Time and Water

PENTRU CEI DRAGI

DACĂ GĂSIȚI ACEASTĂ CAPSULĂ A TIMPULUI APĂSAȚI REDARE

Bună.

Bună ziua.

Bună ziua.

Sper să primești asta.

Nu ne vom întâlni niciodată pentru că trăim în vremuri diferite.

Nu-ți pot trimite un ghețar...

dar măcar îți pot trimite asta.

Capsula asta ar fi putut fi plină cu șerpi din Amazon.

Acest boa de pe umerii mei e al unchiului meu preferat, John.

După 15 ani, mă invită să-l ajut să studieze

obiceiurile de împerechere ale anacondei uriașe din Venezuela.

Aș fi fost aici,

dar aceste planuri încurcă ritualul meu de împerechere.

Așa că rămân în habitatul meu din Islanda,

scriind poezie și SF.

Cartea lui Andri Snær Magnason, "Povestea Planetei Albastre",

a atras multă atenție.

E poate cel mai politic roman islandez pe care l-am citit de multă vreme.

Hulda!

Acolo e limba ghețarului. Hopa!

Acolo e ghețarul.

Acolo!

Primul lucru pe care ți-l trimit

e o poveste pe care le-o spuneam copiilor mei.

E despre casa noastră.

Mai întâi, a fost vidul.

Apoi, focul a întâlnit gheața.

În haos s-a născut Auðhumla, o vacă făcută din gheață și zăpadă.

Din trupul ei au ieșit sute de ghețari...

care au sculptat munți și văi.

Din ugerele ei au curs patru râuri care au hrănit lumea.

Gheața ei și-a făcut o casă aici, în Islanda,

iar Islanda a devenit o casă pentru noi toți.

Am trăit cu gheața timp de 1.000 de ani.

Zâmbește!

"Ísgland". Islanda?

- E corect? - Da.

- Bravo. - Islanda.

Dar ăsta a fost doar începutul

și veți avea nevoie de multe povești.

Pot vedea aurora boreală! Mamă!

Uite, se mișcă.

- Mamă! Au dispărut... - Acum sunt aici.

Nu știu câți ani vei avea când vei primi asta.

Am 53 de ani și îți vorbesc din anul 2026.

Și așa arată Islanda acum.

Nu cred că am mai văzut ceva atât de frumos.

- Vă place, fetelor? - E minunat.

E un drum foarte frumos.

- Andri, ești cu noi? - Da.

Dragostea mea pentru acest loc vine de la cei care m-au crescut...

părinții mei...

și bunicii mei.

Suntem o familie a începuturilor și sfârșiturilor.

Bunicul Jón a fost ultimul dintr-un șir de 1.000 de ani

care s-a născut la această fermă.

Bunica Dísa a fost mereu prima care râdea.

Și bunica Hulda, prima femeie care a zburat în Islanda.

Bunicul Árni, printre primii care au explorat ghețarii Islandei.

Dar eu am devenit primul care și-a luat adio de la ceva...

ce nu credeam că putem pierde.

Mulți ani trăiască...

Mulți ani trăiască...

Suntem în 2019.

Hulda, mezina mea, împlinește 11 ani.

Mamă!

Și ultimea mea bunică, numită tot Hulda, e încă în viață.

Te ridici la înălțimea așteptărilor, Hulda.

"Huldele" sunt aici.

Bunica Hulda a fost căsătorită cu bunicul meu Árni timp de 60 de ani.

Acum, lucrurile pe care le iubesc cel mai mult pe lume încep să moară.

GHEȚARII GODALANDS, EYJAFJALLAJÖKULL ȘI VALEA MIRE

GHEȚARUL LUNG ȘI GHEȚARUL TEMPLULUI

GHEȚARUL VATNA

GHEȚARUL OK

În 2014, ghețarul Ok a fost primul care a murit

din cauza schimbărilor climatice.

O înmormântare pentru a-l comemora va avea loc în august.

Această înmormântare este prima de acest fel din lume.

O înmormântare pentru un ghețar pare ireală...

ca și cum sentimentul de "acasă" dispare.

Colecționez poveștile bunicilor despre ghețari de când mă știu.

Și acum, dintr-o dată, le văd într-o lumină nouă.

Simt nevoia să le adun pe toate,

gândindu-mă că ar putea fi utile pe viitor.

Să ți-o trimit pe preferata mea,

cum s-au îndrăgostit bunicii mei pe gheață.

Asta e filmarea lor.

Iată-i în luna de miere, în 1956.

Și iată-i în 2004, 2010...

și 2017.

De la o vârstă fragedă, mi-am dorit să merg la munte.

Primăvara, în mod ciudat, am început să simt un miros de ghețar.

- Ce e un "miros de ghețar"? - Nu-l pot descrie.

Era ceva special.

Era un miros care mă înveselea.

- Când v-ați cunoscut? - La o întâlnire a alpiniștilor.

Mi-a plăcut de ea imediat.

Obișnuiam să-i spun mamei...

"Aș fi vrut să fiu băiat, ca să pot face asta și asta".

Să am mai multe aventuri.

Eram dispusă la orice.

Árni îmi spune: "Mergem la ghețarul Vatnajökull".

I-am zis: "Pot să vin și eu?"

Schiorii locali m-au întrebat

dacă sunt nebun să duc o femeie la Vatnajökull.

E complet ridicol!

Cel mai mare ghețar e Vatnajokull.

Acoperă o doisprezecime din suprafața Islandei

și e cel mai mare din Europa.

Călătoriile spre Vatnajokull sunt un act de curaj

pentru alpiniștii bine echipați și foarte experimentați.

Am petrecut o săptămână întreagă pe ghețar.

Nu ne-am mai despărțit de atunci.

Ne-am căsătorit vineri

și am plecat a doua zi dimineață într-o călătorie de trei săptămâni.

După aceea, mergeam des la ghețarul Vatnajökull

cu Societatea Glaciologică Islandeză.

Acesta a fost începutul măsurătorilor.

Sunt aceleași măsurători pe care le fac și azi.

- Ți-a fost vreodată frig? - Nu, niciodată.

Eram proaspăt căsătoriți!

Consideri ghețarul a doua ta casă?

Da.

E o altă lume în vârful unui ghețar.

Totul e alb.

E nesfârșit.

Câți ani ai acum?

- Am uitat totul. - Împlinești 95 de ani, Árni.

- 95? - Da.

- Da, ține evidența pentru mine. - Da, țin.

Complet.

Și mereu o ții.

Nu știu cum aș fi trecut prin viață

dacă n-aș fi avut-o alături de mine.

Vreau să cunoașteți ghețarii la fel ca bunicii mei.

Așa cum îi cunosc eu.

Așa sună un ghețar.

Nu se vede, dar se mișcă.

Când zăpada se acumulează suficient de mult, an după an,

gheața devine grea și începe să se miște sub propria greutate.

Această mișcare definește un ghețar, gheața care a prins viață.

Viața unui ghețar se desfășoară în timp geologic,

de-a lungul secolelor și mileniilor, în loc de luni și ani.

Albastrul este culoarea gheții îmbătrânite.

Cu cât e mai adânc albastrul, cu atât e mai adânc timpul.

Atâta timp cât ninsorile iernii depășesc topirea verii,

ghețarul va continua să plutească.

Acest ciclu aduce viață pe uscat.

Bunicii mei credeau că ghețarii vor fi mereu acolo.

Și eu am crezut asta.

Dar, într-o zi, în 2014, asta a apărut la știri...

GHEȚARUL OK

Ghețarul Ok era pe un munte din vestul Islandei.

A fost mereu cunoscut drept cel mai mic ghețar al Islandei,

dar nu va mai fi considerat ghețar,

deoarece glaciologul Oddur Sigurðsson urcă pe munte

pentru a emite un certificat de deces pentru ghețar.

Cauza morții e căldura extremă a verii.

Ghețarul Ok avea doar 700 de ani când a dispărut.

Adică era doar un pui printre ghețari.

În jurul anului 1900, avea cam 15 kilometri pătrați.

Dar, în ultimii 15 ani,

s-a micșorat mai repede decât credeam că se pot micșora ghețarii.

S-a micșorat remarcabil de repede.

Nu se mai mișcă și de aceea e "gheață moartă".

Mă întreb dacă moartea unui ghețar

îți va părea la fel de istorică precum îmi pare mie.

Pentru mine, atunci s-a prăbușit orizontul.

Viitorul îndepărtat despre care am fost avertizați e acum aici.

Timpul se scurge.

Prima dată când m-am simțit așa, am luat o cameră.

Și, fără să știu, am făcut această capsulă a timpului pentru tine.

E 1997,

iubita mea Magga tocmai a născut primul nostru copil, Hlynur.

E prima baie a lui Hlynur cu mama lui.

Nu e frumos?

În același timp, bunicul Jón ne spune că ar putea fi pe moarte.

Așa că venim toți în fugă la casa lui de la mare.

Aici avem patru generații întinse pe iarbă.

Moștenitorii tronului.

Cel mai în vârstă, cu fiul cel mare, și fiul său cel mare, și fiul său.

Cel mai în vârstă dintre toți.

Uite ce tare e!

Nu sunt pregătit să-mi iau rămas-bun.

La începutul verii, m-am angajat la Arhivele Naționale,

un loc care păstrează cele mai vechi documente din Islanda.

Fiecare arhivă e un portal care mă trimite în alt timp.

Călătoresc prin Edde până în 1220,

când miturile despre zei și cosmos sunt transcrise pentru prima dată.

Cartea așezărilor mă duce în 874,

la stabilirea primilor oameni în Islanda.

Acum sunt în 1862, într-o poveste din folclor despre elfi.

Aici, un elf a ademenit un păstor în casa ei din interiorul stâncilor.

Apoi, ajung în sufrageria unei bătrâne născute în 1918.

Cântă una dintre cele mai vechi forme de artă din Islanda,

poeme-cântec numite "rímur", cuvântul islandez pentru rimă.

Rímur pare o descoperire atât de mare, încât o împărtășesc la televizor.