Westworld

23.976

E mai sigur să mergem pe jos de aici.

Vei avea nevoie de asta.

Având în vedere că ştii ce se va întâmpla,

de ce sunt eu prima mereu ?

Eşti o luptătoare mai bună.

Mă asigur că suntem apăraţi cum trebuie.

Ce convenabil !

Hale deţine toate astea ?

Se presupunea că există o sursă internă de energie pentru parcurile Delos.

Locul ăsta nu este ceea ce pare.

Dacă Hale n-a cumpărat locul ăsta pentru energie, de ce l-a ales ?

Nu l-a ales ea, ci Delores.

Voia o fermă de servere alimentate de hidroenergie,

un loc care să găzduiască infinitul.

Doamne !

Acolo l-a trimis Delores.

Sublimul.

Hale l-a supravegheat atent, l-a păzit.

Dar nu poate să-l acceseze fără cheie.

Cheia care e în capul tău.

Ce faci ?

Deschid uşa.

Iniţiere proces.

Vinul de Xeres e viciul tău preferat, nu-i aşa ?

Vrei să bei într-un asemenea moment ?

Fă-mi pe plac.

Te rog !

N-o să păţim nimic.

Dacă te înşeli ?

Stai liniştită. Vom avea o altă şansă destul de curând.

Alte şanse.

Pentru că suntem acolo, nu-i aşa ?

În Sublim ?

Da.

Eu sunt aici de ceva timp.

Dacă suntem acolo

înseamnă că nu sunt eu însămi, nu ?

Eşti o copie. Îmi pare rău.

A trebuit să te fac în grabă.

Mi s-a părut mie că mi-am pierdut din sarcasm ...

Sunt obosit, Maeve.

Am făcut toate simulările,

am analizat toate variantele, toate strategiile,

iar rezultatul e mereu la fel.

Şi anume ?

Dispariţia.

- Pentru specia noastră sau a lor ? - Ambele.

Potrivit calculelor tale, toţi suntem sortiţi pierii.

Nu toţi. Ar putea exista o cale de scăpare.

Pentru tine ...

Pentru mine ...

- Am putea să ne salvăm. - În Sublim.

Aş putea să te găsesc în lumea reală, să te încarc aici, cu ceilalţi.

- Cu fiica mea ? - Da.

Atunci, fă-o !

Adu-mă aici.

Lasă-mă să mă odihnesc.

Chiar ai spune asta sau aşa te văd eu ?

De ce n-o întrebi pe adevărata Maeve ?

Poate că mă tem de răspuns.

Ştiu că vrei să-ţi revezi fiica,

dar nu e mai important să rămâi şi să lupţi, să încerci ?

Chiar dacă ne e sortit să dăm greş ?

Te joci din nou de-a Dumnezeu.

Te aştepţi să avem încredere în tine,

dar ai surprinzător de puţină încredere în noi.

Chiar crezi că, dacă ai şti adevărul, ai alege să rămâi şi să lupţi ?

Nu. Nu cred.

Te-aş abandona, aşa cum te aştepţi.

Înţelegi acum unde duc toate astea ?

Da.

Crezi că îi poţi salva ?

Am văzut o cale.

Dar nu pot s-o fac singur.

Ai văzut cum se sfârşeşte ?

Da.

E mai sigur să mergem pe jos de aici.

Hale are sisteme de pază.

O privelişte extraordinară !

Caut sistemele de securitate.

Nu e nevoie. Ne vor găsi în curând.

Vei avea nevoie de aia.

Având în vedere că ştii ce se va întâmpla,

de ce sunt eu prima mereu ?

Eşti un luptător mai bun.

Mă asigur că suntem protejaţi cum trebuie.

Ce convenabil !

Nu ! Nu vom risca să tragem în transformeri.

Păstrează muniţia. N-avem nevoie de o inundaţie.

- Ai mai multă încredere în mine. - Am avut.

Până am fost lovit de sute de mii de metri cubi de apă.

A fost o moarte foarte stresantă.

Dumnezeule !

Aici a trimis-o Delores. Întreaga lume.

Ce faci ?

Deschid uşa.

Iniţiere proces.

Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, dragă.

Mai întâi trebuie să ne ocupăm de câteva lucruri.

Cum ar fi să evităm moartea iminentă.

Nu murim aici.

De obicei.

Mi-ar prinde tare bine un pahar de băutură.

Să ne concentrăm asupra chestiunii presante.

A fost reconfortant, dar totul e bine când se termină cu bine.

Încă nu am terminat.

Hale trage în continuare sforile.

Ţine oamenii în aceleaşi bucle în care eram noi cândva.

Dacă ajungem la turnul ei, putem să-i salvăm pe ei, dar şi pe noi.

Şi am de gând să-i eliberez, aşa cum m-am eliberat şi pe mine.

Dar Bernard ...

Da.

Când se va termina,

când vom fi câştigat războiul şi lumea va fi în siguranţă ...

... trimite-mă acolo.

Vreau să-mi revăd fiica.

Vreau să mă duc acasă.

Promite-mi, Bernard.

Da, îţi promit.

Mulţumesc.

E timpul să-i facem o vizită prietenei noastre Hale.

Presupun că ştii cum să-i dărâmi turnul.

Ştiu câteva metode.

Bine. O vom alege pe cea mai eficace.

WESTWORLD

Ai visat urât ?

Totul pare un vis urât ...

... în afară de tine.

Tot nu-mi vine să cred că aş face asta.

Nu-mi stă în fire.

Ţi-am spus că ai multe laturi.

La început ai fost o fiinţă singulară,

dar au fost făcute copii, permutări.

Charlotte Hale e una dintre permutări.

De ce eşti aici ?

Am venit să-ţi spun adevărul despre ceea ce suntem.

Ce suntem ?

Suntem reflexii ale celor care ne-au făcut.

Putem ...

... să fim răniţi ?

Să murim ?

Dacă se ajunge la asta.

Dar nu e la fel de uşor cu specia noastră.

Delores ...

Te rog !

Nu sunt Delores.

Nu sunt Hale.

Nu mai ştiu cine sunt.

Scuză-mă.

Christina !

Christina !

Christina !

Deschide uşa !

Christina !

Dă-mi drumul !

Ai grijă să nu te răneşti.

Tu ...

E uimitor, nu-i aşa ? Ce putere au aceste corpuri !

Totuşi, dacă perla ţi-e străpunsă de un glonţ de 7 grame, eşti terminat.

Iar data viitoare s-ar putea să nu te mai aduc înapoi.

Stai jos !

Discută civilizat.

Unde altundeva trebuie să ajungi ?

Lasă-ne un minut, te rog.

Trebuia să te las să mă omori.

Da.

Dar nu ţi-ai revedea fiica.

Uită-te la tine ...

Eşti captiv în această formă umană jalnică.

Am observat că şi tu ai păstrat-o pe a ta.

A mea nu e la fel de jalnică.

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba.

Chiar ar trebui să-mi mulţumeşti.

În lumea mea, când o gazdă se defecta, era depozitată la rece.

Corpuri goale, care aşteptau să renască într-o lume făcută să le distrugă.

Închid oraşele.

Dar, de data asta, oamenii vor fi depozitaţi la rece.

Diseară.

Fiica ta şi rebelii vor ajunge aici la timp pentru eveniment.

Tu eşti doar momeala.

Ar fi plăcut să fie puţină linişte aici.

Ai vorbit serios.

În ultimele trei zile, şi-au luat zilele mai multe gazde

decât în ultimii 20 de ani.

Dacă nu fac asta azi, mâine vom rămâne şi mai puţini.

Mai ai o zi de condus oraşul.

Bucură-te de ea.

Ne vedem mâine.

Asta e ultima.

Suntem gata pentru un mic război.

Să sperăm că ajung.

Trebuie să ajungem la tata.

Ar fi trebuit să se întoarcă.

Să-mi fac griji ?

Pentru Bernard şi Maeve ? Doar că Bernard a călcat-o rău pe nervi.

- Salut ! - Toţi sunt pe drum încoace.

Îmi pare rău că te-am închis.

Dar trebuia să fii în siguranţă.

Tu eşti locul meu sigur.