A Private Affair (Un asunto privado)

O CHESTIUNE PERSONALĂ

Bravo!

Bravo!

Ziua de azi mă umple de satisfacție

pentru că-i pot înmâna această Medalie de Merit Civil

domnului Héctor Hugo.

Nu e doar un cetățean curajos și distins,

ci și un membru al familiei Quiroga.

Datorită lui, am putut opri un criminal.

Sunt sigur că 30 de ani în slujba tatălui meu

l-au învățat că binele comun este mai presus de orice altceva.

Felicitări, Héctor! Datorită ție, orașul se odihnește în pace.

Mulțumesc.

Sunt copleșit.

Mersi.

Fără îndoială, tatăl dv., domnul Alfonso Quiroga,

a fost un exemplu pentru mine,

ca polițist și mai ales ca om.

Sunt sigur că, dacă ar fi fost azi aici,

ar fi fost foarte mândru,

nu numai de mine, ci și de...

domnișoara Marina.

Dra Marina Quiroga e cea mai curajoasă femeie pe care am cunoscut-o vreodată.

Dacă azi am primit această medalie

i se datorează ei.

Fără dv., nimic din toate astea n-ar fi fost posibil.

Această medalie e și a dv.

Bravo!

Bravo!

Da, toți o cunoaștem pe Marina și știm că-i place să-și bage nasul în toate.

Ești norocos, Héctor,

pentru că decorarea mea nu i s-a părut așa interesantă.

Sper ca tu să ai poza de familie pe care eu n-am avut-o.

Și acum, domnilor...

Mulțumesc pentru frumosul tău discurs, Héctor.

Mulțumesc că te-ai arătat frumoasă ca întotdeauna, Marina.

- Ramón? Unde e Ramón? - Aici.

N-o mai lăsa să scape la cumpărături.

Și acum, doamnelor și domnilor,

să toastăm, în sfârșit, pentru că ne aflăm iar într-un oraș sigur.

- Noroc. - Noroc.

E atât de rău!

Nu-i dați satisfacția de a vă supăra.

- M-a umilit în fața tuturor. - A încercat.

Într-una din zilele astea, mă duc acolo

și le spun tuturor câteva lucruri despre domnul comisar.

Asigurați-vă că sunt și eu prezent ca să vă aplaud.

Mulțumesc.

Sunt așa mândră de cel mai bun prieten!

Îmi permiteți?

Mă scuzați, dle comisar.

Unde se află?

- Tocmai am fost anunțați. - Ce detalii avem?

Rămâi aici. Mă duc să văd ce e.

Cine-l supraveghea pe Cándido Expósito?

- Cred că a fost la schimbarea pazei. - Crezi?

Se pare că deținutul de alături a văzut ceva.

- A fost interogat? - Așteptam ordinele dv.

Mă ocup eu.

Voi rămâneți aici. Nu scoateți nicio vorbă.

Petrecerea trebuie să continue. Cabanillas, hai!

Aveți nevoie de ceva, dră Quiroga?

Ce elegant sunteți, dle detectiv!

Nu se întâmplă în fiecare zi să fie decorat

un civil pentru arestarea unui criminal în serie.

Așa e.

De obicei, nu ne lasă să facem nimic. Pe noi, civilii, adică.

Da.

Mi-ar plăcea să știu de ce a plecat așa în grabă fratele meu,

dar nu-mi puteți spune, nu-i așa?

Să fiu sincer, nu suntem de serviciu azi,

dar, dacă doriți,

am putea să vă invităm la dans, dră Quiroga.

Îmi place tupeul tău, detective, dar nu ești genul meu.

Marina!

Vin!

Poate ar trebui s-o informez pe mama de absența fratelui meu.

Da. E la baie, nu-i așa?

Bine. Îmi ești dator și vreau să aflu mai multe.

Ce l-a făcut să plece de la petrecere așa de grăbit?

Marina, ce faci?

Vin, mamă!

Marina!

Înainte să plec, vreau o știre de senzație.

Marina!

Învârte-te.

Scuze, iar te-am călcat pe picior.

Mersi.

- Pa! - Ramón.

Doña Asunción.

Mi-a distrus piciorul, nenorocitul.

Am ceva să-ți spun, dar nu aici.

Ne vedem jos.

Mie?

Auzi, Lourditas, știi unde e Héctor?

E acolo.

Toată lumea îl felicită.

Dacă vine mama, spune-i că am ieșit puțin la aer.

Nu! Mai bine nu-i spune nimic.

E cineva?

Castaño!

Bună!

Bună!

Vrei să mă sperii de moarte?

Iartă-mă, dar e mai bine să nu fim văzuți împreună.

Da. Îți cunosc reputația.

Cât despre detectivul Zarco...

Să nu afle despre asta.

Măi să fie, văd că lucrați în echipă.

Ce-mi displac evenimentele astea sociale!

Prea mulți bărbați sunt în căutare de încurajări.

La secție e și mai rău.

Acolo nu avem șampanie și nici aperitive.

Deci?

Ce păcat că Arturo n-a acceptat propunerea mea să-ți dăm ție medalia!

Tu ai propus asta?

Chiar și un orb putea să vadă că a fost meritul tău.

Da. Păcat că sunt femeie, nu?

Păi nu.

Asta te face să fii mai... fascinantă.

Alături de inteligență și curaj.

Ce vrei de la mine, Castaño?

Aș vrea să trec la subiect.

Mă interesează doar să știu de ce a plecat fratele meu în grabă.

Ce păcat!

Cándido Expósito a fost găsit spânzurat în celula lui.

Poftim?

- S-a sinucis? - Nu, n-am spus asta.

Avem un martor care a văzut că a intrat cineva înainte să se întâmple.

Deci a fost ucis?

Numai dacă lucrăm împreună o să-l găsim pe criminal.

O s-o fac să înghită aparatul foto!

Nu pleca! Vreau să știu mai multe.

E clar că trebuie să mergem într-un loc mai privat.

- Unde? - Acasă la mine, la ora 22.00.

Frumoasă încercare!

Te asigur că nu încerc să te seduc.

Dar nu poate auzi nimeni ceea ce am să-ți spun.

Dă-mi un indiciu.

- Ángela, Vulcanul, prostituata... - Știu cine e.

Când Cándido Expósito a fost arestat,

după zece ore a apărut cadavrul acestei femei pe o plajă din Finisterre.

Avea gâtul tăiat și avea o fleur-de-lis gravată pe piept.

La mine acasă, la ora 22.00.

Urmează ritmul.

Da. Încerc, doamnă.

Haide, așa.

Haide, uite, e bine.

Păstrează ritmul.

- Încerc, doamnă. - Haide. Așa.

- Ține-mă de mână. - Da.

Dansăm.

Draga mea.

Continuă.

Ascultă, vino mai aproape, nu mușc.

Omule! Haide!

Doar că... Trebuie să ies puțin.

- Pentru Dumnezeu! - Trebuie să ies. Iertați-mă.

Unde te duci? Stai aici, cu mine.

CLUB NAUTIC

Pot să știu unde mergem?

O să vezi în curând.

Mă întâlnesc cu Castaño la el acasă, urmează să-mi dea noi indicii.

Mai o să mă asigur că nu mă minte.

Curba!

Dar omul ăla e un afemeiat. Și un pericol.

Nu vă puteți duce la el acasă.

Nu e o vizită de curtoazie, Héctor. O să vorbim despre criminalul cu floarea.

Dar cazul este deja rezolvat. Medalia mea, vă amintiți?

Mă tem că fratele meu s-a pripit cu oferirea medaliei.

Cándido s-a sinucis.

Curba!

Cum adică, s-a sinucis?

Și Ángela a fost găsită pe o plajă,

cu gâtul tăiat și o fleur-de-lis pe piept.

Dar asta e imposibil, noi am descoperit criminalul.

Aici voiam să ajung.

Fie Cándido nu este singura persoană implicată,

fie femeia moartă nu este Ángela.

Frânați!

Așa că mergem să verificăm.

O să mi se facă rău.

Încetișor.

Bună!

Marina?

N-aveți voie să fiți aici.

Dacă am primi un bănuț de câte ori am auzit asta,

am fi milionari.

- Asta e fata găsită pe plajă? - Ce știi tu despre asta?

Marina, asta nu e o glumă.

- Trebuie să pleci. - Ricardo,

tatăl meu n-a ținut niciodată secrete.

Eram cu el tot timpul. Stăteam în mașină și-l așteptam.

- Nu mă trata diferit. - El era comisar.

Ea e.

Pot să intru?

Marina...

Primul caz nereușit rămâne mereu întipărit în inimă.

Asta obișnuia să spună tatăl dv.

Am făcut tot ce se putea face.