INVINCIBLE

Programul conține lumini care pot provoca crize

celor cu fotosensibilitate epileptică. Se recomandă precauția.

DIN EPISOADELE ANTERIOARE

Ajutați-mă!

Mark?

Nu poți spune nimănui.

- Unde naiba ai fost? - Nu e ceea ce pare!

Așteaptă! Amber!

Ai fost pe muchie de cuțit.

Ai stat cu mine?

Clipă de clipă.

Știi ce greu e să cultivi celule atât de repede?

Veți primi datele când vă terminați munca.

Atunci ne trebuie o asigurare.

Ăsta e sângele care a stropit primul costumul.

Nolan a lovit primul.

- De ce ai făcut-o? - N-am făcut nimic.

Dracu' să te ia, Nolan!

Amber, pot să-ți explic totul, doar...

CAFEA

TOP DOGGO MULȚUMESC! #ATOMEVE

VINEYARD QUEEN RECOLTA SE ANUNȚĂ GROZAVĂ

De ce l-ai păstrat?

L-am folosit ca să scap de Darkblood,

dar poate că, în sinea mea, am vrut să-l găsești.

După 20 de ani de relație, merit să știu adevărul.

Am vrut să-ți spun de mult.

Dar n-ai făcut-o.

Erai sub controlul cuiva?

Te șantaja cineva?

Ne amenințau pe mine, pe Mark?

Nu.

Atunci, de ce?

Ai încredere în mine!

Dacă poți face asta,

o să ne fie bine. Și lui Mark.

Totul va fi bine.

Încredere? Cum aș putea să am încredere în tine?

Fiindcă mă cunoști.

Credeam că te cunosc sub multe aspecte.

Gardienii erau prietenii noștri.

Erau oameni buni, salvau vieți, aveau familii.

- I-ai ucis. - Am fost nevoit.

Nu cred așa ceva.

Zici că voiai să-mi spui de mult, dar tot nu-mi spui.

Nu. Nu am încredere în tine. Nu mai am.

Din vina ta.

Dacă nu mai ai altceva de spus, te rog să pleci.

Debbie...

Ieși din casa mea!

Nu vorbești serios.

Afară din casa mea!

Mai vorbim.

- Salut! - Mark? Sunt mama. Ascultă-mă...

Nu sunt prin zonă. Decât să lași mesaj vocal, mai bine scrie-mi.

Mark? Sunt mama. Vino acasă. Te rog.

Debbie, îmi pare rău, trebuie să vii cu noi. E urgent.

Mersi, William.

- Ne auzim! - Pa, Amber! Ne auzim.

Amber!

Serios, e o prostie.

Nu, prostia e că ți-am suportat atât aberațiile.

Ai dreptate. Am fost un măgar, îmi pare rău că abia acum îmi dau seama.

Dar de azi mă schimb.

Amber...

Acum e-acum.

Amber, eu sunt...

- Dumnezeule! - E în regulă.

De asta întârzii mereu sau nu ajung deloc.

Fiindcă salvez vieți, opresc infractori

sau merg pe Marte.

Am vrut să-ți spun de atâtea ori!

Ai auzit ce am spus?

Știu că ești supererou.

Știi?

Nu-s proastă. Mi-am dat seama de mult.

Atunci de ce ne certăm?

Fiindcă m-ai mințit.

M-am simțit ca o proastă.

E identitate secretă!

- N-ai încredere în mine. - Acum am!

Doamne! Ce drăguț, chiar crezi că e suficient.

Dar, Amber...

Zboară de-aici!

Sau ia-o pe scări. Mi se rupe.

Vreau să fiu singură.

E cineva?

Halal primire!

"Felicitări, n-ai murit

când te-a operat pe creier mâța spațială."

Iat-o!

BINE AI REVENIT!

- Ce bine îmi pare! - Fata noastră!

- Bună! - Salut, Fată Monstru!

Bine ai revenit!

Revine victorioasă!

Era și timpul să-ți miști fundul încoace.

Mă plictisisem de fraierii ăștia.

Începem petrecerea.

E zece dimineața.

Suntem Gardienii Globului.

Dacă putem muri oricând, putem să și bem oricând.

Am pus poza ta pe cutie.

Simpatic, dar am intoleranță la lactoză.

Stai puțin!

Nu mă cunoști deloc?

Le-am umplut cu bere. Cu plăcere!

- Ghicește cât timp i-a luat! - Și cât lapte a irosit.

L-am aruncat la canal.

De ce nu ești la fel de silitor și la antrenamente?

Cum vine asta? Eu iau bătaie și zac o săptămână.

Tu iei bătaie și-ți revin puterile?

E karma, fiindcă l-am suportat pe el.

Cu plăcere.

Sunt încântat că ți-ai revenit.

Tare încântat.

Fără tine n-aș fi reușit.

Mi-ai salvat viața.

Desigur. Nu te-aș lăsa nicicând să mori.

Scuze.

O mică eroare de programare. O remediez curând, definitiv.

Sfinte Sisoe! M-au trecut fiorii!

N-ai mai fost așa de înfiorător de când...

Îți amintești că te-am surprins când lucrai la propriul cap?

Jur. Își pusese capul pe bancul de lucru și era aplecat deasupra lui.

Îl desfăcea cu o șurubelniță în cruce.

Dumnezeule! Îmi mai dați un lapte?

Tu! Jos din camion!

Am zis să te dai jos...

Ce?

Faceți loc, vă rog.

Domnilor.

Ce-i aia?

Serios, cred că poți răspunde singur.

E adevăratul Robot.

Felicitări! Poate tu ești originalul?

Ți-am creat un corp nou.

Am terminat prezentările, acum să văd ce ați făcut.

E perfect.

Doar suntem profesioniști.

Mai puțin micotoxinele cu eliberare programată,

comanda cerebrală implantată și cele șapte...

Pardon, opt emițătoare sinaptice.

Prefer să dețin doar eu controlul asupra corpului meu.

Fiți serioși! Aș fi fost dezamăgit dacă nu încercați.

Eliminați-le,

adăugați această optimizare creată de mine

și putem discuta despre plată.

Întâi discutăm despre plată, apoi facem ce ai spus.

Un dispozitiv de control de la AAG.

Biruie cea mai puternică voință. O tehnologie ultrasecretă.

E criptat.

În plus, încrederea contează mult.

Acțiunile, și mai mult.

Poftim! Sunt singur și neajutorat.

Singur, da. Neajutorat, mă îndoiesc.

Fă ce vrea!

- Se pune pe... - Trunchiul cerebral superior.

Știu ce-i aia o conexiune neuronală.

Ieri a fost dubios.

Rick o să-și mai revină vreodată?

Doamne sfinte! Ce le făcea Sinclair ăla oamenilor...

Echipa lui Cecil știe ce face. O să-l ajute pe Rick.

Trebuie s-o spun.

Dacă mă ajutai să-l găsesc imediat, nu s-ar fi întâmplat tot restul.

Știu. Îmi pare rău.

Sunt nașpa.

Normal. Când mă îndrăgostesc și eu,

pac, devine cyborg.

Deci de-aia abia te mai văd de șase luni.

Fiindcă ești supererou.

- Nu mai sunt. - Ce? De ce?

Fiindcă-s jalnic ca prieten, iar ca iubit, îngrozitor.

Fiindcă o să pic în ultimul an de liceu.

Fiindcă am obținut tot ce-mi doream și am dat-o în bară.

- Trebuia să-l ascult pe tata. - Tatăl tău?

Omni-Man.

Normal.

Tatăl tău e Omni-Man.

Cum de nu m-am prins?

Sunt varză!

Bun, încetează! Gata cu văicăreala, plângăciosule!

- Poftim? - Poți zbura, ești invulnerabil.

Tatăl tău e cel mai mare supererou, mama ta te iubește și te îngrijește.

Pune-te pe învățat și crește-ți notele.

Dar ai fost îngrozitor ca iubit, așa-ți trebuie.

Scuze, aia e.

Dacă eu suport posibila pierdere a lui Rick,

o să faci și tu față.

Prietenii vorbesc verde-n față.

Dar nu așa! Tocmai mi-a dat papucii!

Ți i-a dat de mult. Nu te-ai prins tu.

Ești ca ticălosul din filmele cu samurai, te-au tăiat în două,

dar crezi că n-ai nimic, până zici:

"Doamne, jumătatea de sus s-a depărtat de cea de jos."

Te iubesc, dar nu mai pot vorbi cu tine.

Domnule, criptează semnalul.

- Debbie? Trebuie să vorbim... - Nolan i-a ucis pe Gardieni.

Știu.

Cum ai putut să nu-mi spui?