Dus Kahaniyaan (दस कहानियाँ)

SANJAY DUTT PREZINTĂ

PRODUCĂTOR SANJAY GUPTA

ZECE POVESTIRI

Mehboob şi Priya vin azi la cină.

Rahul, azi e joi.

Ştiu.

Dar el e sunat ieri şi a insistat.

Te poţi întâlni mâine cu mătuşa.

Rahul, ea e bătrână şi singură.

Aşteaptă cu nerăbdare să mă vadă în fiecare joi.

Ştiu. Să nu-ţi faci griji ! Vom comanda mâncare.

Bine.

Priyei îi place mâncarea thailandeză.

Bine. Voi lua două sticle de vin când mă întorc.

Bine.

Bună, Jules !

Întâlnirea e la ora 12:00, la Hotel Regent.

Vom lua prânzul acolo.

Bine. Pa !

- Ai împachetat mâncarea mătuşii ? - Da.

- Ce ai împachetat ? - Biryani.

Mătuşa e norocoasă.

De parcă ţie ţi-aş da orez simplu la prânz, zi de zi.

Te las undeva ?

Nu. Iau un taxi.

"Numele meu e Pooja Sareen."

"Sunt vicepreşedintele unei companii multinaţionale."

"Sunt o soţie singuratică şi plictisită."

"5 ani de căsnicie."

"Fără copii. Un soţ ocupat..."

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ziua asta.

"Eu şi Adi ne-am întâlnit pe chat, pe internet."

"Locotenent-colonel Aditya Singh."

"Foarte şarmant şi chipeş."

"Supertare. Sexul era doar un aspect."

"După asta, eu discutam cu Adi."

"Timpul zbura când eram alături de Adi."

- Eşti fericită ? - Da.

- Plec. - Unde ?

La graniţa Assam.

Trebuie să mă prezint mâine acolo.

Şi acum îmi spui asta ?

După trei ore ?

Dacă-ţi spuneam înainte, am fi pierdut aceste trei ore.

Am dreptate ?

Îţi aminteşti când ne-am întâlnit prima oară ?

Nici măcar nu ştiai să zâmbeşti.

Acum ai învăţat.

Vrei să spui că tu m-ai învăţat ?

Îi spun acestei femei frumoase

că, atunci când mă întorc, să fie la fel ca acum.

Continuă să zâmbeşti !

Nu încerca să te comporţi ca un erou de la frontieră !

Ai grijă de tine !

Aşa voi face.

Vreau să te rog ceva.

Ce ?

Promite-mi că nu vei refuza !

Mai întâi spune-mi despre ce e vorba !

Jură-mi că nu vei spune "nu" !

Jur !

Adi, nu pot lua asta.

Ai jurat. Te rog !

"Nu era uşor să-l refuz pe Adi."

"Prima oară n-am putut s-o fac."

"Şi nici în acea zi nu am putut."

"În drum spre casă, un singur gând nu-mi dădea pace."

"Dacă Rahul mă întreba, ce aş putea să-i spun ?"

Îl vom amaneta. Câţi bani vreţi pe el ?

500 de rupii.

Ce ? Doar 500 de rupii ?

Da. Şi te rog să nu scrii niciun nume pe chitanţă.

Bine. Cum doriţi.

Ţineţi asta !

Nu pot mânca chestii dintr-astea. Sushi, de exemplu...

Cine să mănânce sushi ? Acolo vin tipe tari, omule.

Mehboob ! Mergem acolo să luăm cina sau să ne uităm la tipe ?

Stă acolo şi ascultă ce spunem noi.

Mereu.

Doamnă, avem o înţelegere.

Doar ne uităm. Nu punem mâna.

Ce scârbos !

Ce s-a decis cu cei 500 de rupii pentru loterie ?

Ce e de făcut ?

În zilele noastre ce primeşti pentru 500 de rupii ?

Ascultă-mă ! Rupe-l ! E o pierdere de timp.

Ai perfectă dreptate. E o tâmpenie.

Nu. Vreau să ştiu ce e în el.

Ai dreptate, Pooja. O să merg cu tine.

Nu e nevoie. O să merg singură.

Bine. E în drumul meu spre birou.

Mâine-dimineaţă vom merge amândoi acolo. Bine ?

Las-o baltă cu chitanţele !

Îl ştiţi pe tipul ăla, Farhan ?

Are un C 180.

Dacă se pricepea cât de cât la maşini, şi-ar fi luat clasa E.

Sunt bani obţinuţi uşor.

Şi-a luat un Mercedes.

Habar n-are. Vrea doar să se dea mare.

Nu... Am întârziat.

De fiecare dată când vine Mehboob ne prinde ora 3 noaptea.

Ştiu.

Nu vii ?

Nu. Du-te tu ! Dacă e ceva drăguţ, sună-mă. Voi veni la birou.

Bine.

- Pa, scumpo ! - Pa !

Bună !

Pooja, ai câştigat la loterie. E minunat.

Serios ? Ce e ?

Nu-ţi voi spune. Vino la birou să-l vezi !

Mai întâi spune-mi ce e !

Nu-ţi spun. Vino la birou ! Bine ?

Am plecat.

Hei !

Ce e ?

Bună ! Intră !

Ghici !

Haide ! Spune-mi !

Bine. Ia loc.

Ţine !

E frumos, nu-i aşa ?

E un inel.

Şi ? Nu-ţi place ?

Unde o să mai găseşti un inel atât de frumos la 500 de rupii ?

Nu... Adică... E frumos.

E foarte frumos.

Pune-l pe deget !

Se potriveşte.

- Şi arată şi bine. - Da.

Ar trebui să plec.

Mă întâlnesc cu Priya.

Rămâi să luăm prânzul !

Nu. Mă întâlnesc cu ea ca să iau prânzul. Pa !

Bine. Ne vedem acasă, scumpo.

- Pa ! - Pa !

"Ştiam că fusese mâna vânzătorului."

"Ar fi trebuit să-mi dau seama că nu avea intenţii bune."

Nu am semnal aici.

- Jules, sună la numărul ăsta ! - Bine.

- Doamnă ! - Mulţumesc.

Julie, porţi un colier foarte frumos.

Mulţumesc.

De unde l-ai luat ?

E un cadou de la iubitul meu.

"Ne pare rău. Numărul apelat nu e alocat."

CĂSNICIA

Regia SANJAY GUPTA

Ochii nemiloşi ai camionului care trece în grabă...

Parcă era vestitorul morţii care trecea râzând.

De ce nu-şi folosesc bena ?

Pentru că sunt drogaţi, ca şi noi.

Shekhar ! Shekhy !

Kaamna ! Sărută-mă !

- Ce ? - Sărută-mă !

Aici ? Pe autostrada asta nenorocită ?

Şi apoi ?

Când vei trece pe aici, peste 30 de ani,

cu nepoţii tăi...

Peste 30 de ani ? Până atunci voi fi moartă.

Nu. Gândeşte-te !

Gândeşte-te că vei trece pe aici peste 30 de ani,

cu nepoţi tăi, iar buzele ţi se vor umezi,

gândindu-te că aici l-ai sărutat pe Kabir.

Ai dreptate. Vino încoace !

Închide ochii !

Căţea ! Căţea !

DROGAŢI PE AUTOSTRADĂ

Kaamna !

Sunt obosită.

Trebuie să plec.

Mai stai puţin. Scenariul va fi incomplet.

Viaţa noastră va fi incompletă.

Şi cum rămâne cu patul ăsta ? E singur şi speriat.

Descurcă-te singur !

Târfo !

Îţi pute gura !

La ce te aşteptai, la ora 3 noaptea ?

- Ridică-te ! Du-te ! - Mulţumesc.

Shekhy ! Shekhy, Kaamna...

Shekhy ! Shekhy !

Shekhy !

Shekhy, măcar umple termosul. Shekhy !

Măcar umple termosul, drogatule !

Shekhy !

Kaamna !

Vino încoace !

Deschide gura. Vreau s-o miros.

O să pută şi mai tare.

Sărută-mă !

Altfel, să ştii că alţii de abia aşteaptă.

Serios ?

Te iubesc !

Te rog să nu spui asta ! Face ca relaţia noastră să pară obişnuită.

Timpul a jucat un joc...

Timpul a jucat un joc...

- Cântă bine ! - Ce ?

- Bună ! Ascultă ! - Kabir !

Ai o ţigară ?

30. Nu vrei să mergi acasă ?

- Bună ! - Haide, Kabir !