Searching for Lost Worlds: Skull Wars - The Missing Link

ÎN CÃUTAREA CIVILIZAŢIILOR DISPÃRUTE

Africa, continentul-mamã...

Astãzi ştim cã primii paşi spre umanitate

au fost fãcuţi cu mai mult de cinci milioane de ani în urmã,

pe aceste câmpii uscate şi periculoase.

Dar acum 70 de ani,

când cavernele greu accesibile ale Africii de Sud

şi-au remis primul lor micuţ craniu,

s-a aprins una dintre cele mai mari controverse ale ştiinţei, din secolul al XX-lea.

Acea fosilã va isca multã luptã şi amãrãciune,

dar şi triumf şi o lamentabilã, fraudã.

Iar descoperitorul sãu, a fost Raymond Dart.

Ce-ar mai aflat umanitatea,

dacã nu ar fi existat acei oameni, care sã facã descoperirea?!

Nu vom putea cunoaşte viitorul

pânã nu vom şti mai multe despre trecutul nostru,

nu doar pe Pãmânt ci de pretutindeni

şi aceasta facem noi!

Am aflat despre Lunã în ultimii câţiva ani...

Toate acestea sunt lucruri evidente,

pentru oricine are vreun pic de creier,

Dar majoritatea oamenilor adorã, nu sã-şi utilizeze creierele...

...ci sã-şi umple burţile!

Am sau nu, dreptate?!

Descoperirea lui Raymond Dart a fost salva de început a rãzboiului craniilor

o provocare îndrãzneaţã pentru ştiinţa zilelor lui.

RÃZBOIUL CRANIILOR VERIGA LIPSÃ

În decembrie 1922

Dr. Raymond Dart se va îmbarca

în ceea ce va deveni marea aventurã a vieţii lui.

O cãlãtorie de douã sãptãmâni îl va aduce Africa de Sud.

Pentru prima datã (în viaţa lui), Dart se simţea limitat şi dat la o parte.

Specializarea lui, era creierul, iar pasiunea lui,

evoluţia umanã...

Dar nimeni nu fãcuse vreo descoperire importantã

în Africa, în niciunul din domenii.

Acestea însă se vor schimba curând, prin geniul lui Raymond Dart.

Dart ajunge în Johannesburg alãturi de soţia sa, americana Dora,

şi cu câteva cutii de echipament de laborator.

"Am urât ideea de a mã dezrãdãcina"

"de ceea ce era atunci centrul mondial al medicinei,"

"cu giganţii profesiei,"

"pentru a prelua Departamentul de Anatomie de la Universitatea din Johannesburg..."

Venise de la Londra,

centrul mondial al studiului evoluţiei.

În mijlocul urmãrilor Primului Rãzboi Mondial,

oamenii de ştiinţã promiţãtori din întregul Imperiu Britanic,

se adunaseră în acel oraş.

Printre ei,

tânãrul anatomist australian,

Raymond Dart.

La Colegiul Universitãţii

i-a cunoscut giganţii Antropologiei şi a muncit alãturi de aceştia:

Dr. Grafton Elliot Smith şi Sir Arthur Keith.

Dar dupã trei ani, slujba de vis a lui Dart s-a sfârşit pe neaşteptate.

Arthur Keith a propus

ca Dart preia un post în învãţãmânt, în îndepãrtata Africã de Sud,

o decizie pe care Sir Arthur, proaspãt înnobilat cavaler, va ajunge curând sã o regrete.

Johannesburgul lui 1923,

era un orãşel apãrut datoritã goanei dupã aur, şi care se extinsese

de la un sat de 20 de oameni,

la un oraş de peste 100.000.

Era un loc pentru aventurieri,

în care bogãţia se mãsura în kilograme, nu în dolari.

"Ideea în sine, m-a revoltat"

"nu eram câtuşi de puţin interesat"

"sã pãstrez pe undeva, vreun post de profesor"

"mai ales unul nou înfiinţat complet necunoscut"

"cât se poate de îndepãrtat, de biblioteci şi literaturã,"

"şi lipsit de orice facilitate de care aş fi avut nevoie!"

Dar fãrã ca Raymond Dart sã ştie,

un minunat secret îi aştepta studiul,

mult mai aproape decât îndrãznea el sã viseze.

În peşterile calcaroase de la marginea

Deşertului Kalahari existau comori îngropate...

...Oase ce-l vor purta printre ere înapoi,

spre enigma originii omului.

Prin comparaţie,

laboratorul Universitãţii pãrea sã promitã prea puţin.

"Arhitectul trecuse cu vederea necesitatea unor robinete pentru apã,"

"prize electrice,"

"gaz sau aer comprimat, pentru experimentele studenţilor."

"Totuşi nu avea rost, sã ne plângem pentru soarta noastrã,"

"şi cu un termenul apropiat, al unui nou examen în luna urmãtoare,"

"era esenţial sã facem ceva..."

Cu puţine materiale didactice la dispoziţia sa,

şi-a rugat studenţii sã-i aducã orice os vechi

pe care îl vor întâlni.

În 1924, Josephine Salmund studentã a lui Dart,

îi aduce craniul unui babuin dispãrut,

pe care îl gãsise, folosit ca... presse-papier.

Când Dart a întrebat-o asupra provenienţei, ea i-a rãspuns:

"Din cariera de la Taung."

La 600 de kilometri depãrtare, dinamitãrile de la Taung

începuserã sã dezvãluie habitatele din peşteri, ale babuinilor dispãruţi.

Profesorul Dart este uluit.

Nu mai auzise de fosilele maimuţelor din Africa de Sud.

Cere sã-i fie trimisã orice descoperire interesantã.

În dimineaţa zilei de 28 noiembrie 1924,

se pomeneşte cu douã lãzi de la cariera Taung.

Dart era pe cale sã participe la nunta unui coleg.

"Am smuls capacul primei cutii"

"iar reacţia mea, a fost de extremã dezamãgire."

"Printre roci, am putut observa urme de coji de ouã fosilizate,"

"carapace de broascã ţestoasã"

"şi câteva piese fragmentare ale unor oase izolate..."

"Niciunul nu pãrea sã prezinte prea mult interes."

"Nerăbdător, m-am precipitat asupra încărcăturii celei de-a doua cutii,"

"încă încrezător."

"Cel mai mult, mă aşteptam la cranii de babuini,"

"prea puţin bănuind că, din această ladă, va ieşi o figură"

"care va privi din nou lumea,"

"după un lung somn de aproape un milion de ani..."

Şi acolo este o altă comoară,

mulajul fosilizat al unui creier micuţ.

Forma creierului era cea care i-a atras atenţia.

Avea o specializare în anatomia creierului

şi a observat că poate detecta

la acel mulaj, anumite caracteristici

pe care le ştia a fi mai degrabă umanoide, decât antropoide.

În 1924, acesta era un concept surprinzător.

Cei mai mulţi savanţi se îndoiau că Africa ar fi jucat vreun rol, în evoluţia umană.

Dar exista o excepţie: Charles Darwin

În 1871, el prezisese că în Africa

căminul antropoidelor moderne,

se vor găsi urmele aşa-numitei "verigi lipsă",

primele maimuţe antropoide,

care au început să semene şi să se comporte, precum fiinţele umane.

Raymond Dart crede că este posibil să fi găsit craniul

care va dovedi că Darwin avea dreptate.

"Deşi nu aveam nici o experienţă în a face aşa ceva,"

"nu era nimeni la care să apelez..."

"...Lucrând cu un ciocan, dălţi"

"şi un ac de tricotat, cu teama constantă"

"că şi cea mai uşoară alunecare a dălţii, ar putea sfărâma relicva dinăuntru..."

"...nici un şlefuitor de diamante nu a lucrat cu mai multă dragoste"

"sau cu mai multă grijă, asupra unei bijuterii nepreţuite..."

"Exaltarea mea a crescut pe măsură ce mă convingeam tot mai mult"

"că întreaga mea viaţă va fi aici."

"Noaptea, am fost cuprins de o febră de gânduri despre antropoide locuind în peşteri,"

"nerăbdător să apară zorii..."

"Pe 23 decembrie, roca s-a desfăcut."

"Am putut vedea faţa frontal."

"Creatura nu era o gigantică gorilă antropoidă..."

"...Ceea ce mi-a apărut, era figura unui copil,"

"un vlăstar cu un set complet de dinţi."

"Mă îndoiesc să fi existat vreun părinte mai mândru de odrasla sa,"

"decât am fost eu, de copilul meu Taung în acel Crăciun din 1924!"

În tăcerea elocventă a ochilor acelui copil străvechi,

Raymond Dart ştie că a găsit veriga lipsă

profeţită de Darwin.

"În acel trecut neclar şi distant dinainte ca omul"

"să fi apărut deja pe Pământ,"

"Africa de Sud era populată de o rasă de fiinţe"

"mult superioare ca inteligenţă"

"cimpanzeilor şi gorilelor moderne."

"Aceste fiinţe superioare aveau mai multă rectitudine,"

"pentru a merge, se bazau pe cele două picioare"

"şi erau mult mai adaptate, în a-şi folosi mâinile."

"O creatură nici entitate umană, nici maimuţă antropoidă,"

"ci o fiinţă intermediară între cele două."

El era persoana cu atitudinea mentală potrivită pentru a se ocupa de acel craniu.

În loc să-l respingă ca pe-un cimpanzeu african neobişnuit,

care şi-a ales drumul greşit în viaţă,

el a văzut în acesta, o fiinţă la graniţa umanităţii, şi i-a dat cutezanţa,

la numai 31 de ani, să afirme aşa ceva...

Anunţul lui Dart

că a găsit veriga lipsă în Africa de Sud,

va năuci şi uimi lumea ştiinţifică

şi va declanşa pentru următorii 30 de ani, un amar război al craniilor.

Londra, 1925.

Într-un acces pripit de încredere,

tânărul Raymond Dart trimite într-un suflet, un articol

despre craniul Taung, revistei

"Nature", descriind fosila sud-africană

despre care credea că ar fi veriga lipsă a evoluţiei umane.

La început, reacţia faţă de descoperirea lui Dart, este mai degrabă pozitivă

chiar şi din Anglia, de la Sir Arthur Keith

cel mai proeminent antropolog, al vremii sale.

Dar, la numai o săptămână mai târziu,

întregul impact al acestui craniu unic, începe să se facă simţit.

Într-o subită schimbare radicală condusă de Keith,

britanicii resping craniul Taung.

"Nu ştim cât de vechi este..."

"Este periculos să tragă concluzii..."

"Era un pui de cimpanzeu..."

"Era prea tânăr şi geologia..."

"Taung era o maimuţă recentă. Piltdown a fost un om!"

"Fosila aparţine unui copil prea tânăr..."

"Nu este uman, nu e o verigă lipsă, ci o maimuţă antropoidă..."

Craniul Taung din Africa contrazice

craniul britanic favorit,

omul de la Piltdown.

Cu 30 de ani mai devreme,

un vânător amator de fosile, pe nume Charles Dawson,

a relatat descoperirea unui depozit străvechi de fosile, într-o carieră de pietriş,

din apropierea satului Piltdown.

Omul din Piltdown părea a fi o creatură situată cu adevărat, între stadiul de om

şi cel de maimuţă, cu un creier de mărime umană şi o falcă antropoidă.

Crema ştiinţei Britanice a fost de acord.