Nazis in the CIA

Biroul federal de investigații criminale din Wiesbaden.

Unul dintre fondatorii agenției

i-a fost președinte șase ani.

Paul Dickopf, oficial de top, cu un cazier în aparență curat.

El sugerează că fusese un adversar al naziștilor.

Până în 1971 și în era Brandt,

era cel mai bun anchetator al Germaniei de Vest.

Oricine îl critica sau putea fi un pericol pentru el,

nu era uitat niciodată.

Era foarte nemilos

și, de asemenea, distrugea oamenii fără remușcări.

Dickopf nu urmărea doar o carieră în Germania de Vest.

În 1968, a devenit și șeful Interpolului.

Trebuia să lupte împotriva infracțiunilor internaționale.

Ministrul de Interne, Genscher, a spus la ultima întrevedere cu Dickopf

că fusese un exemplu pentru poliția din toată Germania.

După moartea lui Dickopf, în 1973,

oficialii au cercetat pentru un necrolog dedicat fostului președinte.

Ceea ce au găsit i-a lăsat fără grai.

L-au arătat pe Dickopf ca pe un nazist dedicat.

Minciuna lui de o viață ieșise la iveală.

CARTE DE IDENTITATE

Dickopf nu era doar membru SS și spion nazist.

Cu puțin înainte de sfârșitul războiului, a schimbat taberele

și a început să lucreze ca agent pentru americani.

CARAVEL, 39 DE ANI, OFICIAL AL POLIȚIEI FEDERALE,

A LUCRAT LA NOI DE LA MIJLOCUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOIULUI MONDIAL

Multe documente ale CIA conțin informații despre „Caravel”.

Era numele de cod al lui Dickopf la CIA.

MEMORANDUM PENTRU DOSAR ÎNTÂLNIRE CU CARAVEL

Polițistul german de top oferea contra cost informații secrete

din cercurile guvernamentale de la Bonn.

I-AM PLĂTIT SALARIUL CARAVEL MI-A OFERIT

UN PROTOCOL PE CARE-L PREGĂTISE CU ÎNTÂLNIREA SECRETARULUI DE STAT

Cancelarul Willy Brandt și orientarea sa estică

prezentau un interes deosebit pentru americani.

Dickopf oferea ușor informații.

Ca mulți alți naziști, în timpul Războiului Rece.

Deveniseră contributori voluntari, spioni ,

fiindcă serviciul secret american le folosea trecutul pentru a-i șantaja.

Rareori îi deranja pe americani

că anumiți oameni de care aveau nevoie

fuseseră implicați în măceluri, fuseseră extremiști sau teroriști.

Scopul scuza mijloacele.

Serviciile secrete americane luptau cu un nou inamic, comunismul,

ajutați de naziști, care lucrau pentru ei ca spioni.

Nu-i interesa pedepsirea criminalilor.

Pe măsură ce Războiul Rece se intensifica,

acești colaboratori naziști deveneau pioni ai serviciilor de informații occidentale.

Erau folosiți pentru operațiuni sub acoperire și pentru așa ceva.

NAZIȘTI ȘI FASCIȘTI ÎN SLULBA CIA

Abia acum sunt accesibile multe dosare secrete din Războiul Rece,

documente despre naziști, care, ca agenți, ajutau voluntar CIA.

Printre ei, Eugen Steimle. Cazul lui era necunoscut înainte.

Acest nazist angajat se ocupa

de plutoanele de execuție din URSS.

La sfârșitul războiului, Steimle era presupus mort ,

ca victimă a unui avion Lufthansa,

care s-a prăbușit în 20 aprilie 1945, lângă Nürnberg.

Martorii oculari au văzut avionul care ardea.

Locul accidentului din pădurea Piesenkofen poate fi văzut și azi.

Aici avem craterul cauzat de prăbușirea…

La vremea aceea, localnicii au adunat tot ce-au putut găsi din epavă.

Inclusiv o servietă cu documente și buletine. Printre ele, ale lui Steimle.

Servieta a fost dusă la sediul Partidului Nazist local.

Câteva zile mai târziu, trupele americane au intrat în zonă.

Servieta a fost confiscată de serviciile secrete ale armatei.

Americanii căutau naziști, ca să-i folosească în scopuri proprii.

Astfel, fiecare detaliu personal le era util.

Au bănuit că Steimle era încă în viață.

Documentele CIA despre conținutul servietei

ne permit să reconstruim evenimentele.

OFICIAL EUGEN STEIMLE

În 20 aprilie 1945, în mijlocul ultimei lupte pentru Berlin,

ultimul avion Lufthansa decolează de la Tempelhof.

După moartea lui Hitler, pasagerii au știut

că pactul dintre ruși și Occident era inutil.

La bordul Condorului erau peste 20 de pasageri.

Printre ei, bărbați în haine de piele.

Căpitanul căuta acoperirea întunericului.

Vremea era rea.

Destinația era Spania, cu alimentare în München.

Îmi amintesc că tata zicea la micul-dejun, dimineața…

MARTOR OCULAR

„Un avion a zburat pe deasupra huruind foarte tare.”

Prietena mea locuiește aproape de aici.

Seara, un avion în flăcări a zburat pe deasupra acoperișului casei ei.

Într-o panică absolută, mama ei și-a luat ambii copii

și s-a aruncat pe jos cu ei,

fiindcă a zis: „Tata a murit la război. Acum, noi vom muri împreună.”

Aeronava s-a prăbușit într-o pădure.

N-a supraviețuit niciun pasager.

Naziștii de rang înalt voiau să fugă în Spania cu Condorul?

Cine era la bord?

Serviciul secret american duce servieta și documentele în Statele Unite.

Agenții din Washington știau că sfârșitul războiului e începutul

unui nou capitol în confruntarea dintre superputeri.

Pentru a obține un avantaj,

îi vor forța pe foștii lideri naziști să lucreze pentru ei.

Americanii au avut succes.

O persoană din documente le atrage atenția în mod deosebit,

un fost colonel SS, pe nume Eugen Steimle.

Cercetările au arătat

că omul fusese responsabil pentru crimele în masă din Rusia.

SECRET CONSILIU DE RĂZBOI

TELEGRAMĂ PRIMITĂ

Agenții aveau motive să creadă că nu murise.

Unii martori au susținut că-l văzuseră după accident.

STEIMLE A PLECAT DIN BERNAU-CHIEMSEE ÎN 1 AUGUST

STEIMLE E ÎNCĂ ÎN VIAȚĂ

Au interogat din nou populația de lângă locul prăbușirii.

Steimle era criminal de război.

Era foarte valoros pentru ei.

Era imposibil să recrutezi sistematic naziști ca agenți

fără să recrutezi și criminali de război.

Nu se putea evita asta.

Americanii l-au căutat în toată Germania pe fostul ofițer SS, Eugen Steimle.

Se ascundea în regiunea natală, Pădurea Neagră.

Lațul se strângea tot mai mult.

În toamna anului 1945, el a văzut doar o singură ieșire.

Să se predea și să fie interogat.

Știa că mai avea o șansă.

Să spună totul.

Un dezertor care are ceva de ascuns,

de exemplu, crime,

e sensibil la șantaj,

deci, e un instrument supus în mâinile noilor săi șefi.

Steimle a colaborat.

Declarațiile sale și documentele din servietă

i-au ajutat pe americani să descopere rețeaua de spioni germani din Spania.

Însemna cunoașterea a zeci de naziști

care nu voiau să accepte prăbușirea celui de-al Treilea Reich,

care deja lucrau la următoarea lor idee nebună,

al Patrulea Reich.

Scopul era fascismul mondial.

Atunci, americanii puteau să le observe activitățile

și să le spună agenților din Spania să lucreze pentru ei.

După interogatoriu, Steimle e condamnat la moarte prin spânzurare

și, apoi, surprinzător, grațiat.

Serviciul secret american îl înrolase ca spion și influențase verdictul?

Nu poate fi dovedit.

Lipsesc dosare importante,

mai ales de la centrul american de interogatoriu din Oberursel.

Naziștii sunt făcuți agenți.

Serviciile secrete americane vor să se înroleze mai mult decât spioni.

Vor să pună mâna și pe comorile naziste.

Până la sfârșitul războiului,

aliații au menținut mitul fortăreței alpine,

presupusul refugiu al naziștilor.

Vânătorii de comori tot vin aici.

Sunt pe urmele aurului nazist dispărut.

Dar mai sunt de găsit aceste comori?

Înfrântă spre sfârșitul războiului,

industria germană a aranjat să-și păstreze capitalul în siguranță.

Era foarte periculos să avem o asemenea discuție.

Totuși, alternativa de a pierde totul după moartea lui Hitler

era și mai periculoasă.

Deci, au făcut planuri.

Unele documente încă există.

Încercau să reconstituie Germania după plecarea lui Hitler.

Aceste activități nu au rămas ascunse de serviciile secrete ale aliaților.

Au lansat o operațiune uriașă de supraveghere la nivel mondial.

Numele de cod era „Refugiu”.

„Refugiul” era numele unui program al guvernului american.

Scopul era de a localiza bunurile confiscate de naziști în Europa,

pe care naziștii le-au împrăștiat în lume, pentru a fi folosite după 1945.

Americanii mai știau că asemenea planuri erau concepute în cancelaria Reichului,

la ordinul ministrului Bormann.

Au descoperit

o rețea de firme străine pentru investiția de fonduri.

Locul preferat al naziștilor era Monaco.

Erau numeroase companii fictive care aveau milioane la dispoziție.

Una dintre aceste firme era oficial o companie de radio.

În consiliu era bine-cunoscutul

Kurt Georg Kiesinger.

AVOCAT KURT GEORG KIESINGER

A devenit cancelarul Germaniei de Vest.

Activitatea în Ministerul de externe și propaganda în al Treilea Reich

nu i-au afectat cariera.

Agenții aliați ofereau rapoarte detaliate despre transferurile de fonduri.

Uneori puteau chiar să strecoare oameni la întâlniri.

FLUX DE CAPITAL CĂTRE ȚĂRILE NEUTRE

La conducerea operațiunii de spionaj era Allen Dulles,

atunci, agent american în Elveția, mai târziu șef al CIA.

S-a folosit de cunoștințele privind mecanismele financiare ale naziștilor

pentru cariera sa la Washington.

După ce Reichsbank din Berlin a fost distrusă

într-un raid aerian, în martie 1945, înainte de sfârșitul războiului,

aurul și monedele erau împrăștiate.

Planurile au fost puse în practică și a început evacuarea,

rapid și cu grijă.

Sunt încărcate 360 de tone de aur, 300 de tone de argint și bancnote.

Totul e înregistrat și verificat meticulos.

În ultima clipă, comoara nazistă e luată.

Documentele despre aurul Reichsbank au rămas ascunse

în Bundesbank peste 60 de ani.

Karl Bernd Esser le găsește în cele din urmă.

Tot aurul de la filialele Reichsbank

a fost mutat într-un loc central din Mercers

sau la anumite depozite din Bavaria.