Poor Things

SĂRMANE CREATURI

Distribuit de FORUM FILM ROMÂNIA

Pau.

Pau! Pau!

Pau, pau, pau!

- Pa! - Pau, pau!

O grămadă de organe fără noțiunea de sine de la un creier

sau fluxul de sânge de la o inimă.

Doar tava unui măcelar pentru un prânz de duminică.

Acum, cui i-ar plăcea să reconstruiască organele?

Și cine poate deosebi omul de animal, dacă e vreo diferență?

Haideți!

Ați făcut puzzle-uri în copilărie, nu?

Mi se pare mie sau e extrem de greu să te concentrezi când vorbește un monstru?

E un chirurg extraordinar.

Cercetările lui sunt revoluționare. Tatăl lui a fondat locul ăsta.

Ai crezut din greșeală că ești inclus în discuția asta, Max McCandles?

Apropierea fizică de noi nu face asta valabilă.

Scutește-ne, bătrâne! Ia-ți un costum!

Chiar crezi că acolo vine ficatul, dle?

Pot întreba care e scopul de a le pune la loc, dle?

Plăcerea mea.

Dle Max McCandles!

Fă doi pași cu mine la sfârșitul orei.

Lucrarea ta.

V-a plăcut, dle?

Avea semnele unei minți convenționale care se chinuia să atingă mediocritatea.

- Mulțumesc. - Am nevoie de un asistent.

Mi-ar plăcea.

- Ești un om religios? - Cred în Dumnezeu.

- În mine sau în zeitate? - Haios, fiindcă sunteți numit...

E o glumă a mea.

N-am nevoie să-mi fie explicată.

E chiar munca diavolului.

V-ați gândit să vă lăsați barbă, dle?

- Arăt ca un câine mare cu cravată. - Copiilor le plac câinii.

Slujba asta...

Da. Vino!

God! God.

God.

- Bună! - Bună!

Bella, el e dl McCandles.

Bună, Bella!

- Sâge. - Sânge.

- Sâge. - Sânge.

- Sânge. - Minunat!

Sunt bine. Sunt bine.

Ce retardată drăguță!

A suferit o traumă la creier.

Am reparat-o.

Vârsta ei mentală și corpul ei nu sunt chiar sincronizate.

Limbajul vine. Progresează în ritm accelerat.

E uimitoare.

Trebuie să-i notez cu meticulozitate progresul.

Vei face asta pentru mine?

Voi fi onorat.

Pipi!

Pipi!

Da. E palpitant, Bella.

„Pipi”. Cred că face...

Dnă Prim!

Pipi.

Nu-ți place scrumbia afumată?

Mie îmi place, de fapt.

Mi se pare plăcută de dimineață...

- Bella taie și ea? - Doar morți pentru Bella.

Doar morți.

Doar morți.

Doar morți.

Stropi! Stropi, stropi.

Găițel!

Găițel!

Fugi!

Găițel!

Are 15 cuvinte pe zi.

Coordonarea e instabilă, în cel mai bun caz.

Seara, există un progres.

Părul îi crește 2,5 cm la două zile.

- Am o diagramă aici. - Excelent!

Poți să pleci. Ne vedem mâine.

Dle, de unde a venit?

Cred că slujba ta e să aduni date.

Când voi adăuga și întrebări prostești, te anunț.

„Și așa, când s-au întors din pădure,”

„s-a reîntâlnit cu mămica și tăticul ei.”

„În seara aia, la cină, au mâncat tort până li s-a făcut rău.”

„Erau atât de fericiți să fie din nou împreună!”

Tu tati meu, God?

- Eu... - Prim spus că nu.

Bella fată de nicăieri.

Unde asta? Nicăieri?

Ești orfană.

Părinții tăi au murit.

După aia tu tăiat părinți, God?

Nu.

Erau prietenii mei.

Erau exploratori curajoși

și au murit într-o alunecare de teren din America de Sud.

Au forțat limitele cunoscutului

și au plătit prețul.

Dar numai așa se poate trăi, Bella.

Te-au trimis la mine, să am grijă de tine.

Morți?

Mă tem că da, draga mea.

Sărmana Bella!

Dar iubesc God.

Dormi aici.

Nu.

Noapte bună, dragă Bella!

Asta, părinți.

Peru, da.

De ce scrii carnet fiecare alună?

Trebuie să notez cantitatea de hrană.

Câte?

Spune-i Bellei alte locuri.

Aia e Lisabona, în Portugalia.

Sudul Franței. Alpii.

Australia.

Departe și periculos, și oamenii, și animalele.

Bella vrea vadă lumea.

Doar...

Bella.

Bella, nu cred că avem voie aici.

Hai să...

Bella.

Bella.

Nu.

Bella, e periculos.

Bella.

Nu, Bella.

God!

Afară trebuie mergem.

Afară? Nu, muncim.

Tai degete?

- Candles mă duce. Candles. - Sigur că pot. Dacă...

Nu.

Da. Afară!

A fost vreodată afară?

Nu.

Am creat o lume sigură și atrăgătoare pentru Bella.

Acum.

- Bella. - Acum!

Acum!

Bella.

Știi, atâtea lucruri de afară pot să te omoare, Bella.

Omoară mort?

Șerpi, trăsuri, păsări cu ciocuri ascuțite, cutremure,

inhalarea de semințe de iarbă toxică.

Bella.

Bella.

Bella. Uite!

- Omoară! - Ce?

De ce degete ciudate, God?

Odată, când eram foarte mic,

tata mi-a prins degetele într-o cutie mică de fier,

ca să vadă dacă putea întârzia ciclul de creștere al oaselor.

Durerea era atât de mare,

încât, ca să nu plâng,

mă uitam atent la celelalte degete

și, prin simplă observare,

începeam să analizez elementele epidemiologice.

Când s-a întors,

spre surpriza lui, eu zâmbeam.

Dumnezeule mare!

Era un om cu o minte neconvențională.

E timpul să mergem.

Se apropie o furtună.

De ce trebuie s-o sperii așa?

E un experiment

și trebuie să controlez condițiile, altfel rezultatele noastre nu vor fi pure.

Oprește! God, mergem!

Nu, Bella.

Bella vrea meargă înghețată.

Nu.

Bella vrea!

Fața mea. Lumea se teme de God.

Râde de God.

God minunat.

Ca față de câine.

Exact.

- Oprește! Eu merg. - Nu!

Nu acum? Nu niciodată?

Doar nu.

- Bella! - Nu!

- Nu! Nu! Nu! - Bella!

Nu!

- Scuze. Scuze. - Nu!

Nu! Nu!

Îmi pare rău, draga mea.

Maica Domnului!

Funcționalitate Rezervată

Ce i-ai făcut?

De ce o ascunzi?

Spune-mi ce înseamnă toate astea sau mă duc la poliție.

Îți spun. Căci e o poveste fericită.

Rareori primești un corp care, deși mort, e atât de aproape de viață.

Rigiditatea nu se instalase.

Corpul abia se răcise.

N-avea puls.

Doar niște curenți electrici, deci aș fi putut s-o țin în viață.