The Crowded Room

Danny!

Danny, împuşcă-l odată!

Domnule?

Vă rog să vă terminaţi băutura şi să vă puneţi centura de siguranţă.

Scuze.

Ne pregătim să aterizăm. Vă rugăm, terminaţi-vă băuturile,

- îndreptaţi-vă scaunele... - Mulţumesc.

...şi vom face tot posibilul să avem o aterizare lină.

THE CROWDED ROOM Episodul 4

Traducerea şi adaptarea: emihaela Subs Team

La naiba!

După Rockefeller Center, de ce Londra?

Yitzhak mi-a zis să mă duc.

Dar nici nu mai ieşiseşi din ţară până atunci. De unde ai avut paşaport?

- Yitzhak mi-a făcut rost de unul. - Cum?

Nu ştiu. Cum face Yitzhak orice?

Nu ştiu, de-asta întreb.

Are relaţii. Bine?

Bine.

Tatăl meu era acolo.

Aţi sunat la agenţia de turism Royal London.

Lăsaţi-ne un mesaj şi vă vom contacta în cel mai scurt timp posibil.

Bună ziua! Sunt Danny Sullivan.

Fiul lui Pete Sullivan.

Am numărul acesta pentru el.

Sunt în oraş şi...

Dacă ar putea să mă sune Pete înapoi la numărul...

Lăsaţi, sun eu înapoi mai târziu. Mulţumesc.

N-ai vorbit prea mult despre tatăl tău biologic.

Nu sunt prea multe de spus. Nu prea a fost prin preajmă

- şi apoi a dispărut de tot. - Când a fost asta?

Eu şi Adam eram mici.

Înainte de toate.

Înainte să renunţi la şcoală?

Cred că aveam vreo şase ani.

- Ştiai că Yitzhak îl cunoaşte pe tatăl tău? - Nu până atunci.

Doar încerc să înţeleg.

Aveam probleme şi Yitzhak m-a trimis la tatăl meu să mă ajute, dar...

Şi unde era Ariana?

Ţi-am spus deja. M-a părăsit exact când aveam nevoie de ea.

Aproape ca un făcut.

Ce vrei să spui cu asta?

Te-a părăsit când erai vulnerabil

şi atunci a intervenit Yitzhak şi ţi-a dat exact ceea ce aveai nevoie.

Da? Ce anume?

Un paşaport. Şi se pare că... salvare.

Scuzaţi-mă?

E închis.

Îl caut pe Peter Sullivan. Pete Sullivan?

N-am auzit niciodată de el.

Am adresa asta pentru el.

Termină şeful imediat. Poţi să-l întrebi pe el.

Pot să aştept aici?

Doreen, Doreen, Doreen.

Îţi aminteşti americanul cu care am lucrat, Pete Sullivan?

Flăcăul acesta din faţa ta se pare că e Danny Sullivan, fiul lui Pete.

Nu e minunat?

Da.

Jack.

Leit tatăl tău.

Vino, hai să sărbătorim ocazia.

Nu lăsa vârsta înaintea frumuseţii.

Mulţumesc.

Poftim.

Până la fund.

Tatăl meu ştie că sunt aici? O să vină aici? De unde ştii...

Mai uşor, băiete dragă. Eu şi tatăl tău suntem parteneri de afaceri.

- Agenţi de turism. - Nu chiar.

- Atunci agenţia de turism e... - Noi lucrăm din spate.

Sau... lucram. Acum sunt doar eu.

Tatăl tău nu e aici.

Nu mai e în Londra de ceva timp.

- Şi unde e? - Nu ştiu.

N-am mai vorbit cu el de ani de zile.

Îmi pare foarte rău.

Ce s-a întâmplat cu el? Unde s-a dus?

Am avut nişte afaceri în străinătate, n-au mers cum speram şi...

drumurile noastre s-au despărţit.

- E mort? - Doamne fereşte, nu! Nimic aşa de dramatic.

S-a gândit doar că e mai înţelept să stea departe de Londra.

De ce?

Dar curios mai eşti.

Care-i povestea ta, Danny băiete?

De ce ai venit aici?

Aveam nevoie de ajutor. Tipul de la care am închiriat o cameră mi-a zis

că ar trebui să vin la Londra să-l caut pe tata.

Şi cine este acest bărbat misterios?

Îl cheamă Yitzhak.

Safdie? Yitzhak Safdie?

Îl cunoşti şi tu?

Să fiu al naibii!

Bravo lui!

Şi-a ţinut promisiunea.

Ce promisiune?

Pot să te opresc puţin?

Gândeşte-te la ce-mi ceri să cred.

Că asociatul tatălui tău şi bărbatul care trăia peste drum de tine

şi de la care ai închiriat o cameră se cunoşteau din întâmplare?

- Nu, nu mă asculţi. - Bine.

Jack mi-a zis că au lucrat împreună

şi că tata vorbea mereu despre cum o să se retragă la New York.

Şi Yitzhak a înghiţit toată prostia asta cu visul american.

Şi a zis că, dacă ajunge în America înaintea tatălui meu,

o să aibă grijă de mine.

Îţi spun doar ce-a zis. Nu spun că tot ce-a zis e adevărat.

Bine, dar tu l-ai crezut.

Da. Am continuat să bem şi l-am crezut.

Alerga pe lângă avion dând din braţe:

"Opriţi avionul! Băiatul meu face cinci ani!".

Şi l-au oprit.

Cine naiba mai e şi ăsta?

Cred că a urcat pe o scară de frânghie. L-au lăsat să urce şi a venit la tine.

Chiar îţi simţea lipsa, Danny.

Şi eu îi simt lipsa.

Danny, o să-mi spui de ce eşti pe fugă?

Sau mereu traversezi jumătate de lume doar cu cămaşa de pe tine?

Stai liniştit.

E-n regulă.

Eu nu pun întrebări, tu nu spui minciuni.

Dar, dacă ai nevoie de ajutor, poate îţi ofer eu. Da?

Pentru prieteni, vechi şi noi.

Ai unde să stai?

Presupun că locul acesta e peste bugetul tău.

Presupui corect.

- La naiba! Îmi pare rău. - Nişte şerveţele, te rog.

- Berea pare mai tare aici. - Nu, doar că eşti tu american.

La voi, când comanzi bere, îţi servesc urină acidulată.

Cred că e timpul să te duci acasă, labagiule.

Yankeul naibii!

Doamne fereşte!

Ce-ai zis?

Nu te-am auzit. Ce-ai zis?

Pentru că prietenul meu a venit în vizită de peste ocean

şi sunt sigur că nu vrei să pari lipsit de curtoazie, nu-i aşa?

E vreo problemă, domnilor?

Nu, nu va fi nicio problemă imediat ce cretinul acesta îşi cere scuze.

Scuze.

Nu, scuză-mă pe mine.

N-am auzit prea bine.

Mai zi o dată. Tare, să audă toată lumea.

Îmi pare rău.

Nu cred că te aude. Încă o dată.

Nu te aud.

Îmi pare rău.

Vezi, n-a fost chiar aşa de greu.

Pur şi simplu nu suport grosolănia.

Cred că e momentul să plecaţi.

Vino, Danny.

Nu înţeleg. Care era adevărul?

Adevărul era că Jack, tata şi Yitzhak lucraseră împreună şi că aveau un plan.

Doar că planul nu era să mă protejeze pe mine.

De câte ori poţi să crezi că va veni cineva să te salveze,

până să-ţi dai seama că nu vine nimeni?

Vrei să vezi adevărata Londră? Uite-o. Haide.

Du-te naibii, labagiule!

- Ce faci, roşcato? Ţi-a fost dor de mine? - Nu.

Ce-ar fi să vin săptămâna asta şi să te copleşesc cu dezmierdări?

Du-te dracului!

Încă mai e supărată din cauza surorii ei.

- Cine e? - Nu contează, Danny băiete.

Nu-ţi bate tu capul.

Hai mai bine să-ţi găsim un loc unde să stai.

- Da? - Am băgat băiatul la somn.

A picat imediat. Nu prea ţine la băutură.

Nu-i o idee bună să beţi înainte de treabă.

Asta e treaba mea, Yitzhak. Îi câştig încrederea.

Nu-i asta treaba.

N-a trecut decât o zi. O să-mi fac treaba.

Nu tu, el trebuie s-o facă.

L-ai văzut pe fereastră la telefon?

Nu, am văzut cabina telefonică.

Şi atunci de unde ştii pe cine a sunat sau ce-a vorbit?

Nu ştiu, poate mi-a zis mai încolo.

Băusem mult în noaptea aceea şi e foarte probabil să încurc ordinea.

Totul e un pic în ceaţă.

Şi a doua zi ce s-a întâmplat?

La naiba!

Fish and chips, str. Camden High, la prânz! Jack

Danny, exact la fix. Ţi-e foame?

Da.

Nimic nu drege mahmureala ca fish and chips .

O porţie mare cu sare şi oţet. Vreţi şi un ou murat?

Nu, mulţumesc.

Mulţumesc, dragă. Păstrează restul.

Sigur?

Foarte sigur.

Deci, Danny, vrei ajutorul meu.

Atunci lasă-mă să te întreb ceva.

Dacă te-ar lovi o săgeată în piept, te-ar durea, nu?

- Ce? - O săgeată te loveşte în piept.

O întrebare simplă. Te doare? Da sau nu?

Da, sigur că da.

Bine. A doua te loveşte exact în acelaşi loc.

- Ce crezi, doare mai tare sau mai puţin? - Mai tare.

Budha zice că nu poţi evita prima săgeată.

E suferinţa, toate nenorocirile cu care te încearcă viaţa.

Dar a doua săgeată e frica, neliniştea.

Este povestea pe care ne-o spunem despre prima săgeată.

Doare cât de tare o laşi tu sau nu există deloc.

Ai înţeles?