Westhampton

ACEASTA ESTE O FICŢIUNE.

NUMELE, PERSONAJELE ŞI INCIDENTELE SUNT FOLOSITE ÎN MOD FICTIV.

ORICE ASEMĂNARE CU EVENIMENTE SAU PERSOANE REALE, ÎN VIAŢĂ SAU DECEDATE,

ESTE PUR ÎNTÂMPLĂTOARE.

Nu.

Adică, nu e rău.

- Glumeşti? - Despre ce e?

E un alt Garden State de căcat".

Mie-mi place Garden State.

Vrei s-o ştergem? Jumătate din sală deja a plecat.

Aş cam vrea să văd finalul.

Iubita moare. Ţi-am spus finalul.

Zi înainte: "atenţie, îţi spun finalul"!

Ce dracu'...

PROIECŢIE DE FILM WESTHAMPTON

La naiba!

O, minunat.

La dracu'!

Mă sună frate-miu.

Răspunzi?

Probabil el e.

Drumul?

Atât de aproape.

Să răspundem?

Dă-mi telefonul.

- Nu, cred că ar trebui să-i spunem... - Fii atent! Dă-mi telefonul.

Mi-ai promis că mă scoţi din oraşul ăsta.

Deci, dacă plec, o să plec cu tine,

fiindcă eşti singurul meu prieten cu maşină.

- "Prieten"? - Cunoştinţă.

Ai grijă!

Cred că suntem în regulă.

E aici. L-am găsit.

Care-i problema tipului ăstuia?

Eşti pe speaker.

Tom! Ce faci?

O să-ţi pun microfonul repede.

Ultimul. Promit.

Şi asta ce e?

Aceeaşi treabă. 25 de minute, răspunzi la întrebări.

Studioul a luat vreo decizie legată de "Adu-ţi aminte de aseară"?

- Nu. Luni. - Super! Ar putea fi ceva mare!

- Dar nu vorbi despre asta. - O, da. Nu, nu vorbi.

Vreau doar să-l strâng un pic aici.

Imediat ce te prezintă, o iei în direcţia aia.

Te iau eu la final.

A început filmul un pic mai târziu?

A fost o prezentare cu şeful catedrei de film.

Vă rog să-l primim pe scenă pe cineastul Thomas Bell.

Bună.

- Bună. - Microfonul.

Nu te auzim.

Nu mă auziţi? Alo, alo, alo.

Merge? Nu? În regulă.

Alo?

Mai bine? Probă, probă.

Începem excelent.

În primul rând, îţi mulţumesc că eşti aici.

Cu toţii apreciem că ai făcut drumul până la New York.

E mereu plăcut să-mi amintesc de ce am plecat.

Să trecem la subiect. Vorbeşte despre filmul tău, "Westhampton".

Sau cum îi spun unii, "un alt Garden State de căcat".

Mie îmi place Garden State .

Dar hai să începem de acolo.

Am discutat la cursul meu,

despre faptul că filmele de debut sunt adesea autobiografice.

Te-ai născut în Westhampton?

Da, dar e ficţiune.

Corectează-mă dacă greşesc,

dar filmul tău reflectă evenimente reale,

relaţii reale, nu-i aşa?

Şi da, şi nu.

Hai să ne concentrăm pe "da".

Tu şi protagonistul tău. Amândoi aţi crescut în Westhampton.

Amândoi aţi lucrat într-o librărie din oraş,

aţi avut o relaţie secretă cu sora celui mai bun prieten,

aţi fost implicaţi într-un accident de circulaţie...

- ştiu povestea. - Mi-ar plăcea s-o împărtăşeşti.

Dacă vreţi să vorbim de film, hai să vorbim de film.

Cred că asta şi facem.

Poate am început prea brusc.

Hai să luăm câteva întrebări

şi apoi revenim uşor la discuţia noastră, bine?

Bine.

Are cineva o întrebare?

Una mai uşoară, de preferat.

Da.

Bună! Da, poţi să ne spui

de ce ai ales să filmezi alb-negru?

Nu prea am un răspuns grozav, sincer.

Eu...

Am vrut să filmez pe peliculă, dar pelicula e scumpă.

Alb-negru e un pic mai ieftin, deci...

- Da. - Costul n-a fost singurul factor.

Ba da, a fost. Chiar a fost.

Luminile şi etalonarea culorilor sunt foarte scumpe.

Alb-negrul ascunde multe, deci...

Directoarea ta de imagine este o absolventă a acestui program.

Am discutat cu ea despre alegerea ta de a filma alb-negru.

Am fost fascinat de adevăratul raţionament.

Cred că acest public ar beneficia de un răspuns sincer.

În regulă.

Ei bine, mai avem 20 de minute.

Eu, unul, aş vrea să vorbim despre esenţa filmului tău.

Dacă mi se permite.

Puteţi arăta fotografia, vă rog?

Asta e din seara banchetului?

Câteva ore mai târziu, tu şi Beth Wagner...

Incredibil.

- Nu, n-ai terminat. - Ba da, am terminat.

Bine, fie.

Ei bine, în numele meu şi al dlui Bell,

vă mulţumim pentru prezenţă

şi îmi cer scuze că v-am irosit timpul.

La naiba!

- Bună. - Salut.

Îl mai ţii minte pe unchiul tău Tommy?

Îl mai ţii minte? Nu, normal că nu.

Cum ai putea?

Presupun că ştii de ce sunt aici.

Arăţi bine.

- Încetează, te rog. - Ce? Doar zic că arăţi bine.

Nu mi-ai răspuns la telefoane.

Ştiu. Îmi pare rău, am fost în turneu cu filmul şi...

- Pare să meargă foarte bine. - Da.

Şi eşti, ştii tu...

Sănătos?

Încetează.

Trebuie să vii să-ţi iei rahaturile.

- Pe bune... - Nu glumesc.

Şi n-o s-o mai amâni.

Uite, casa e pe numele amândurora,

nu ţi-am cerut să mă ajuţi să am grijă de ea

şi nici să mă ajuţi s-o vând.

Doar îţi cer să vii să-ţi iei rahaturile,

care sunt deja puse în cutii.

Aruncă-le.

Nu eu ar trebui să le arunc.

Şi acum urmează să ne întâlnim cu firma de mutări în Maryland.

Şi n-o să...

n-o să-ţi dau partea ta, dacă nu vii să te ocupi de asta.

Hai, Nicole. Am nevoie de banii ăia.

Dă-mă în judecată. Avocaţii sunt acolo.

Chiar înţeleg.

Nu putem pur şi simplu să le aruncăm?

Tu poţi să le arunci.

O să-ţi rup fundul de faţă cu fiică-mea,

dacă nu-mi promiţi că te ocupi de asta în weekend.

Eşti sigură că vrei să faci asta? Tocmai ai văzut de ce sunt în stare.

Te-am văzut cum ai lovit pe la spate un bătrân.

- El m-a atins primul. - O, ştiu. Ştiu.

Ai fost în mare pericol acolo.

Am crezut pentru o secundă că o să te pierdem.

Ia-ţi la revedere de la unchiul tău Tommy.

Pentru că, data viitoare când o să-l vezi, o să fie la nunta ta.

De fapt, sunt ocupat în weekendul ăla.

Bine.

Haide.

Haide.

Fir-ar să fie!

Hei! Măgarule!

Te văd!

Bună! Dle Romney!

- Tommy? - Da.

Aveţi cumva o cheie de la casă?

Ai putea încerca la agenţia imobiliară,

dar nu cred că e cineva acolo sâmbăta.

O să sparg geamul.

Era un copil care uda plantele.

Îl ştii pe Fitz?

Michael Fitz?

Nu, frate-su. E...

ştii tu.

Da. Da, cred că-l ştiu.

Nu ştiu ce cuvânt se foloseşte acum, să nu jignesc.

Îmi venea să zic " handicapatul"

Cred că e cuvântul greşit.

Ştiu, dar lucrează la The Dodger.

Probabil îl găseşti acolo.

Aduceţi-mi aminte, care e The Dodger?

Lângă gară!

Minunat.

Da, o să mă întrebe.

Eşti plin de căcat.

Bun, domnilor. Planul nostru are două probleme.

Bă, ce caută soră-ta aici?

Păi, asta e prima problemă.

- Mama a zis că trebuie s-o aduc. - De ce?

"Sora ta începe liceul luna viitoare.

Trebuie să începi să ai grijă de ea."

- Eşti dată cu ruj? - Ce? Taci din gură.

- I-ai dat-o? - A luat-o singură.

Deja dai greş la faza asta cu "ai grijă de soră-ta".

Deci, unde-i petrecerea asta?

La naiba.

Asta e a doua belea.

Maică-mea o să vă omoare.

Daţi o petrecere în librăria ei?

În apărarea noastră, o facem de ani de zile

şi nu s-a prins niciodată.