Look Beyond (Lo sguardo oltre: Look Beyond)

Uită-te la umărul lui!

În regulă, ești bine.

Campion? Nu. Nu cred…

Since, nu mă văd un campion. Mă gândesc…

Mă vă ca cineva care vrea să dea totul.

Cineva care știe că rugby-ul nu pt veșnicie

trebuie să profiți, să realizezi ce noroc ai

că ești aici, să poți face ce-ți place,

și sa-ți urmărești pasiunea.

Și nu-mi place să pierd.

- Am văzut un bandaj și… - Mami.

- Avem a doua repriză. - Stai jos.

- CSalută-l pe unchiul Ian. - Cu cine jucați?

- Cum e în Africa de Sud? - Nu.

Cum îți e mâna?

- Privește degetul. - Bloemfontein și Port Elizabeth.

Roțile autobuzlui Se învârtesc pt nouă ore

Ei bine, au fost nouă ore lungi.

- Bună, prințeso. - Lallie, uite cine e.

- Bună. - Acum cum spui?

Sunt… căci am pierdut în ultimele 8 min.

- Of. - Da.

Am zis că erai obosit când ai ieșit. Nu?

Da. Apoi, următorul, cred că e al 50lea.

Oh, genial.

Ți-a zis Philip

că mereu întârzia la școală?

Philip zicea mereu că era vina tatălui

că tata conducea prea încet.

Chestia e, drumul către școală

ne lua doar două minute.

Philip se trezea cu 10 min înainte de prima oră

și dădea vina pe tata.

Tata urma să fie… Mama e în Italia.

Deci, da. Este…

Nu mă deranjează, îmi place să-i văd.

Construiesc o rampă aici.

Nu e parcare.

Cred că oamenii vor lua transportul public.

Familia mea e prea importantă pt mine.

Sunt cel mai mic din cei patru copii.

E diferență de 10 ani între Philip și mine.

Am fost noroc să fiu crescut

nu doar de mama dar și de sora mea Emma.

Emma a fost incredibilă

și m-a ajutat mult când eram copil.

Am noroc de o familie onestă și bună.

Mă ajută, îi simt apropiați de mine.

Mama îmi scrie înainte și după meciuri.

Familia n-aș putea-o uita niciodată.

În dimineața când a fost… născut,

tata a venit și ne-a luat de la June

să ne spună că mai avem un frățior.

Și eram foarte entuziasmat de fratele meu.

ANDREW MCKINLEY FRATE

A fost un bebeluș cuminte.

Nu dormea foarte bine.

Toți suntem mai mari ca Ian. El e bebelușul eu…

Îmi amintesc când s-a năcut și că era mic…

EMMA MCKINLEY SORĂ

… și cred că ceea ce-mi amintesc bine e…

Și asociez cu ceea ce a ajuns să facă…

E că obișnuia să aibă…

Aceste hamuri atașate de tocul ușii

și copilul sărea în ele? Și…

Îi plăcea. Stătea cu orele, era grozav.

Avea în jur de cinci sau șase luni

dar se trăgea cumva și se legăna iar…

se ducea în față și în spate repede.

Cred că era destul de clar că era sportiv

și foarte agil și abil fizic.

Merge acolo…

Păi, Ian se concentrează pe aia…

Nu. Pamela se contrează pe mers Ian pe râs.

Mm, așa-i că-i bun?

Nu-i așa că e bun?

Poftim.

Da. Ian, e cu 9 ani mai mic ca Philip,

Philip n-a fost impresionat când s-a născut.

Că Philip fusese bebelușul. Acum era altul.

PAMELA MCKINLEY, MAMA

Philip a fost deconectat dar i-a trecut.

Ceilalți doi mai mari l-au adorat.

Fiul meu Andrew l-a adorat pt Ian, și acum.

De fapt, este nașul lui Ian.

Și Emma, fiica mea, i-a fost o a doua mamă,

fiindcă avea 12 ani când s-a născut Ian.

Philip îl folosea ca pe o jucărie.

Îl lega și il arunca de colo colo

și se juca cu el în grădină

dar uita că avea doar șase luni.

Da, îmi amintesc că ne uitam…

Eram eu, fratele meu Andrew, sora mea Emma,

ne uitam la „Home and Away”, un program Australian,

și mama cu tata… îmi amintesc clar, ne-au chemat…

PHILIP MCKINLEY, FRATE

… după terminarea cinei, în bucătărie,

și au anunțat, „Vom avea încă un bebeluș.”

Și dintre cei trei frați,

cu trei răspunsuri radical diferite,

fratele meu Andrew s-a emoționat, a plâns,

a îmbrățișat-o pe mama… cea mai bună veste.

Sora mea mai rezervată dar foarte veselă.

Și eu, am fugit din casă dezgustat.

Fusesem pe culme.

Îmi creasem tronul ca mezinul familiei.

Și brusc, asta…

Impostorul venea să-mi ia tronul.

Și am fost în negare destul de mult timp.

Iată faimoasa poveste, că după trei zile--

Și-mi amintesc foarte clar. Eu…

Era în sufragerie cu mine, și aveam o coardă

și am decis să-l leg.

Și familia s-au uitat cu groază,

la acest bebeluș de trei zile legat.

De-a lungul anului 1993,

Irelanda era în calificări la Cupa Mondială

când Spania blochează scenariul la Lansdowne Road în Octombrie.

Acum Republica trebuie să meargă la Windsor,

unde o victorie garantează siguranța.

Situația a început…

Da, tata era un sportiv talentat.

Mama juca hockey până l-a născut pe Ian.

Îmi amintesc că mergeam la meciurile ei.

Și cei doi aveau abilități naturale.

Și asta probabil s-a transmis la Ian

din cei patru copii.

Dar îmi amintesc că ne jucam în grădină

și într-o zi a făcut o mișcare…

Și nimeni nu-l învățase asta…

o lovitură printre picioarele mele.

Și am văzut lumea și sportul

într-un mod în care nu poți învăța.

Deci abilitatea s-a văzut foarte devreme.

Pe locuri, fiți gata, start!

Bun băiat.

Haide, fugi la mama. Repede!

Chiar printre!

Da!

Tata.

- Tata. - Da?

Dumnezeu Atotputernic. Lăudat fie El.

- Tata. - Spune-ți rugăciunile, Ian.

Amin. Lăudat fie Domnul.

Scumpa mea soție, Pam, e din Dublin,

născută și crescută în Dublin.

Eu sunt din inima rurală a Irelandei…

HORACE MCKINLEY, TATA

… un ținut faimos numit Tipperary.

Și e un ținut agricol frumos.

Tata era vicar și rector al bisericii,

la fel ca mine, un vicar și preot.

Fratele vitreg și el preot, a murit recent.

Și apoi sunt eu.

Deci suntem trei rânduiți în familie.

Ne-am plăcut și ne-am căsătorit în 1974.

Și am fost doi ani în parohia în care era,

când a fost vindecat.

Apoi ne-am mutat într-o suburbie în Dublin,

numită Whitechurch, care e absolut superbă.

Suntem aproape de centru, lângă munți.

Nu suntem departe de coastă.

Acolo suntem.

Aveam… Avea un păr frumos, lung și creț.

Nu voia să își tundă părul.

Și-i spuneam, „Ian, când te tunzi?”

Și el zicea, „Nu, nu tund părul.”

Ian, când îți vei tunde părul?

- Mâine. - Te tundem mâine.

Nu, nu tund părul.

- Îl tundem? - Nu.

- Dar îl vreau tuns. - E nu.

Sunt foarte mândru de Ian

și mă bucur că e fratele meu

și prietenul meu cel mai bun.

Ce e o familie? Pt mine e familia mea.

Deci, părinții, cei trei frați uimitori.

Și cred că suntem toți foarte diferiți

și am fost încurajați să creștem diferit

și am ajuns să facem lucruri diferite.

Ian e sportiv, eu nu sunt sportivă.

Nu pot prinde o minge. Dar ăsta e farmecul.

Că îmbinăm mai multe lucruri.

Se spune că frigul îți face bine.

Te scapă de bolile acelea mortale.

Oh, intră iar?

Am făcut rugby la 12 ani, la a doua școală,

și Ian venea la toate meciurile cu mama.

Familia te sprijinea, mergeam la meciuri.

Haide, Callum!

Bună tragere.

Aliniați-vă la stânga!

Ridică-l.

Îmi amintesc când Ian trecea printr-o etapă

când se îmbrăca precum Batman și Robin.

Și avea niște ținute jenante pe care…

le îmbrăca precum diferiți supereroi,

alergând pe marginea terenului de rugby.

Și toate fetele care se uitau la meci

obisnuiau să-l adore și să aibă grijă de el