প্রথম 200টি লাইন।
Rusia !
Pe care am pierdut-o pentru totdeauna.
Iarna !
Oh, Lydia...
Þãranul sãrbãtorind
în sania lui, deschide drumul...
Caii noºtri fornãie înaintând prin zãpadã,
zburând prin foºnetul pãdurilor de brad ºi de mesteacãn,
în clinchetul hamurilor ºi pocnetul biciului !
Lupii sunt invizibili în spatele urletelor lor.
Ce uºurare sã auzi clopotele Kremlinului !
Sã ºtim cã în curând ne vom încãlþa în siguranþã...
în jurul samovarului.
Iernile astea berlineze îmi stârnesc amintiri.
Îþi place sã mã chinui !
ªi þie...
Îþi place sã mã tachinezi...
Ce e cu accidentul ãsta ?
- Care accident ? - Cel din America !
De ce e important pentru tine ?
Nu zice nimic de un accident...
... zice numai de o prãbuºire. O prãbuºire !
S-a prãbuºit o stradã întreagã ?
...Wall Street...
ªi au murit oameni ?
Câþiva...
În special aruncându-se pe fereastrã.
Aproape toþi erau acþionari.
Oh Hermann...
Eºti o femeie atât de proastã, Lydia.
Eºti aici deja de 17 ani
ºi tot nu poþi vorbi limba cum trebuie. Dar, nu mã deranjeazã.
Inteligenþa þi-ar ofili senzualitatea.
Nu, o femeie ca tine trebuie sã rãmânã moale ºi plinuþã...
Lydia ?
Lydia !
Cine naiba poartã ºosete roºii !?
Oh! Sunt ale lui Ardalion...
ªtii cum e. κi scoate mereu ºosetele.
Vãrul tãu pute. Ar trebui închis la o grãdinã zoologicã.
Sângele apã nu se face, Hermann.
Hermann...
Frumos, nu ?
Oh, Hermann !
Eºti aºa de...
Autoritar !
Cum îndrãzneºti sã intri în camera asta aproape dezbrãcatã ?
La naiba !
N-ai nici un pic de decenþã ?
Nu închide uºa !
- De ce ? - O vreau deschisã.
- Dar poate Else... - Else s-a dus la culcare. Las-o deschisã !
Aº vrea sã ºtiu ce-þi trece prin cap...
Prin care din ele ?
Nu înþeleg.
Lydia ? Lydia... te rog !
Hai, puiºorul meu cu minte biblicã. O sã întârzii !
- mai repede ! - Da !
Întotdeauna întârzii...
- Oh, Elsie ! - Da, doamnã ?
Eu îl duc pe soþul meu la birou. Tu fã patul !!
Locuiesc într-o casã de papagali. Vrei sã te grãbeºti !
Vin, dragule !
Oh, Elsie...
ªi nu uita sã împodobeºti bradul.
- Bunã dimineaþa, domnule. - Bunã dimineaþa.
- Bunã dimineaþa. - Bunã dimineaþa, dnã Schmitt.
Vã rog...
Ah, da...
Prea amarã...
sau nu suficient de amarã.
Asta este întrebarea !
Pentru cine vrem sã le producem ?
Unele fete nu mãnâncã decât ciocolatã amarã.
Snoabe pedante !
Pe urmã sunt celelalte, bogate, lustruite...
care o vor cu lapte.
Ca mama mea.
Da, aºa era mama mea.
Era o burghezã grasã, cu prea multe inele,
care îndesa ciocolate în fãlcile ei umflate !
Când ploua, termina odatã o cutie de bomboane cu cremã de mentã
ºi întreg albumul de fotografii de familie.
Mulþumesc.
Nu ºtiu de ce-þi spun toate astea.
Scuzã-mã, te rog.
Nu, problema nu e aici în ciocolatã,
problema este la New York.
Germania a îmtrumutat ºapte miliarde de dolari.
În special de la investitorii americani.
ªi acum... s-a terminat cu excesul de ciocolatã.
Ar exista suficienþi bani...
dacã guvernul ãsta...
nu i-ar da pe toþi unor strãini lacomi.
Dar trebuie sã plãtim despãgubiri.
Cine spune ?
Pãi... tratatul de la Versailles !
Noi am început rãzboiul, aºa cã de ce aº plãti pentru el ?
ªi oricum, rãzboiul s-a încheiat acum 12 ani.
Dumnezeule ! Aºa de mult timp a trecut ?
Acum politicienii ne trãdeazã.
Dacã n-ar fi despãgubirile astea, Ge...
Germania ar putea sã reconstruiascã sã devinã puternicã...
sã-ºi recâºtige locul...
de cea mai puternicã þarã din Europa !
Muller ! Muller, începi sã vorbeºti ca tipul ãla din ziar.
- Alfred... - Alfred Hugenberg, domnule !
- Da, Alfred Hugenberg. - ªi unele ziare spun acelaºi lucru !
Unele ziare care sunt propietatea lui Alfred Hugenberg, da ?
Nu-mi pasã ! 120 de miliarde de mãrci în aur !
O sã ne cocoºeze pe toþi !
Trebuia sã fiþi la plebiscitul de asearã.
Eu sunt strãin aici !
Dacã vom vota destui împotriva plãþilor...
s-ar sfârºi cu ele !
ªi ce-ar putea sã facã francezii ?
Bãnuiesc cã ar putea ocupa Ruhr-ul...
ca ultima datã când n-aþi plãtit.
Sunt încã acolo !
Trupe franceze ºi britanice !
Pe pãmânt german !
Scuzã-mã.
Mi se pare cã toate sunt prea amare.
Asta e.
Mulþumesc.
Hermann !
Lydia !
Ce-ar fi sã ieºim la cinã ?
Perfect ! E ºi ideea mea !
Ardy e aici, Hermann.
Împrumutãm baia !
Sper cã e în regulã !
Sigur...
De ce nu-þi aduci ºi rufele la spãlat...
... dacã tot vii ?
N-o sã dureze mult !
Cocteilul tãu, Hermann ?
Ãla e cocteilul meu !
Numai unul e al tãul, Ardy.
Celãlalt e al lui Hermann.
Întrucât nu e de ciocolatã...
nu-mi pasã al cui e.
Nu. mulþumesc.
Beau pentru sânii ºi fundul ca gãluºtile cu prune al soþiei tale !
Eu beau pentru creierul ca gãluºtile cu prune al veriºoarei tale !
A fost un compliment !
- Vorbeam în calitatea de pictor. - ªi eu vorbeam...
ca un specialist al miezului moale.
Tehnologia ciocolatei e cu mult în urma
consistenþei dulci a materiei cenuºii a Lydiei.
Dacã i-ai deschide craniul,
ca pe un ou de Paºti,
ai gãsi înãuntru un întreg sortiment de fondante,
praline, trufe, lichior de viºine, tras în ciocolatã,
ºi preferatele mele :
caramelele turceºti.
Dumnezeule !
Ai impresia cã o tratez de sus ?
Dar oricine poate sã-þi spunã cã mã adorã !
Are nevoie de un tip superior, ca mine, aºa cum eu am nevoie de o femeie inferioarã !
Suntem un cuplu perfect.
Mie îmi place literatura. Ei îi plac porcãriile.
Eu sunt cu mintea limpede, ea este împrãºtiatã...
... dezordonatã.
Ne potrivim perfect...
Ca broasca cu cheia !
Oh, Hermann !
Vorbeºti de viaþã de parcã ar avea o semnificaþie profundã !
Fii atent, Ardalion ! Fii atent ce spui !
Pentru cã acolo e unul...
care aduce a psihiatru...
ºarlatan de Viena !
Lydia o sã se întoarcã într-o clipã.
Faci un pariu ? De obicei se înroarce de douã ori !
Prima datã pentru cã ºi-a uitat pieptenul pe chiuvetã,
sau oentru cã are nevoie de mãrunt, sau...
Ah! Uite-o cã vine. Priveºte-o ! Nu-i minunatã ?
Uitã-te la hainele ei. Nu sunt frumoase ?
La ea simþul culorii se bazeazã total pe lingvisticã.
Rãºu-cãrãmiziu se asorteazã cu roºu-sângeriu. Pentru cã, în fond, sunt cu roºu.
Zice cã asta se numeºte "ecou".
Are acelaºi sisten ºi în politicã, ºtii ?
Unde se bat cap în cap, înseamnã cã e ecoul.
- Roºu e roºu ! - Ooh, despre ce vorbiþi voi doi ?
Politica în Rusia.
La ce te poþi aºtepta de la bolºevici ?
Nu mi-am putut gãsi rujul.
Tu, uh...
L-ai scãpat pe jos.
Sufãr, dar nu mã plâng niciodatã.
Ardalion ? Vrei sã-þi spun un secret conjugal ?
Sunt lucruri pe care numai soþul ºi soþia le ºtiu unul despre celãlalt.
Nu e drept faþã de Liddy...
De ce nu ?
Suntem în familie ºi, "sângele apã nu se face"...
cum obiºnuieºte Lydia sã spunã, plinã de spirit.
- Asculþi. - Nu, nu...
- Mi se pare jignitor sã... - Mi-am imaginat !
Nu eºti decât un þãran ucrainian, care se crede boem !
Dã-mi, te rog, nota de platã.
No comments yet. Be the first to leave one.