Dark Matter

E incredibil.

Nu e terminat. Pleacă.

Cum te simți pictând din nou?

Am cam ruginit.

Te-ai mai gândit la ce am vorbit aseară?

- La ce? - Să laşi galeria.

Să pictezi tot timpul.

Ai grijă ce-mi ceri.

Risc să umplu casa cu tablouri.

Ești prea talentată să expui operele altor artişti. Serios.

Să vedem cum merge contractul.

Contractul...

e semnat.

Numerele astea n-au niciun sens.

Mă duceţi undeva?

- Unde? - Skate Park.

Te duc eu.

Nu, lasă-mă pe mine.

Oricum am nişte treburi. Te duc eu.

Te vezi cu Brooke?

- Da. - Aveţi întâlnire?

Pot să merg pe jos.

Relaxează-te. Nu te fac de ruşine. Ia-ți lucrurile.

Continuă să pictezi.

Ai emoţii?

Da, puțin.

E bine.

Nu-i un lucru rău. Stresul te menţine concentrat.

Da.

Distrează-te. O să fie bine.

- Bună. - Ce faci?

Bine...

Pari pregătit pentru o aventură.

Îţi place?

E un stil.

Pentru mine?

Ţine.

Îţi dau numărul tipului meu. E bun.

M-a salvat de câteva ori.

Sigur vrei să sigilezi cutia?

Da?

De ce te-ai întors, pe bune?

Pentru ea, nu?

Da.

Greşeala din lumea ta.

Ai construit asta în loc să-ți clădeşti o viață cu ea.

Mă înşel?

Drum bun.

Amintește-ți tot ce ți-am spus.

Sper să găsești ce cauți.

Ne vedem.

Ţi-am...

Ți-am cumpărat ceva.

Ai întârziat.

Da.

Eşti cam supărat pentru un tip care a petrecut timp cu fata care-i place.

Drew mi-a tras-o iar.

Trebui să faci ceva în privința asta.

Ce?

Nu știu. Dă-ţi seama.

Dacă nu încerci...

Uşor de zis...

Ştii, o să regreţi.

Și regretele o să te devoreze.

Ce?

Ce ai? Charlie?

E? Băga-mi-aş...

- Alergie? - Da.

Ce e?

Rucsacul? Gata.

Ce caut?

Un EpiPen?

Cu ce ​​seamănă?

La naiba.

Asta? Stai. Stai. Doamne.

Acum ce fac? Hai. Bine.

E bine, nu?

- Da, o să fie bine. - Bine.

Îl examinează.

- Eşti bine? - Da.

Cum s-a întâmplat?

E vina mea. I-am dat înghețată.

Ce vrei să spui?

Avea alune.

N-am citit...

Nu mi-am dat seama.

La ce trebuie să te gândești să-ţi aminteşti că e alergic?

Știu.

Ce faci?

Trebuie să organizez spațiul galeriei pentru o licitație.

Munceşti într-una.

Am cerut să nu muncesc în seara aia, așa că trebuie să mă ocup de pregătiri.

Pot să te ajut cu ceva?

Nu.

Hei.

De când folosești aţă dentară?

Dintotdeauna.

Doar când mergi la dentist și nu păcălește pe nimeni.

Am decis că-mi pasă de sănătatea gingiilor. E vreo problemă?

Nu, doar o curiozitate.

Bine.

DUPĂ UN ROMAN DE BLAKE CROUCH

Cum merge?

Mai am puţin.

Village Tap are un semn cu neon roşu.

- Băga-mi-aş. - Ce?

Are un bar de vinuri vizavi.

- Ce? - Ușa e roșie.

Nu e soţia mea.

Nici câinele meu.

Nu e ușa mea, nu e casa mea.

Nu e ziua mea.

Nu e nimeni acasă.

Dar nu contează, pentru că arborele lui Max nu-i acolo.

E mai rău decât toate celelalte lumi nebune.

Versiuni care par normale.

Aproape, dar niciuna nu e lumea mea.

Nu știu dacă pot să mă întorc în cutie.

Nici eu.

În seara asta trebuie să dormim într-un pat adevărat.

E incredibil.

Doamne.

Mi-e foame sau e delicios?

- E delicios. - Nu?

N-ai spus, ai găsit-o pe Amanda din lumea asta?

Nu e psiholog.

Serios?

Eşti gata să auzi asta?

Conduce un fast-food.

Nu.

Măcar ești manager.

Te-ai întrebat vreodată...

Dacă scapi de toate, de stilul de viață

și toate lucrurile exterioare,

care sunt elementele principale care te fac cine eşti?

Sunt încă ea?

Amanda, manager fast-food, la un nivel fundamental?

Da.

Exact.

Personalitatea e doar un amestec de gânduri, sentimente,

comportamente unice fiecărei persoane.

Ne place să credem că e fixă, dar nu e.

Cred că oamenii se schimbă, dar esenţa rămâne aceeași.

Da. Temperamentul se formează în jurul vârstei de trei ani,

dar e doar intensitatea reacției noastre la mediul în care ne aflăm.

De exemplu, Jason al meu, avea probleme cu furia.

- La fel. - Asta credeam și eu.

Dar tu ai mai multă empatie şi sânge rece decât el.

Asta datorită experiențelor tale, a alegerilor tale.

Personalitatea noastră evoluează de-a lungul vieţii...

Îmi place cântecul ăsta.

Ce?

Nu. Fii serioasă.

Nu, mersi. Nu dansez.

Normal că nu dansezi.

Nici el nu dansa.

De ce te temi?

De ce crezi?

Dacă arăți ridicol, poți părăsi restaurantul ăsta,

orașul ăsta, efectiv, lumea asta.

S-o facem.

Hai!

Hei.

Hei.

A fost o noapte grozavă.

Da.

Da, a fost. E o nebunie.

Simt că lumea mea dispare.

Crezi că ai uita-o vreodată complet?

Văd că ajungem într-un punct în care nu se mai simte reală.

Ce vrei să spui?

Pentru că nu e.

Realitatea asta e tot ce avem.

Dacă vrei să merg în celălalt pat, spune-mi.

Nu vreau.

Dar cred că ar fi mai bine.

Bine.

Jason, intră.

Am tot ce vreau. Tot.

Dar sunt aici, vorbind cu tine, deoarece, cred,

e diferit de ce mi-am imaginat.

Și, crede-mă, m-am spetit să ajung aici.

Poate ai avut aşteptări prea mari?

Ai idealizat faza asta din viaţa ta?

Poate ai visat mereu cât de incredibil ar fi să ai toate astea.

O soție pe care o iubești, un fiu,

libertatea să faci tot ce vrei.

Dar ai uitat ceva.

Viața e doar viață.

Ai spus că nu e ceea ce te-ai așteptat.

La ce te aşteptai?

O să mă crezi un cretin dacă spun perfecțiune.

Vrea să renunț la slujba de la galerie.

O s-o faci?

Sincer, nici nu m-am gândit măcar.

- Dar sunt mulți bani. - O grămadă.

Da, dar sunt și alte detalii...

Deodată, foloseşte aţă dentară zilnic şi se îmbracă mai bine.

Cere divorțul.

- Știu, sunt detalii. Dar sunt multe. - Continuă.