My Cousin Rachel

A făcut-o ?

N-a făcut-o ?

Cine e de vină ?

Eram orfan.

Ambrose m-a luat la el.

Era vărul meu...

Dar îl iubeam ca pe un tată.

Da ! Încă unul!

Au zis: "Băiatul are nevoie de o mamă. "

Dar în casă aveau voie să intre doar căţele/e.

Bravo, fetiţo !

M—am întors de la şcoală.

Dă-mi-o !

Ce învăţasem ?

Nu-mi plăceau cărţi/e.

Nu-mi plăceau oraşe/e.

Nu-mi plăceau discuţiile inteligente.

Îmi plăcea...

aici.

Dar Ambrose s-a îmbolnăvit.

Doctorii /-au trimis…

Du-te !

într-un loc însorit,

Ce dar îmi era de el !

Citeam fiecare scrisoare

împreună cu naşul meu şi fiica lui.

Am primit o scrisoare. De la Ambrose. Tocmai & sosit.

Apoi, în vara aceea, a pomenit prima oară de...

Ghetele !

verişoara mea,

"deci e şi verişoara ta,

"Rachel, văduvă, o companie plăcută,

"care a avut amabilitatea

"de a-mi arăta toate frumuseţile Florenţei.

"Locuieşte aici, la soare, dar e lafel de englezoaică ca noi doi…"

Trebuie să fie fermecătoare dacă a observat-o Ambrose.

Ce vrei să spui ?

Nu I-am mai auzit admirând o femeie până acum.

Are dreptate. Vărul tău n-a simţit nevoia femeilor până acum.

De ce s-o simtă ? Mă avea pe mine.

Câţi ani are ?

Nu scrie.

Iar, în toamnă…

"O veste minunată ! Mă căsătoresc cu Rachel!

"A spus da.

"Ce fericire să fiu atât de binecuvântat!

"Sunt sigur că, atunci când vei de ochii cu ea, o să înţelegi.

"E rad/casă, e bună

"şi e cea mai agreabilă companie. "

O să întoarcă totul cu fundul în sus cât ai bate din palme.

De n-o să mai ştim unde ne e capul.

Te-ai gândit la viitor ?

Să te muţi la casa ta ?

De ce Doamne iartă-mă să fac una ca asta ?

ţi se schimbă puţin poziţia, nu crezi ?

Când trebuie să vină ?

Fără îndoială, după atâta fericire, & uitat de noi de tot.

Bietul Philip. Te simţi din nou orfan ?

O remarcă nelalocul ei.

E bine că e fericit, nu ?

Asta e şi ideea.

- Care idee ? - De a te căsători.

Sunt sigură că o să-ţi scrie în curând.

"ţi-am scris de câteva ori,

"dar mă urmăreşte ca un vultur

"şi n-am încredere în altcineva sa-mi puna scrisori/e la poşta.

"Azi a plecat de acasă,

"de-aia pot să-ţi scriu.

"Sunt bolnav de câteva săptămâni.

"Am febră. Dureri mari de cap.

"Mă deranjează lumina soarelui.

"În doctori n-am deloc încredere.

"Cel nou, recomandat de vipera aia de Rainaldi,

"e un casap, sunt convins."

Cine e Rainaldi ?

Habar n-am.

Pot să văd şi eu ?

Crezi că era beat ?

- Beat ? - Când a scris scrisoarea.

Nici gând.

Uite !

"Mi-a venit de hac până la urmă.

"Rachel, tortura mea.

"Pentru Dumnezeu, vino repede. "

VERIşOARA MEA RACHEL

E cineva ?

Bun băiat!

Bănuiesc că eşti Philip.

Te aşteptam.

De unde ştii cine sunt ?

Nu cred că-s singurul care a văzut

asemănarea remarcabilă cu vărul tău.

Intră, te rog. Aproape am terminat.

- Undee? - Undee?

Dragul meu, credeam că ştii…

A murit.

Unde e femeia ?

- Femeia ? - Rachel. Unde e ?

- A plecat. - Unde ?

Nu ştiu. Jur.

Cum a murit ?

Avea o tumoare la cap. Aici.

Doctorii sunt siguri de acest lucru. Ii afectase creierul.

Cum ?

ţipa.

Era violent. Extrem de suspicios.

Zicea că doctorii sunt idioţi cu toţii, iar eu, desigur, eram cel mai mare idiot.

Arunca lucruri, spărgea pahare,

o împingea pe soţia lui la perete şi o strângea de gât.

Vrea să închirieze casa asta. Chiar s-o vândă.

Verişoara ta, Rachel, d-Ie Ashley, e o femeie foarte... impulsivă.

şi pasională.

Foarte.

Înţelegi ?

Unde sunt lucrurile lui ?

Hainele, cărţile...

Ea a plecata doua zi, după înmormântare.

De necrezut, ce otreapă !

Am zis că de-abia aştept s-o văd.

Mă numesc Reina/di.

Sunt avocatul verişoarei tale. şi sfătuitorul.

Sper şi prietenul.

O copie după certificatul de deces.

ţi-am trimis altă copie în Anglia.

şi una executorului testamentar al lui Ambrose,

naşului tău, Signor Kendall.

- ştii totul despre mine. - Desigur.

Sunt lucruri remarcabile de văzut aici.

- Serios ? - Biserici, tablouri şi multe altele.

- Dar… - Ce anume ?

Îmi pari mai degrabă genul de om interesat de bere şi vulpiţe

decât de Rinascimento.

şi de ce nu ?

Nu cred o iotă din ce mi-ai spus.

Cred doar că, dacă aş fi fost aici, vărul meu ar mai fi trăit şi acum.

şi mai cred că ceea ce a trebuit

să sufere înainte să moară

i-o voi plăti cu vârf şi îndesat

femeii care i-a provocat suferinţele.

- Era un om bun, conaşule Philip. - Odihnească-se-n pace !

- Mulţumesc, Guy. - Dumnezeu să-I odihnească !

Hai, Jericho, dă-o încoace !

Coseşti ca o fetişcană.

Mai vrei puţină vită, conaşule Philip ?

"Conaşule" Philip ?

Tu eşti conaşul acum, conaşule Philip. Tu eşti.

E ace/aşi testament pe care I-am întocmit acum zece ani.

N-a fost adăugată nicio clauză pentru soţie.

- Eşti sigur ? - Foarte sigur.

L-am citit cu mare atenţie.

şi scrisoarea de însoţire a lui Signor Rainaldi.

Se pare că nu există nicio pretenţie din partea d-nei Ashley.

- Sunt uimit. - De ce ?

ştim bine că ea I-a dus la moarte !

Nu ştim aşa ceva.

Dacă ai de gând să vorbeşti aşa despre văduva vărului tău,

sincer, nu vreau să te ascult.

Ai fost nespus de norocos.

Vei moşteni întreaga avere de ziua ta de naştere,

conform dorinţei lui Ambrose.

Doar nu crezi aiurelile alea despre tumoare ?

Am aici certificatul de deces,

cu declaraţia post-mortem.

Ce motiv ar fi avut,

dacă n-avea nimic de câştigat după moartea lui ?

De ce să nu cred ?

Ambrose nu era tatăl meu.

Dar s-a comportat ca un tată.

De fapt, mai bine decât majoritatea taţilor.

Ne e dor tuturor de el.

şi mie îmi e dor de el.

Dar vreau să ştiţi că noul stăpân Ashley

va continua pe acelaşi drum bătătorit de predecesor.

E în Anglia.

E aici.

Nu mi—aş face griji.

După ce-o să vadă locul ăsta, o să se întoarcă înapoi la trăsură.

Bine.

la uite ce de praf!

Poate să-I şteargă şi singură dacă o deranjează.

şi ce miros ! şi-au făcut nevoile aici toţi câinii din ţinut ?

- Se poate. - Unde o cazezi ?

- În camera lui Ambrose ? - Nu, mă mut eu acolo.

Ea poate să stea în camera albastră.

Chiar aşa ?

Nu trece apa ?

E perfectă pentru ea.

Ce vrei să faci când vine ?

S-o iau la rost.

Normal că o să încerce să scape basma curată.

- Sau o să Ieşine. - O să cadă teatral pe spate.

O să facă o criză de isterie. Nu aşa fac italienii ?

E doar pe jumătate italiancă.

La câte macaroane manâncă, cred ca e prea grasa ca sa urce scări/e.

Vreau dreptate. Pentru Ambrose.

Cred că eşti emoţionat.

Absolut deloc.

- Vrei să rămân ? - Cum adică ?

Să stau şi eu aici.

La ce oră trebuie să vină ?