrie 1989.

Video Resistance. Cine face curat în casa femeii de serviciu ?

O treime din viaţă faci teme,

în a doua treime îţi câştigi traiul,

iar în a treia îmbogăţeşti agenţiile de turism.

Şi totuşi, auzi mereu că prima e cea mai bună.

Tinereţea...

Sunteţi 29, agăţaţi de o stâncă.

Calc pe mâinile voastre.

Dacă scăpaţi una, o scăpaţi şi cealaltă.

În al doilea trimestru veţi rămâne 22.

Unii vor renunţa singuri între timp.

Doar 18 vor ajunge la secţia khâgne.

Doar 15 luni vă despart

de admiterea de la Ecole Normale Superieure, pe Rue d'Ulm.

Nu sunteţi nişte victime

ale unei logici absurde a concursului

care ar însemna, aşa cum se spune uneori:

îi păstrăm pe cei mai buni,

ceilalţi sunt aruncaţi sau se aruncă singuri.

Ar fi prea simplu.

Sunteţi responsabili.

Fiecare va trebui să răspundă cândva

la întrebarea sfântului Augustin.

Ce-ai făcut cu talentul tău ?

Claude... te iubesc.

Te iubesc.

- Şi eu am o poreclă în dormitor ? - Desigur. Ca toţi ceilalţi.

Care e ?

Îi întărâţi pe toţi băieţii cu care dansezi.

Trebuie să-i urmezi, să te mulezi pe mişcările lor...

O fac chiar şi pentru cei stângaci, nu întotdeauna cei frumoşi.

Prea mare să te mai joci cu păpuşi, faci pe târfa cu inimă mare.

Fratele tău.

- Bine, te las să plăteşti. - Şi independenţa ta ?

O vei plăti tu.

Bărbaţii doresc doar femeile pentru care plătesc.

... la o răscruce ivit Un hoit scârbos pe un prundiş zvârlit

Şi totuşi, ai să semeni cu această îngrozitoare

Putreziciune cu duhoare grea,

Tu, ochilor mei astru şi firii mele soare,

Tu, îngerul şi pasiunea mea !

Mulţumesc...

Fişele voastre de început de an spun totul.

Nu informaţiile, ci temperamentul vostru.

Adică, şi cei care au citit La Bruyere ştiu,

caracterul vostru.

Adică ce aţi făcut din temperamentul vostru.

În general, nu mare lucru.

Răspunsurile voastre se limitează la un cuvânt.

Fără subiect, verb sau complemente.

Greşelile de ortografie abundă.

Vocabularul vostru e sub nivelul unui muncitor necalificat.

E şocant să constat că nu ştiţi să scrieţi.

Papagali. Copiaţi pagini întregi !

Aţi ales o secţie literară !

Nu mănânci ?

La dracu', nu, am un concurs de pregătit !

Trebuie să reuşesc, trebuie să învăţ !

La dracu' !

Nu ai închis ochii ?

Nu pot mereu să-i închid.

Aş vrea un bărbat care închide ochii,

asta ar însemna relaxare, încredere.

Sunteţi zgârciţi...

Bărbaţii sunt zgârciţi.

Ceri prea mult.

Nu mă plictisesc cu tine.

Dar sentimentalismul ăsta e de prost gust.

Te-am avertizat, urăsc scrisorile de dragoste.

Nu-mi place să fiu forţat.

Fascistule !

Nemernic...

Nu-mi pasă că nu ai citit scrisorile. Nici nu le meriţi.

Axel, biet dandy de provincie.

Dacă nicio femeie n-a avut curajul să-ţi spună adevărul,

am să ţi-l spun eu.

Îmi place scena săracului. Nu ziceţi ?

Eu...

Actul III, scena a doua.

Don Juan întâlneşte un sihastru care cere milă.

Scoate o monedă şi i-o flutură.

I-o va da doar dacă cerşetorul blasfemiază.

Haide, spurcă un pic.

Înjură...

Şi atunci... ?

Citiţi scena. Neapărat.

Pentru mine, până prin clasa a VII-a,

Racine a trăit în Evul Mediu pentru că vorbea de iubire.

Moliere, pe la 1800, pentru că vorbea de bani,

iar Corneille în secolul XVII.

Aici, să nu ştii înseamnă sinucidere.

Aici trebuie să ştii înainte să înveţi.

E imposibil.

Nu ezitaţi să legaţi alianţe. Folosiţi-vă foştii profesori.

- Cum vă numiţi ? - Delphine Le Guevec.

Delphine... Delphine, delfinos, delfin.

Nu, aşteptaţi. Mai degrabă...

Delphine, Delphines,

dragon păzitor al oracolului din Delfi.

Veţi reuşi.

- Sunteţi din satul ăsta ? - Da, domnule.

- Şi locuiţi aici ? - Da, domnule.

Cum vă numiţi ?

Charlotte, la dispoziţia dv.

O, ce frumoasă fată.

Domnule, mă faceţi să roşesc...

Nu se poate să nu fii în largul tău.

Vai, domnule,

sunt într-o mare nevoie, de nedescris.

Claude !

Mă scoateţi din minţi !

VERTIJUL

- Le Guevec Delphine, HK2. - Bună ziua.

Dra Le Guevec,

domnii Larziz şi Lagarde,

să veniţi la mine la sfârşitul orei.

Aici trebuie să domnească emulaţia, nu caricatura ei degradată.

Păstraţi concurenţa doar pentru adevăratul rival,

liceul Louis-le-Grand.

Încă zece flotări.

Pune forţă de data asta.

Ce căutaţi aici ?

Fetele n-au ce căuta aici.

Căutam pe cineva. Un băiat.

- Poate e internat aici. - Poate, dacă şi cu parcă...

- Poate că stă aici. - Anul întâi ? Anul doi ?

De la Saint-Cyr, ENC sau litere ?

Îi ştiu prenumele.

Cum îl cheamă ?

Axel.

Nu există nimeni cu numele ăsta.

De ce îl cauţi pe băiatul ăsta ?

- Eşti îndrăgostită ? - Nu.

- Eşti de la Henri IV ? - Da.

Ce clasă ?

HK2.

Sunt şi alte dormitoare. Mă pot interesa.

Nu e cazul. Mulţumesc.

RFG îi primeşte cu braţele deschise,

dar stai să vină toţi şi mai vedem.

Sufereau de claustrofobie.

Îţi dai seama, ieşind din străzile lor triste.

Mâna pe cupă !

Cupa la două degete de ureche.

Aţi auzit ceva de sinucidere ?

- A fost o sinucidere ? La liceu ? - Da.

O fată de la pregătitoare.

- E oribil. - Fără glumă ?

- Ştiaţi ? - Nu.

Când s-a întâmplat ?

Lunea trecută, se pare.

Pe seară, la bibliotecă.

S-a aruncat de pe scara mare a dormitoarelor.

S-a zdrobit de podea. Zece minute mai târziu, dispăruse tot.

Evident, nu e genul de lucru pe care-l etalezi.

Au muşamalizat.

În Japonia, sunt 25 000 de sinucideri pe an.

- Bătrâni sau tineri. - Idioţii de la Saint-Cyr.