Across the Sea (La Mer au loin)

MAREA ÎN DEPĂRTARE

Băiatul meu a zis că şoferul e singur, OK?

Deci, fără risc. OK?

Bună seara.

Ce faceţi, fetelor?

Ce faceţi?

Mergem la nişte prieteni în Aix. Ne duceţi?

Urcaţi.

Perfect, mulţumesc.

În schimb,

mă invitaţi la petrecere.

- Da. - Da?

Scuzaţi.

Bună seara.

Te mişti, îţi sparg capul.

Ce se întâmplă?

Ia-le.

Hai, repede.

Mergem.

Nu, nu te mişti.

Hai.

Cântă cu noi.

Houcine.

Vino.

1. NOUR, 1990

Houcine!

Vino să înoţi cu noi, apa e rece.

Aduce noroc.

Vino!

Noroc?

Ce noroc?

Ai foc?

Bună ziua.

Bună ziua.

Nu întârzia.

Fadela.

Fadela.

Khaled.

Khaled.

Doamnă, luaţi două,

al treilea gratis.

- Apropiaţi-vă. - Ceasurile.

Hai, afacerea.

Ceasurile.

Pentru soţ, doamnă.

Da?

Poliţia.

Poliţia.

Poliţia.

Alarmă falsă.

Întoarce-te.

Aproape am făcut infarct.

Îţi fac un preţ bun.

Ceas elveţian frumos.

Ce ai?

Ce?

Dragă, venim să te vedem.

Ne îngrijorăm.

- Nu. - Lăsaţi-o.

Fiica mea trăieşte pe stradă.

Trebuie să se întoarcă.

Lăsaţi-o.

Nu vrea, fiica dumneavoastră.

Sunteţi surd?

Domnule.

Lăsaţi-o.

Plecaţi.

Plecaţi.

Nu vrea.

- Poliţia. - Să plecăm.

Trebuie să te mişti.

Nu te mişca.

Nu te mişca.

Deci, se pare că sunteţi toţi portughezi.

Tu, cum te cheamă?

Pablo. Sunt portughez.

Acte pierdute pe stradă.

E prietena mea.

Vă amuză.

Numele prietenei?

E portugheză şi ea?

Eu sunt Blandine.

Ştii deja, nu?

Suntem aici datorită părinţilor mei.

Părinţii tăi cred că prietenii tăi sunt algerieni.

Părinţii mei sunt proşti şi rasişti.

Chiar dacă ar fi chinezi,

tot ar crede că sunt algerieni.

N-am făcut nimic rău.

La piaţă e mai ieftin.

Perfect, bate-ţi joc de mine.

Franck!

Şi ce fac cu ei?

Îi dai afară.

Doar pe el nu.

OK.

Haide, ridică-te.

Haide.

Gata.

O să te învăţ să nu mai faci pe prostul, Pablo.

Ridică-te.

Să facem o înţelegere.

Îmi spui adevărul şi te las să pleci.

Ce adevăr?

Mă cheamă Pablo.

Mi-au furat geanta, cu actele şi tot.

Ştii, deştepţii ca tine,

care îşi îngrijesc feţele,

care îşi beau berea,

aşteptând să se întoarcă nevasta acasă,

să le facă de mâncare, să plătească chiria,

Nu crezi că avem destui aşa?

Nişte leneşi.

Vezi, prietenii tăi o să se chinuie, sigur.

Dar se vor descurca, pentru că stau cuminţiţi.

Dar unii ca tine,

care vor să se remarce, să profite,

pe ăştia îi prindem şi plătesc scump.

- Franck. - - Da?

Dă-l afară şi pe idiotul ăsta.

Bun, pe curând, Pablo.

Khaled nu e aici.

Dacă ne-a turnat?

Nici mama ta nu e aici.

Dacă se prostituează?

Fadela, calmează-te.

Ce a spus Khaled când a ieşit de la secţie?

Nimic.

A spus să nu stăm grupaţi,

să plecăm fiecare pe drumul lui.

Atât.

Dar se întâmplă să stea afară când e tensiune.

Se dă tare, dar e fricos.

Moare de frică.

Îmi pare rău, Samir.

Mi-a scăpat.

Blondine.

Blandine.

Eşti blondă?

Deci, e Blondine.

O sută douăzeci şi doi de franci.

O sută douăzeci şi doi.

Khaled!

E bine.

Intră.

Unde ai fost?

Lasă-mă să-ţi vorbesc.

Khaled.

Eşti foarte egoist.

Nu ai dreptul să faci asta.

Mă dezamăgeşti.

Te dezamăgesc?

Eşti un prost în fond.

Maturizează-te puţin.

Am venit aici să-mi ajut familia.

Nu să trăiesc ca un şobolan.

- Înţelegi? - Khaled.

O să regreţi pe Fadela.

Nu va mai fi aici când te întorci.

Ţine minte.

Khaled.

E greu de acceptat pentru noi.

Dar ai dreptate.

Într-o zi, vor înţelege.

Un zâmbet.

Încă unul.

Gata. Ultimul.

Perfect. Minunat. Mulţumesc.

Pentru noi.

Bună ziua.

Aşezaţi-vă de fiecare parte.

Gata.

Perfect. Strângeţi-vă bine.

Minunat. Perfect. Foarte frumos.

Impecabil. Zâmbiţi-mi.

Vă rog, priviţi spre mine.

Perfect. Impecabil.

Încă o dată.

Haide, ultima.

Gata, e în cutie. Mulţumesc.

Rândul nostru.

Aşteaptă.

Să mergem.

Fadela.

Lasă-mă să-ţi vorbesc.

Te rog.

Fadela.

- Ce? - Pot să vorbesc cu tine?

Doar să vorbesc.

Îmi pare rău.

Îmi pare foarte rău.

Ştii că te iubesc...

Asta o ştii.

Doi ani să-mi regularizez situaţia şi ne întoarcem împreună.

Atât.

Doi ani!

Şi ce fac eu doi ani?

Te aştept?

Faci copii cu alta şi eu te aştept?

Vrei să fiu curva ta?