Memories of a Murderer: The Nilsen Tapes

‎Unu, doi, trei, patru, ‎cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece.

‎Acest reportofon ‎pare să nu funcționeze corespunzător.

‎Sunetul oscilează dintr-o parte într-alta.

‎În fine, să începem această înregistrare.

‎Numele meu este Dennis Nilsen.

‎ÎNREGISTRARE DIN ÎNCHISOARE

‎Tovarășii mei, după cum auziți,

‎sunt o pereche de papagali, ‎Hamish și Tweetles.

‎Hamish e băiat bun.

‎Stau aici,

‎fumând o țigară cu tutun Scaferlati.

‎Vai de mine!

‎Da, ne distrugem sănătatea.

‎Toți trebuie să murim de ceva, nu-i așa?

‎UN DOCUMENTAR NETFLIX

‎Azi-dimineață, un gardian binevoitor ‎mi-a împrumutat ‎News of the World,

‎o fițuică amuzantă ‎care încearcă să pară un ziar.

‎Mi-a spus să citesc pagina 21.

‎„Dennis Nilsen își ia în râs crimele,

‎agățând pe un perete din celula sa

‎un afiș cu vedeta din ‎Tăcerea mieilor, ‎Hannibal Lecter.”

‎„Și crede că, într-o zi,

‎grozăviile sale ‎vor fi imortalizate într-un film.”

‎Sfârșit.

‎Ce mizerii!

‎Bună seara!

‎Scotland Yardul a început azi ‎cea mai mare anchetă din istoria sa…

‎CASA ORORILOR

‎…după găsirea cadavrelor din Londra.

‎În următoarele ore,

‎amploarea acestei crime ‎va începe să iasă la suprafață.

‎Ei bine,

‎cât de exact este acest articol?

‎Într-adevăr, ‎am fost condamnat pentru crimă.

‎Dar celelalte lucruri sunt pură ficțiune.

‎Acuzarea susține existența unui tipar.

‎Publicul a umplut ‎sala de judecată în fiecare zi.

‎Cei care se așteptau ‎să audă orori n-au fost dezamăgiți.

‎Grozav! „Des Nilsen, monstrul.”

‎„Of, Nilsen.” Imediat cum rostești ‎acest nume‎, ‎afli idei preconcepute.

‎Dennis Nilsen, omul care și-a zis cândva ‎„ucigașul secolului”…

‎Încă încearcă să-mi atribuie imaginea

‎creaturii periculoase ‎atât de populară în romane.

‎A monștrilor din filme.

‎Nilsen vrea acum să-și publice ‎autobiografia de după gratii.

‎…este o poveste de neînțeles.

‎Bun, să începem!

‎Londra, anul 1983.

‎Bună ziua! Este o zi cel puțin friguroasă.

‎Și nu se va încălzi ‎nici în următoarele zile.

‎Pentru că vânturile ‎de la nord la nord-est…

‎Îmi amintesc bine acea zi,

‎fiindcă era frig și urât afară.

‎Stăteam în biroul meu…

‎când un coleg mi-a spus

‎că a fost chemat ‎pe strada Cranley Gardens,

‎unde fuseseră găsite, într-un cămin ‎de vizitare, rămășițe umane suspecte.

‎CRANLEY GARDENS, NORDUL LONDREI

‎Când am ajuns acolo, ‎locatarii stăteau în jurul unui cămin.

‎Toaletele se înfundaseră

‎și fusese chemat un instalator, ‎ca să curețe țevile.

‎Iar acesta a găsit ‎cantități uriașe de carne și oase.

‎Am cunoștințe limitate,

‎dar am fost destul de sigur

‎că nu era vorba de un animal.

‎S-a arătat cineva ‎interesat de ceea ce ați găsit?

‎Da, bărbatul care locuia la ultimul etaj.

‎Locatarii mi-au spus apoi că în seara ‎anterioară, pe la miezul nopții,

‎auziseră un scârțâit puternic afară.

‎Când au deschis ușa de la intrare, ‎l-au văzut pe bărbatul de la ultimul etaj.

‎Era îmbrăcat doar cu o vestă.

‎Și vorbim despre luna februarie, ‎era foarte frig.

‎L-au întrebat dacă se simțea bine. ‎Și el a zis: „Da. Am ieșit ca să urinez.”

‎Am pus întrebări în zona Cranley Gardens

‎și am aflat că era la agenția pentru ‎ocuparea forței de muncă, unde lucra.

‎AGENȚIA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ

‎De obicei, se întorcea de la serviciu

‎la cinci și jumătate, în fiecare zi.

‎Am aflat apoi ‎că bucățile de oase din țeava de scurgere

‎proveneau într-adevăr de la un corp uman.

‎Iar medicul legist ‎a spus că bucata de carne

‎părea să aibă urme de strangulare pe ea.

‎Și ce să vezi,

‎pe drum se apropia un bărbat.

‎Sosește clipa

‎Sosește clipa

‎Era foarte calm.

‎Când am ajuns pe Cranley Gardens,

‎polițiștii erau șovăitori.

‎Puneau întrebări în stânga și în dreapta, ‎sperând să obțină informații

‎despre bucățile de carne umană ‎care fuseseră găsite în țeava…

‎…de scurgere.

‎Nilsen a zis: „E ciudat ca polițiștii ‎să vină aici ca să vorbim despre țevi.”

‎Dar ne-a lăsat să intrăm

‎și am urcat la apartamentul lui.

‎De îndată ce a deschis ușa,

‎ne-a lovit mirosul.

‎Cunoșteam acel miros oribil.

‎Așa că i-am zis…

‎„Termină cu prostiile! ‎Unde e restul cadavrului?”

‎M-a privit și a arătat…

‎spre șifonier.

‎Când l-am deschis,

‎am văzut ‎doi saci uriași de gunoi, negri, plini.

‎Așa că l-am apucat de mânecă și i-am spus

‎că era arestat sub suspiciunea de crimă.

‎Pe drumul spre secția de poliție,

‎am stat lângă el.

‎Dar ceva nu-mi dădea pace.

‎Cei doi saci de gunoi erau uriași.

‎Pe drumul spre secția de poliție, ‎am fost întrebat…

‎„Avem de-a face ‎cu un cadavru sau cu două?”

‎Am răspuns imediat…

‎„15 sau 16.”

‎Mi s-a făcut pielea de găină.

‎Și l-am văzut pe inspectorul-șef

‎privind în oglindă, la mine.

‎A trebuit să-i spun să se concentreze, ‎fiindcă începuse să conducă haotic.

‎Am realizat că aveam ‎de-a face cu un criminal în serie.

‎SECȚIA DE POLIȚIE HORNSEY

‎Străbat un coridor lung, cu escorta mea,

‎și intru în prima celulă ‎de la capătul acestuia.

‎Sunt depozitat acolo, ‎în această încăpere învechită,

‎cu o băncuță ‎și o măsuță minusculă și grosieră.

‎Stau acolo, aprind o țigară și fac pauză.

‎Nu eram siguri ‎că Nilsen ne spunea adevărul.

‎Te întrebi: „15 sau 16 oameni?”

‎Dar îl puteam ‎ține în arest doar 48 de ore.

‎Niciun minut mai mult.

‎Și trebuia să scoatem ‎de la el tot ceea ce puteam.

‎POLIȚIA METROPOLITANĂ ‎PERSOANĂ INTEROGATĂ:

‎Dar nu vrei să-l presezi atât de tare, ‎încât să nu vorbească cu tine.

‎AM CÂTEVA ÎNTREBĂRI

‎EȘTI PREGĂTIT SĂ RĂSPUNZI LA ELE?

‎Îngrijorat ‎de posibilitatea unui interogatoriu lung,

‎i-am surprins pe cei trei detectivi,

‎afirmând că le voi spune totul.

‎Nilsen nu se oprea din vorbit.

‎A început să ne spună,

‎cu exactitate, ceea ce se întâmplase.

‎UNDE I-AI ÎNTÂLNIT PE ACEȘTI OAMENI?

‎Mergea într-un bar…

‎AM BĂUT

‎…vorbea cu o persoană

‎și o invita în apartamentul său.

‎Acolo, beau și ascultau muzică.

‎În dimineața următoare, ‎Nilsen se trezea cu un cadavru lângă el.

‎AVEA O CRAVATĂ ÎN JURUL GÂTULUI

‎ERAM ȘOCAT

‎ÎNGROZIT

‎Când l-am presat, a spus

‎că nu-și amintea ce se întâmplase.

‎CÂND TE ÎMBEȚI, NU-ȚI MAI AMINTEȘTI

‎În mod normal, ‎într-un caz de crimă, ai o victimă

‎și începi să cauți criminalul.

‎În acest caz, aveam un criminal…

‎PRIMA VICTIMĂ

‎…dar nu știam cine erau victimele.

‎I-AM UITAT NUMELE

‎A DOUA VICTIMĂ

‎NU I-AM ȘTIUT NUMELE

‎Așa că am luat-o în sens invers, ‎ca să descoperim victimele.

‎SĂ ÎNCERCĂM SĂ-ȚI ÎMPROSPĂTĂM MEMORIA

‎N-am refuzat ‎să răspund la nicio întrebare.

‎NUMĂRUL PATRU?

‎ÎNĂLȚIME: 1,73 M

‎PĂR CÂRLIONȚAT, TATUAJE

‎Am intrat în detalii.

‎NUMĂRUL ȘAPTE: 1,75 M, ACCENT IRLANDEZ

‎Cu siguranță…

‎NUMĂRUL 10: PALID, RETRAS, FOARTE SLAB

‎…niciun alt criminal britanic…

‎DAR NUMĂRUL 12?

‎…n-a fost atât de sincer…

‎ȘATEN, 25-30 DE ANI, HAINE LA MÂNA A DOUA

‎…în legătură ‎cu comportamentul său reprobabil.

‎NUMĂRUL 13: 27-28 DE ANI

‎FOST SOLDAT, FUMA

‎CE FUMA?

‎ȚIGĂRILE MELE

‎Oferea informații limitate, ‎dar, în general, erau bărbați tineri.

‎M-am întrebat, ‎dacă Nilsen ne spunea adevărul,

‎cum era posibil, într-un oraș ca Londra,

‎ca 15 oameni să fie uciși, ‎și nimeni să nu observe nimic?

‎Poliția avea tot ce era necesar ‎ca să mă pună sub acuzare.

‎Întregul dosar ar fi ajuns la tribunal, ‎sub protecția unui judecător,

‎ferit de ghearele ‎presei flămânde de senzațional.

‎Avea să fie ‎cel mai important caz din carierele lor.

‎Prin urmare, ‎pentru a-și îmbunătăți imaginea publică,

‎s-au asigurat că întreaga națiune va afla ‎despre el, când va lua micul dejun.

‎Eram în biroul meu.

‎Am fost chemat la redacția de știri ‎și am primit o hârtie

‎pe care scria că un instalator Dyno-Rod…

‎DOUGLAS BENCE ‎JURNALIST, DAILY MIRROR

‎…găsise bucăți ‎de carne de om într-o țeavă de scurgere.

‎Am sunat la Scotland Yard, ‎dar nu știau nimic.

‎Apoi, am scris un articol.

‎Dar unii s-au opus publicării sale, ‎pentru că, pe atunci,

‎nu-ți doreai ‎să superi oamenii la micul dejun.

‎Și, fără îndoială,