Love and Monsters

Nu am avut educatia voastra obisnuita.

Adica, am avut la inceput, dar apoi s-a sfarsit lumea.

Nu cred ca a fost nimeni socat cu adevarat.

Intotdeauna am crezut ca s-ar putea intampla

si apoi in cele din urma s-a intamplat.

Dar felul cum s-a intamplat este interesant.

Agatha 616.

Da, un asteroid care se indrepta direct catre Pamant.

Stiu. Este evident.

Asa ca, umanitatea s-a aliat si am facut ceea ce facem noi cel mai bine.

Am tras cu o gramada de rachete in el !

Si l-am aruncat in aer ! Si a fost grozav !

Dar nu a fost. Vedeti voi, chestia care face ca rachetele sa fie rachete...

substantele chimice. Multe.

Care au cazut pe Pamant inapoi si totul s-a schimbat.

Si prin "totul", ma refer la creaturile cu sange rece.

Si prin "schimbat", ma refer ca au suferit mutatii si au inceput sa ne manance.

Furnici, soparle, gandaci, crocodili. Orice. Sunt foarte multe.

Chiar am cunoscut un pusti care a fost mancat in somn de un peste auriu

pe care il castigase la carnaval.

Omule, Todd adora pestele ala auriu.

Si pisica aia.

Asadar, in cea mai mare parte a istoriei, daca voiai sa omori un gandac

aveai nevoie doar de un pantof.

Ei bine, brusc, aveai nevoie de o pusca.

Si uneori chiar de un tanc.

Si uneori nici macar asta nu mai functiona.

In special daca nu ramai in tanc, Bob.

In cele din urma, monstri cei mari si soldatii nostri s-au ucis reciproc.

Am pierdut 95% din populatia lumii intr-un an.

Asta inseamna multe persoane cu numele Bob.

Si multe cu numele Todd.

Aceia dintre noi are au supravietuit, ne-am ascuns oriunde am putut...

buncare, pesteri, camere de siguranta, peste tot in lume.

In ultimii sapte ani am trait intr-un buncar subteran.

Nu este atat de rau pe cat pare. Serios.

Este un grup grozav de oameni si ne iubim intre noi.

Este cum mi-am imaginat ca ar fi fost colegiul.

Esti sigur ca a adormit ?

Cine ?

- Joel. Cine altcineva ? - Da. Doarme.

- Asteapta. - Nu este treaz.

- Esti sigur ? - Ti se pare.

Eu doar... eu nu...

Joel. Joel.

Vezi ? Nu este treaz.

Ti se pare

Draga Aimee, sunt perfect treaz.

Doar ca am devenit priceput sa nu ma misc si sa respir normal.

Fiind blocat intr-un buncar pentru supravietuire cu mai multi oameni

care si-au gasit cu totii sufletele pereche, nu este deloc ideal.

Karen si Ray s-au cuplat cu cateva luni in urma,

asa ca inca sunt in faza lunii de miere.

Este super fizic.

Foarte bine pentru ei. Amandoi sunt atractivi si se pare ca si foarte flexibili.

Hei, viata este scurta. In special aici jos.

- Hei, Ava. - Hei, Joel.

- Joel. Ce mai faci ? - Bine, Tim.

- Tu... tu ce mai faci ? - Da, bine.

Super.

- Nu am putut sa dorm. - Da, stim cum este.

Da. Probabil nu din acelasi motiv.

Stiti, usa este deschisa. Este... stiati asta ?

- Da. - Da, stim.

Bine.

Dupa ce parintii lui Tim au fost mancati de un roi de termite...

- El si Ava au devenit inseparabili. - Bine. Noapte buna.

- In toate privintele. - Noapte buna.

Asta este asteroidul pe care l-au numit 616 Agatha.

Si astea sunt bombele chimice pe care le-au trimis in cer sa incerce...

Asadar, aproape toata lumea este cuplata aici jos.

Primul nostru bebelus s-a nascut iarna trecuta. A fost foarte emotionant.

Bine ai venit in Apocalipsa, pustiule.

Mancarea este proasta. Cel putin nu vei sti niciodata ce pierzi.

Kala si Connor s-au cuplat dupa ce a murit Carol.

Carol era o vaca care a mancat o cutie de detergent de rufe.

Si acum mai avem doar o singura vaca.

Numele ei este Gertie.

Gertie este grozava.

Gertie nu este doar singura noastra sursa de hrana.

De fapt, avem o echipa de cautare care aduce inapoi

orice pot de la suprafata.

La inceput era mai usor, stiti, inainte sa ni se termine gloantele.

Sa infrunti una din chestiile alea cu o arma artizanala ciudata

nu este ceva usor.

Cel putin asa imi spun ei.

Eu nu merg la raiduri de cautare.

Au nevoie de mine la bucatarie. Sunt un fel de...

bucatar sef al buncarului.

Tuturor le place supa mea minestrone.

Sa fii singura persoana din buncar are avantajele sale.

Pot sa stau cu Mav1s.

Desigur, nu mai poate sa poarte conversatii.

Bateria ei interna s-a terminat, ca a oricarei alte Mav1s, imi inchipui.

De fapt, nu am vazut niciodata una functionand.

Cu siguranta imi doresc sa fi fost aici, Aimee.

Mi-ar placea sa ii cunosti pe toti.

Da...

Poate am putea sa tragem la tinta impreuna.

Asta imi place mie sa fac.

Ei bine...

Imi pare rau, Mav1s.

Grabiti-va, oameni buni. Trebuie sa plecam.

Prieteni !

Prieteni ! Am adus armele.

- Ramai. - Ce ?

- Luati ce aveti nevoie si sa mergem. - Ce se intampla ?

Ce se petrece ?

- S-a intrat in perimetrul nostru. - S-a intrat in perimetru ?

- Joel. - Ce vrei sa spui ?

Adica, s-a intrat in buncar ?

Asta inseamna "intrat in perimetru", pustiule.

S-a intrat in perimetru.

Anna Lucia si cu mine o sa atacam. Anderson si Tim, flancati-ne.

Sa-i flancam, bine. De mine unde aveti nevoie ? In spate sau...

Credeam ca am depasit asta, Joel.

Ce sa depasim ? Aveti nevoie de ajutor. Pot sa ajut.

- Lasati-ma sa ajut. - O sa ma faci sa o spun ?

- Ce sa spui ? - Nu poti sa faci fata, Joel.

- Esti inspaimantat. - Bine, da.

- Ce, voi nu sunteti niciodata speriati ? - Suntem speriati.

Cu totii suntem speriati, Joel, dar tu esti cu adevarat ingrozit.

- Nu incercam sa te facem sa te simti prost. - Te iubim, Joel.

Dar esti nesigur.

- Esti un risc. - Chiar si in raidurile dupa provizii.

Bine, de ce pare repetat discursul asta ?

Connor.

Bine, distanta 30 de metri. Sa mergem.

- Ai grija, Connor-Ursulet. - O sa am, Kala-Albinuta.

Am iesit.

Du-te cu ei.

Se apropie.

Rahat.

Dumnezeule.

- Au luat pe unul dintre ei. - Dar ceilalti ?

Se intorc.

Joel !

Au nevoie de ajutor. Ma duc.

Joel ! Asteapta !

Connor ?

Connor.

Eu l-am impuscat, sau tu ?

Tu ce crezi ?

Tu.

Si am o problema foarte grava de blocaj.

Dar lucrez la asta.

Love and Monsters

Cu sapte ani in urma

- Cum arata ? - Cred ca arata foarte bine.

- Arata ca mine ? - Da.

Esti sigur ca postura asta arata natural ?

- Da. - Da ?

Cred ca este foarte bine.

Ce faci ? Nu te misca.

- O sa ma lasi sa-l vad ? - Nu... Nu te misca. Aimee.

Vreau foarte mult sa-l vad.

Pot sa-l vad ?

Bine.

Bine.

Esti pregatita ?

Ce parere ai ?

De ce am barba ?

Nu, aia este umbra. Am desenat umbra.

Am capul... foarte mare.

- Ai un cap mare. - Si mana este foarte mica.

Ai maini micute.

Imi place. Imi place, naibii.

Asta este foarte dragut, pentru ca este groaznic.

- Si tu ti-am adus ceva. - Ce ?

Nu stiu daca sunt cele potrivite.

Nu se poate. Astea sunt cele pe care am vrut sa le iau.

- Serios ? - Da.

Buna.

Ce se petrece acum ?

- Esti in regula ? - Da, dansez din umeri.

- Da... - Da...

Asta a fost cea mai buna vara din viata mea.

Si a mea la fel.

Ce faci ?

- Stii ce timp este ? - Cred ca este... 6:30.

Aimee, tu... il sperii pe Crocodilul Carl.

Bine, uita-te in alta parte, Crocodilule Carl.

Uita-te in alta parte. Hei, inteleg.

Inteleg.

Trebuie sa plecam.

Sunt speriata.

Draga Aimee, saptamana asta a fost foarte nasoala.

L-am pierdut pe Connor, ucis de ceea ce parea a fi o furnica gigantica.

Ma ajuta sa le desenez.

Incerc sa le capturez esenta,

mazgalesc niste note despre cum sa le ucid.

Uneori cred ca asta este singura modalitate pe care o stiu

sa fac fata acestor lucruri.

Sunt 7045. Receptie, 3022.

Repet, receptie, 3022. Terminat.

Sunt 3022. Ce mai este acum, Ray ?

Hei, Janice. Nu, de fapt... Sunt... Joel.

- Joel. - Da.

In regula. Asteapta o clipa.

Aimee, este Ray !