The Terror

IN 1845, DOUĂ NAVE ALE MARINEI REGALE AU PLECAT DIN ANGLIA

ÎN CĂUTAREA UNEI RUTE NAVIGABILE PRIN ARCTICA.

ERAU DOTATE CU CELE MAI AVANSATE TEHNOLOGII DIN ACEA VREME.

AU FOST VĂZUTE ULTIMA OARĂ DE BALENIERE EUROPENE ÎN GOLFUL BAFFIN

AŞTEPTÂND CONDIŢII BUNE PENTRU A INTRA ÎN LABIRINTUL ARCTIC.

AMBELE NAVE AU DISPĂRUT.

Au văzut mulţi oameni pe jos.

Toţi mureau de foame.

I-a cunoscut ?

"Am văzut un căpitan.

I se spunea 'Aglooka'."

Întreabă-l

dacă unul dintre aceşti bărbaţi e cel căruia îi spune "Aglooka".

"Vorbea limba noastră.

Era pe moarte."

"A arătat spre sud

şi a spus că se duc acolo, acasă."

"Dar abia mai mergeau."

"Şi Tuunbaq era în urma lor."

"Tuunbaq" ?

"În spatele lor. Venea şi nu se oprea."

Îi urmărea cineva ? Un eschimos ?

"De la şamani."

"Mănâncă vietăţi pe două şi pe patru picioare."

"O fiinţă făcută din muşchi... Şi din vrăji."

Nu înţeleg. Descrie un om ?

Îmi pare rău, sir James.

Nu ştiu ce naiba descrie.

Ce-a spus Francis ?

Aglooka ?

"Prietenul tău mi-a luat mâna.

Mi-a spus: 'Zi-le celor care vin după noi să nu rămână aici.'"

"Corăbiile nu mai sunt.

Nu există o cale. Nu e o rută."

"Spune-le că ne-am dus."

"Morţi...

Şi duşi."

SEPTEMBRIE 1846

CU PATRU ANI ÎNAINTE

Billy, ia-l sus cu tine

şi nu-l lăsa să coboare până nu face nodurile cu ochii închişi.

Am înţeles.

- Haide ! - Căpitane...

Dle căpitan...

Observaţiile zilnice încep să pară foarte bizare, domnule.

Nordul magnetic se mută în fiecare zi.

Suntem în cercul lui acum.

O veste bună pentru oameni.

Terror ne dă un semnal, sir John.

Căpitanul Crozier vrea raportul gheţii.

Îl trimit pe Reid ?

Nu. Spune-i lui Francis că eu şi James vom veni la cină.

Dle Terry !

Cutia cu steaguri !

Am auzit că încă mai au limbă de vită pe Terror.

Spune-i dlui Diggle

că sir John şi comandantul Fitzjames vin la cină în seara asta.

Să aleagă ce vrea din magazia mea. O să se bucure.

- Am înţeles. - I-aţi văzut ?

I-am văzut.

Dintre toate sarcinile de pe navă,

asta cred că e cea mai grea, Thomas.

Trei feluri de mâncare. O să se termine rapid.

Nu şi dacă vine Fitzjames.

Va trebui să-i ascultăm povestea

despre cum a asigurat ordinea pe insula de guano de lângă Namibia.

Sau cum l-au împuşcat chinezii.

O să-mi bag mâncarea în urechi !

- Încă o dată ! - Dă-i drumul !

Trage de parâmă !

Aşa !

Bun venit la bord, sir John.

Căpitane Fitzjames.

Dacă suntem aproape de pol, o să vedem King William.

Uite şi expertul !

Dl Farr mi-a arătat pe hartă.

După ţinutul King William

ajungem pe coasta americană unde e totul cartografiat.

Salut, băiete !

A plâns toată noaptea ! Ori e bolnav, ori a prins un miros.

Cu vântul potrivit, simte urşi de la o milă.

Ce grad are câinele ?

V-aţi întrebat ?

Noaptea e pe punte, deci cred că putem zice că face cart.

Nu ştiu. Înseamnă că e matelot. Sau marinar.

Dar se poate plimba pe toată puntea. Deci e cel puţin subofiţer.

Nu ? Uneori, stă în zona ofiţerilor.

Subofiţerii nu dorm la pupa.

Deci e ofiţer ?

Ce-ar fi ?

Secund ? Locotenent ?

Tot despre câine vorbim ?

Multe consecinţe, nu ?

Un câine deasupra unui om. Cine e şeful ?

E câinele navei. Îl suportăm.

N-am vorbit despre băutura pentru diseară.

Doriţi ceva special, domnule ?

Ape libere până la Pacific,

ca să mergem acasă.

Suntem aproape, dle.

Ai grijă cum foloseşti cuvântul. "Aproape".

Suntem în misiune de explorare.

Aproape, adică nimic.

E chiar mai rău !

E cel mai rău lucru de pe lume !

Soldaţii erau deja la mal

şi se trăgea asupra lor, voiam să apelez la Congreve.

- Rachetele ? - Da.

Ironic, pentru că primii care le-au folosit

au fost chinezii.

Am început cu franctirorii de pe ziduri şi am pornit.

Urcam pe scară şi mă gândeam...

La Cezar, trecând Rubiconul.

Am ajuns în vârf şi am văzut oraşul Chinkiang

în faţa noastră, în lumina dimineţii.

Soldaţii din aleile de dedesubt trăgeau cu archebuzele spre noi.

Muschetele pentru care ai nevoie de un fitil aprins.

Dar aerul era atât de uscat,

încât când împuşcam pe cineva,

cădea peste grămada de fitiluri

şi ardeau ca o torţă.

În curând, tot oraşul era plin

cu asemenea coloane de oameni fumegând,

iar pe străzi mirosea a raţă prăjită.

Şi apoi am pornit pe străzi ca să-i ajutăm pe cei din 49,

pentru că auzeam că sunt atacaţi.

Şi am găsit nişte chinezi ascunşi după o baricadă.

Încărcasem o rachetă şi ţinteam

când m-au nimerit.

O singură alică de muschetă. Cât o cireaşă.

A trecut prin braţul meu şi s-a dus mai departe.

Şi mi-a provocat o a treia rană în piept.

Aşa a murit lordul Nelson, la Trafalgar.

Dacă nu şi-ar fi pierdut din viteză în braţul meu,

aş fi putut sfârşi la fel.

Au reuşit să mă ducă pe Cornwallis,

unde chiar dr. Stanley a scos alica.

A schimbat războiul. Au semnat tratatul după cinci săptămâni.

Până atunci, îmi revenisem.

Eram cu braţul bandajat, zâmbind pentru portret. L-aţi văzut ?

Zi-ne despre insula găinaţului, James.

E o poveste tare !

Am discutat cu dl Reid despre gheaţă azi.

Mi-a spus că trecem pe lângă gheţuri

care n-au fost topite de venirea verii.

- Gheaţă veche ? - Nu se teme.

Crede că ne apropiem de un canal mai mare

care vine dinspre nord şi care aduce gheaţă.

Dar asta înseamnă că ne apropiem de capătul strâmtorii.

Încă nu a fost botezată.

M-am gândit că sir James Ross

ar putea fi onorat.

Da !

Eşti de acord, Francis ?

Va fi mulţumit.

E din cauza energiei magnetice.

Cică atunci când sir John a ajuns până acolo, în '23,

părul i-a crescut 5 cm într-o săptămână. Şi erau departe !

De aia te-ai băgat, Strong ? Să mai pui 5 cm ?

Te simţi bine ?

Young ?

David ?

David ?

David !

Întoarce-l ! Nu poate respira !

Chemaţi un doctor acum !

Hai !

Întoarce-l !

Nu vreau să fiu primul care spune asta, sir John,

dar cu toţii ne gândim.

Niciunul dintre cei trei care au murit la Beechey nu a arătat semne.

Şi chiar dacă e cazul acum, vom fi în Pacific

înainte să înceapă să facă victime.

Încrederea ta ne linişteşte.

Tu nu eşti încrezător ?

Cu progresul nostru ?

Nu ştiu de ce... Am găsit ruta într-un an.

Nu dăm la vâsle !

În locul acesta tehnologia e secundară norocului, James.

Domnule...

I-am dat băiatului praf Dover şi i-am oprit spasmele.

Acum se odihneşte...

Dar are sânge negru în scaun.

Sânge digerat. Sângerează deasupra colonului.

- Ce descriere intensă ! - E scorbut ?

N-am văzut semne, dar nu pot spune că nu.

Dacă ar trebui să-mi dau cu părerea,

aş spune că e tuberculoză.

- Nu atacă mereu plămânii. - Să-l vadă dr. Stanley !

Poate află mai multe.

- Trimit o barcă ! - Nu e nevoie.

Îl luăm cu noi.

Pe Young ? În starea lui ?

Da. Înveliţi-l bine şi pregătiţi-ne barca.

Ezit să-l mut, domnule.

Nu ştiu cât spirit mai are băiatul.

Aerul curat o să-l ajute.

În jumătate de oră va fi într-un pat.

Uşor !

Încetişor !