Bowie: The Man Who Changed the World

David Bowie are un anunț de făcut.

Să trecem acum în direct prin satelit

în centrul suburbiei Burbank, din Los Angeles.

Mă bucur să te văd, David. Arăți bine.

- Ce culoare e părul tău? - Care parte?

Din centru sus de deasupra nasului.

Păi, ce culoare pare?

Pare scos din filmul Amenințarea.

E scos din filmul Amenințarea.

Vrei să ne anunți ceva, David.

Îți schimbi planurile de viitor

și ai ceva în mânecă pentru 1976?

Da.

Fac un turneu,

dar mă întorc în Anglia în mai

să…

să concertez…

să mă uit la tine și la Anglia

și să fiu acolo, să fiu englez.

Din nou?

Păi, ca de obicei, dar englez în Anglia.

Ce te-a adus înapoi? Duci lipsă de bani

sau de a hrăni publicul live?

Duc lipsă de Anglia mai mult ca orice.

Ce, de ce?

Știi doar că Anglia pe care ai lăsat-o

nu e aceeași la care te vei întoarce.

Da, păi, nici joia asta nu e ca cealaltă,

dar tot e importantă.

Mi-ar lipsi dacă n-ar veni după miercuri.

Știi că scena pop de la capătul acesta,

lumea pop s-a schimbat de când ai plecat?

Nu.

Ai auzit de Bay City Rollers?

Da.

Ei bine, știi că fac apel la o mare,

audiență isterică și tânără?

Oare la ce audiență va trebui să faci față.

Nu știu, ce părere ai?

Poate o să faci o nouă scenă pentru tine.

Nu.

Mă voi întoarce și-mi voi cânta piesele.

- Unu, doi, trei. - Da!

Puțini cântăreți au depășit granițele

așa spectaculos ca David Bowie.

În timpul carierei, a fost un inovator.

Fac asta de un secol întreg.

Și sunt foarte confortabil s-o fac.

Este… foarte satisfăcător.

Star pop, compozitor, actor, producător,

David Bowie a simbolizat versatilitatea.

Evoluția constantă ca stil, sunet și personalitate artistică

a avut o influență asupra culturii populare.

- David, îmi pare bine. - Îmi pare bine.

Îmi pare foarte bine să fiu aici.

Nu cred câte prostii am scris la viața mea.

Căci știi când asculți toate casetele,

găsești tot ce nu voiai să lansezi.

Și afli, devine foarte evident de ce.

Dar unele sunt amuzante, deci le scot.

A adus o teatralitate lumii pop

care i-a oferit o imagine puternică.

A gândit într-un mod teatral,

și s-a gândit la prezentare.

Pur și simplu nu se oprește.

Nevoia personală de a distra s-a schimbat.

Cred că, atunci când eram mic,

am vrut să creez teatralitate

și o realitate artificială pe scenă.

Pe măsură ce-am îmbătrânit, de cinci, șase ani,

am devenit comod și mă rezum doar la interpretarea pieselor.

Dacă vrei să creezi zarvă,

atunci poartă rochie la conferința de presă, în Texas.

Asta e ceea ce a făcut David.

Arăta ciudat.

Totul la el ducea cu gândul la vedetă,

împotriva oricărui dubiu.

În ceea ce privește stilul,

nu cred că vreau să am un stil anume.

Mai degrabă, „Da, sună a David Bowie”,

aș prefera să fiu un agent liber,

și să mă schimb de la una la alta, în funcție de entuziasm.

Când te gândeai ce să porți în turneu,

te-ai gândit cum ar arăta pentru mii de fani?

Voiam ceva foarte simplu, contur simplu.

- Da? - Asta purtăm în seara asta.

Peisajul modei s-a schimbat,

și asta, datorită celor ca David Bowie.

Conceptul de androgin

și înfățișarea științifico-fantastică.

Era un ospăț pentru creatorii de modă.

Clar, David era un geniu și în acel domeniu.

Acum, când te întorci, probabil n-o faci

cu farmec și sclipind ca Ziggy Stardust?

Te întorci așa?

Păi, nu știu încă. N-am lucrat la asta.

Cred că probabil…

Va fi ceva mai spontan.

Nu ți-ai planificat garderoba? O figură?

N-ai planificat nicio imagine, sau ceva?

Cred că imaginea aș putea fi eu.

Mă cam inventez pe mine în acest moment.

- Adică te reinventezi? - Auto reinventare.

De la brâu în sus?

- Da, vesel incomod. - Ce vei purta?

Vei purta un costum, unul hetero sau…

Știu ce piesă voi cânta,

și ăsta e cel mai important lucru.

David Bowie nu oferea doar divertisment.

El intriga și provoca.

După 50 de ani în lumina reflectoarelor,

legendarul muzician a reușit să păstreze un aer de mister.

N-am crezut niciodată că voi reuși,

dar trupa m-a îndrumat să fiu așa.

Teatru mai puțin, mai mult trupă și cântat.

Împreună cu The Beatles și Elvis Presley,

Bowie a doborât frontierele muzicale și a definit cum avea să fie muzica pop.

Test, am revenit la rock and roll.

Unu, doi, trei, patru, unu, doi.

Vorbim de cel mai influent idol din secolul XX.

Nu uitați să lăsați bacșiș chelnerițelor.

Și-a lăsat amprenta peste multe generații.

Cei cu care am vorbit despre tine

zic că ești foarte personal, dacă înțelegi?

- Care ies cu mine? - Nu, cu care lucrezi.

Am crezut că ai zis cei care ies cu mine.

Ești foarte…

nu secretos, dar personal, ții pentru tine.

- Tăcut. Da. - Crezi că ești rușinos?

Nu.

Nu sunt rușinos. Sunt doar puțin tăcut.

Crezi că, dacă nu țineai pentru tine,

n-ar fi surprinși de ce ai face?

Nu m-am gândit. Îți zic după concert.

- Bine. - Am un concert.

Veniți cu mine?

Cred c-a ajuns unde voia să fie,

adică la nivelul lui Lennon, cel mai de sus.

Nu cred c-au fost artiști majori

care să aibă portofoliul creativ al lui David.

Pe bună dreptate, ai zice că The Beatles

au afectat cum gândeau tinerii.

Și cred la fel și despre Bowie.

Aici e una dintre persoanele

care au făcut o mare schimbare în lume.

Sună pretențios, dar e adevărul.

A fost nevoie de ani de muncă pentru ca David Robert Jones

să devină unul dintre cei mai influenți artiști.

Crescând în austeritatea Angliei postbelice,

a devenit major în teribilii ani '60.

Fusese născut în suburbia Brixton a Londrei, în anul 1947,

în familia mamei Margaret și a muncitorului de la Bernardo,

Haywood John Jones.

David m-a invitat în subsolul părinților.

La 14 ani, eram cu un om de pe altă planetă,

în ceea ce mă privea.

Nu mai fusesem în casa cuiva din clasa muncitoare.

Am avut un șoc cultural, dar asta, din cauza educației mele limitate.

Casa lui era micuță,

CÂNTĂREAȚĂ / ACTRIȚĂ

iar cele două fotolii ale părinților erau orientate spre televizor.

Mama lui ne-a făcut sandvișuri cu ton,

dar părinții nu vorbeau.

Nu mai văzusem o casă așa rece. Asta m-a șocat.

Nu mai fusesem într-o casă în care nu se râdea,

nu era veselie, ci numai…

Simțeai că te apasă o mare greutate pe umeri.

Îl iubeam pe tatăl lui. Era puțin burghez.

AUTOARE

Era considerat din clasa muncitoare, dar nu cred.

Nu-mi părea așa.

David mi-a zis, și nu voi uita asta.

A zis: „Orice ar fi, vreau să scap de aici.

Nu vreau să cresc aici.”

David a cunoscut rock and roll-ul de mic

prin colecția fratelui mai mare, Terry.

Tema recurentă a instabilității mentale din opera sa timpurie

are legătură cu Terry,

care a fost internat la psihiatrie cu schizofrenie

și s-a sinucis în 1985.

A mers să-și vadă fratele la spital.

N-am realizat uriașul impact pe care l-a avut asupra familiei.

Și după, n-a mai pomenit de fratele său.

Nu i-am cunoscut fratele, pentru că era la psihiatrie,

dar i-am cunoscut mama, care mi-a părut a fi o femeie obișnuită.

Nu-mi pare așa de rău pentru mamă.

Era foarte rigidă, foarte țeapănă.

Nu-ți dădea ocazia s-o cunoști îndeaproape.

Era foarte rezervată.

Destul de des, câțiva ani mai târziu,

mama lui l-a tot sunat,

când începuse să-i crească faima lui David,

și de multe ori nu voia să-i vorbească.

Deci, Angie, desigur, fiind o gazdă bună,

spunea: „O, e ocupat” sau „nu poate.”

Nu știu să fi fost apropiat de părinți.

La vârsta de șase ani,

familia Jones s-a mutat în suburbia Bromley, din Kent.

David a mers la școala Burnt Ash,

BUN VENIT LA ȘCOALA PRIMARĂ BURNT ASH