The Alienist

Alt băiat a fost omorât.

DIN EPISOADELE ANTERIOARE

Cred că e necesar să se facă aranjamente

în interesul băiatului dvs., desigur.

Ologul din el

caută ologul din altul.

Nu-l vom găsi dacă ne disecăm propriile minți.

Și nu-l vom găsi căutând bărbați cu zâmbetul argintiu.

Trebuie să aflăm ce ascund indiciile.

Hai, Sara, nu trebuie să ascultăm asta.

Atunci plecați! Amândoi.

Întoarceți-vă când puteți privi înăuntrul vostru.

Dna Santorelli și fiul ei mi-au adus asta la poliție.

De ce nu a ajuns să ucizi băiatul?

De ce trimiți și o scrisoare?

Ne urmărește.

Care dintre voi vrea să se distreze?

În secolul al XIX-lea, persoanele care sufereau de boli mintale

erau considerate a fi alienate.

Astfel, experții care le studiau se numeau alieniști.

Pare clar.

Tăișul literelor și unghiul lor extrem

sugerează o ființă torturată,

una care nu găsește ușurare

decât printr-o demonstrație de furie și violență.

Omul care a scris asta...

Și atacul stiloului în acest caz e fără îndoială masculin.

Omul care a scris asta

a făcut cel puțin câțiva ani de școală de caligrafie.

Instrucția a avut loc în Statele Unite

acum nu mai mult de 15 ani.

Păreți sigur, dle MacLeod.

Doctore Kreizler, ca grafolog profesionist,

e treaba mea să fiu sigur.

Toate indiciile ne arată că acest om

a fost pregătit, din greu și în mod regulat,

în stilul de caligrafie cunoscut ca metoda Palmer.

Metoda Palmer a fost introdusă la sfârșitul anilor '70

și a fost rapid adoptată de școli primare din toată țara.

Astfel, presupunând...

Dacă presupunem că autorul a terminat educația primară

nu mai târziu de vârsta de 15 ani, acum nu poate avea mai mult de 35 de ani.

Sau mai puțin de 24.

Sper că această scrisoare a fost scrisă ca o farsă

sau este, de fapt, un exercițiu?

Mulțumesc că ați venit, dle MacLeod!

Să-mi trimiteți factura pentru serviciile dvs.

Dlor sergenți, cred că mai aveți ceva de spus.

Am găsit numeroase amprente, probabil aparținând

membrilor din familia Santorelli sau Sarei.

Folosind o soluție de nitrat de argint,

am putut corela amprenta de pe ceasul băiatului Zweig...

Cu cea luată de pe timbrul

de pe plic.

Pe lângă evaluarea dlui MacLeod

a caligrafiei sale,

am extras niște cuvinte și fraze găsite în scrisori

care se pot dovedi cruciale.

"Imigranți jegoși", "băiat fercheș",

"murdărie și vopsea", "19 februarie".

Un lucru e sigur, ortografia sa lasă de dorit.

Dar poate fi o încercare de a ne induce în eroare.

Cel puțin, frazarea sa deliberată implică o anumită... bucurie,

chiar obsesie, pentru profanarea trupului.

Poate că imită o acțiune învățată sau la care a fost martor?

Sugerați că el poate fi o victimă a unor asemenea acte oribile?

Un om ce retrăiește violența la care a fost supus în copilărie.

Cred că putem spune că oricine a scris-o ca bărbat,

când era copil, era rușinat,

hărțuit, bătut, cel mai probabil agresat.

Sugerez că mâna responsabilă

e a unui bărbat,

dar natura intimă a altor aspecte

sugerează prezența sinistră a unei femei.

Dacă teoria dvs. era corectă,

victimele nu ar fi femei, ca ale Spintecătorului?

Scrisoarea e adresată dnei Santorelli,

cu un ton atât defensiv cât și văicărit.

E plină de detalii scatologice și anatomice.

Nu e vocea unui băiat care a simțit

că e un nimic?

Câte case conduse de mame violente și dominante ați văzut?

Dar recunoașteți că nu e un singur tip de violență?

Uitați-vă la el

și vedeți cine i-a marcat copilăria.

Laszlo, mama a fost absentă o bună parte a copilăriei mele.

Dle doctor, nu vorbim de creșterea privilegiată

a unui membru chipeș, dar indolent al clasei superioare.

Nu e nimic în literatură ce sugerează implicarea unei femei.

Nu în Breuer, nu în Freud...

De ce vă opuneți faptului că implicarea femeii...

Dacă o femeie ar fi fost dominantă oricând în viața sa,

nu am mai fi aici!

Crimele astea nu ar fi avut loc!

Sara!

Sara, așteaptă.

A demonstrat că singura opinie pe care pune preț

e cea care coincide cu a lui.

Recunosc că poate fi încăpățânat și nerăbdător uneori,

dar nu o lua personal.

E așa cu toată lumea.

E un tiran și nu voi fi constrânsă.

Lustruit, domnule?

Mă îndoiesc că un bărbat te-ar putea constrânge.

- Nu mă lua de sus! - Lustruit?

Bine.

Crezi c-o să stau și-o să aștept

să-ți lustruiești pantofii?

- De fapt, da. - De ce?

- Fiindcă mă consideri chipeș. - Chipeș și indolent.

Sunt blestemat să am parte doar de atât.

În plus, prefer să consider nu că-mi lustruiesc pantofii,

ci că ofer muncă cinstită unui băiat sărac.

Ce știi despre munca cinstită?

Știu că nu îmi place.

Caracterul leneș și predilecția pentru alcool

pot fi depășite prin muncă și prin dorința de schimbare.

Mi se pare că semeni cu bunica mea.

- Poate ar trebui s-o asculți. - Prea bine.

Sara Howard, te măriți cu mine?

Eu, John Schuyler Moore, te iau pe tine, Sara Howard,

să-mi fii soție din această zi,

la bine și la greu, în bogăție și în sărăcie.

Și să facem mulți copii la fel de leneși ca mine

și încăpățânați ca tine.

Dacă credeam că poți fi sincer,

poate c-aș fi acceptat.

- Hei! - Nu pleca!

Mă gândeam că am putea lua cina împreună.

Comisarul vrea să fiu la birou când ajunge el

și am prea multă treabă.

Sara?

Dacă te-aș întreba serios,

ce ai spune?

Stimate domnule, vă scriu pentru a mă interesa

de pacienții

din instituția dumneavoastră...

cu următorii parametri: vârsta 24-35 de ani,

interesați de copii,

acuzați de abuz,

violenți, sadici,

Dle profesor Cavanaugh?

Îl aud pe Laszlo Kreizler?

Aș recunoaște vocea asta oriunde.

Nu vă ridicați, dle profesor!

Îmi permiteți?

Mulțumesc că m-ați primit, dle profesor.

Ai fost un student remarcabil, Laszlo.

Ți-am urmărit munca cu interes.

În acest caz, studentul are nevoie de o lecție corectivă

despre ce înseamnă să fii elev.

Îmi amintesc prima ta zi în campus.

Ai venit și ai cerut să urmezi cursul meu.

Erai nesigur pe viitorul tău, ai spus.

Și o introducere în ornitologie

te-a condus pe o cale pe care nici nu știai că o vei apuca.

M-ați pus într-o cameră și mi-ați dat un specimen conservat pentru a-l studia.

Un graur.

Am examinat pasărea,

după un timp m-am întors

și v-am descris-o în câteva propoziții.

Apoi ți-am spus să te uiți iar la pasăre.

Așa am făcut, am revenit cu un eseu de patru pagini.

"Uită-te la pasăre iar!" ați spus și m-ați alungat încă o dată.

Am mai petrecut trei zile uitându-mă la graur.

În acel moment, biata creatură începea să putrezească.

Abia atunci ați spus că am văzut, în sfârșit, pasărea.

Nu conta ce ai învățat la oră, Laszlo,

ci cum ai învățat.

Acum mă aflu în situația în care mă tem...

că văd doar ceea ce văd.

Și atunci când sunt contrazis, se pare că pot recita doar ceea ce cunosc deja.

Spre consternarea mea,

se pare că teoria a înlocuit pragmatismul.

Îmi puteți sugera ce să fac?

Uită-te la pasăre, Laszlo.

Uită-te la pasăre.

ALIENISTUL SAU POLIȚIA VA GÃSI CRIMINALUL?

Măi să fie...

Țara asta se duce sigur pe apa sâmbetei...

Și când te gândești că omul era doctor.

Nu arăți prea bine, John.

Sper că nu te chinuie o altă mahmureală.

Doamne! Nu mă voi obișnui niciodată cu mașinăria aceea.

Aș prefera să vorbesc în persoană,

decât să-mi fie urechea agresată

de vocea unui străin.

Cine era?

Arăți de parcă ai văzut o stafie.

Bănuiesc că-mi vei spune

de ce mă duci la penitenciarul ăsta uitat de Dumnezeu?

Te-ai dovedit a fi util la Bellevue.

Și credeai că pot fi util iar?

Ți-am mai spus, John, oamenii te plac mai mult decât pe mine.

Și poate fi o provocare.

Deci, unde mergem?

Graurul.

Poftim?

Mergem să-l vedem pe Jesse Pomeroy.

Jesse Pomeroy? Băiatul diavol din Boston?