Golda

În timp ce în Țara Sfântă se aud focuri de armă

în Washington se aud aplauze

și dansuri evreiești de bucurie

pentru că patria evreiască a renăscut.

S-a născut statul Israel

Trupele miliției evreiești caută arabi

după ce au capturat orașul.

Israel invadat pe două fronturi

Statele arabe acceptă încetarea necondiționată a focului

Războiul arabo-israelian

Peste 4000 de palestinieni

au fost forțați să-și părăsească locuințele.

Călătoria lor ca refugiați abia a început.

Israelul revendică Deșertul Sinai și Înălțimile Golan

Negocieri diplomatice intense privind Orientul Mijlociu

continuă azi la Washington

în timp ce prim-ministrul Israelului, Golda Meir,

se întâlnește la Casa Albă cu președintele Nixon

timp de 80 de minute.

Pentru mine e un privilegiu foarte mare

și vorbesc în numele poporului american...

Nu aveam cunoștințe anterioare despre spargerea de la Watergate.

La patru ani după alegerea Goldei Meir ca prim-ministru interimar

și prea încrezător după victoria sa din Războiul de Șase Zile

Israelul intră în toamna anului 1973 nepregătit să înfrunte consecințele

încrederii exagerate în sine.

Golda

Traducerea și adaptarea după limbile engleză și franceză: profesor Luca Octavian

Traducere dedicată tuturor iubitorilor de istorie și celor care doresc

să înțeleagă istoria Israelului și a uneia dintre marile lui personalități,

prima femeie prim-ministru din istoria țării, Golda Meir.

Traducere dedicată cu drag lui A, S, L, V și celorlalți pasionați de istorie.

Comisia Națională de Investigații Agranat Ierusalim, 1974

Bună dimineața, doamnă prim-ministru!

Bună dimineața!

Vă rog să jurați.

Jur să spun adevărul, tot adevărul,

știind că voi fi supusă pedepsei

prevăzute de lege dacă nu o fac.

Doamnă prim-ministru.

Să începem cu 5 octombrie 1973.

Școala East Finchley Londra, octombrie 1973

Da!

Folosește digitația pe care ți-am arătat-o.

Școala East Finchley! La telefon doamna Epstein.

Aici Chimistul .

Aici Poștărița . Vă ascult!

Zinc. Cadmiu.

Clor. Hidrogen.

Sediul Mossad Tel Aviv

- Alo? - Aici Poștărița .

Aici Brutarul . Dă-i drumul!

Zinc. Cadmiu. Clor. Hidrogen.

Începe războiul.

Publicați o declarație care-mi exprimă dezamăgirea

față de capitularea austriecilor în fața teroriștilor.

Aeroportul Lod Tel Aviv

Dezamăgirea, sau poate frustrarea?

Da, frustrare. E mai bine.

- Zvika! - Doamnă prim-ministru!

Cărui fapt îi datorez plăcerea?

Am vești de la spionul meu, Chimistul.

Vrea să ne întâlnim diseară. Ne avertizează de posibilitatea războiului.

Cum a făcut și în mai.

A avut dreptate.

A făcut zarvă degeaba. Așa s-a perceput.

De ce crezi în omul ăsta?

Știe tot și spune că vine războiul.

Da, bine, vine războiul, dar când?

Fără sprijinul lui Dayan, nu poate fi nicio mobilizare

și el nu e sigur că pericolul e iminent.

Dacă demisionează, guvernul cade.

E foarte simplu.

Și atunci arabii vor ataca cu siguranță.

Ce îți spune instinctul tău?

Zvi Zamir-șeful Mossad Instinctul meu nu te privește.

Dar...

Ai dreptate. Ceva nu-i în regulă.

Cere-i Chimistului o întâlnire, un document,

ceva concret pe care să mă bazez.

Cred că de Kippur o să rămân în Tel-Aviv, cu fiul meu.

După ce vă întâlniți, sună-mă pe linia securizată.

Lou Kaddar asistenta personală

Pentru voi, cei care postiți, vremea va fi plăcută.

Urăm tuturor locuitorilor Israelului

un post liniștit și să fiți incluși în Cartea Vieții.

Emisiunile vor fi reluate după post.

Nimeni nu v-a văzut intrând,

doamnă prim-ministru.

Drumul e liber.

Spitalul Hadassah, Ierusalim

- Doamnă prim-ministru! - Doctore Rosenfeld!

Nu văd nicio evoluție nouă.

Cobaltoterapia pare să funcționeze.

Dar țigările și cafeaua neagră...

Îmi îngreunați și mai mult sarcina.

Și dumneata pe a mea.

Ați putea suporta alt tratament?

- Am de ales? - Nu chiar.

Limfomul ăsta e agresiv.

Asigurați-vă că mănâncă și își ia medicamentele.

Vreau să-mi promiți un lucru.

Că dacă observi cel mai mic semn de demență,

o să-mi spui.

Nu pot avea încredere în lingușitori.

Vă promit!

Doamnă prim-ministru, pot să iau asta acum?

Mulțumesc!

Da?

- Am vorbit cu prietenul meu. - Și?

Compania Aeriană Egipteană și-a mutat toată flota la Tripoli.

Petrecerea o să înceapă azi, la asfințit.

Îl crezi?

Da!

Mulțumesc!

Ziua întâi Tel Aviv-biroul prim-ministrului

- Da, scuzați-mă, doamnă! - Îmi pare rău pentru asta.

Marwan spune că atacul o să înceapă pe la asfințit.

Diplomații sovietici și familiile lor părăsesc Egiptul.

Dacă are dreptate, avem mai puțin de 12 ore să ne pregătim.

Moshe Dayan-ministrul apărării Sadat îi detestă pe ruși.

Nu-i prima dată când îi expulzează.

Eli Zeira-șeful Aman Egiptenii au nevoie de ruși

ca să opereze rachetele SAM.

Dacă nu cumva i-au învățat ce

butoane să apese, desigur.

Totul e posibil.

Rușii părăsesc și Siria?

N-am auzit nimic.

Arată-le pozele, Benny.

Benny Peled-comandantul Forțelor Aeriene Am survolat Canalul noaptea trecută.

N-am mai văzut niciodată asemenea arsenal.

David Dado Elazar-șeful Statului Major Tancuri, artilerie,

echipamente pentru poduri, mii de oameni.

Recunosc, cifrele

sunt suficiente să-ți provoace un atac cerebral.

Sistemul de ascultare e pornit?

Da!

- Ce ați auzit? - Nimic!

Le ascultăm liniile telefonice de comandă.

Dacă Sadat ar fi dat un semnal de război,

l-am fi auzit.

Când trage vânturi,

eu îl aud primul.

Deci ai văzut raportul de la Londra?

Marwan a spus la fel în mai.

Fără bombardiere cu rază lungă de acțiune, orice atac egiptean va eșua.

Planul lui Shazly e să traverseze Canalul,

să se adăpostească sub umbrela de rachete, și apoi să ne măcelărească până la moarte.

Pentru asta n-o să aibă nevoie de bombardiere cu rază lungă de acțiune.

Ei au și un plan să ne distrugă economia

atrăgându-ne la nesfârșit pe front.

Egiptenii și sirienii au aproape

un milion de oameni la granițele noastre. Trebuie să acționăm.

Hai! S-au mobilizat într-un număr similar

de douăzeci și două de ori doar anul ăsta.

Armata obișnuită poate rezista două zile,

dar rezervelor le vor trebui trei zile ca să se mobilizeze.

Dacă avertismentul e corect,

atunci ar fi trebuit să-i mobilizăm ieri.

- Dacă! - Am fost surprinși.

Trebuie să atacăm acum.

Băieții mei au rezervoarele pline și stau în carlingile lor.

Doar spuneți-mi și o să-i zdrobesc.

N-o să susțin prima lovitură.

Ei nici măcar n-au dat semnalul de război.

Dar o mobilizare parțială?

Șaizeci de mii de soldați.

Mai mulți ar fi văzuți ca un act de agresiune.

- Am nevoie de două sute de mii. - Șaizeci sau două sute de mii,

care-i diferența?

Vreți să decretați mobilizarea de Yom Kippur, cea mai sfântă zi?

Repercusiunile politice vor duce la căderea guvernului.

De aceea e ziua perfectă să atacăm.

Propun să mobilizăm 120000 de soldați.

Mai bine să fim siguri decât să regretăm, nu?

O sută douăzeci de mii de oameni nu-s suficienți.

- Sunt! - Nu sunt!

- Sunt! - Nu sunt!

Vom fi depășiți numeric de șapte ori.

S-a stabilit.

O sută douăzeci de mii.

Mulțumesc, domnilor!

Ați avut încredere în spionul egiptean, Marwan?

Bineînțeles, mi-a fost teamă că ar putea fi agent dublu,

dar... Am avut încredere în judecata lui Zamir.

Atunci de ce nu v-ați mobilizat rezervele pe data de 5?

În ziua în care v-a avertizat de iminența războiului?

Dayan nu era îngrijorat.

Și știa situația din nord și din sud.

Ar fi trebuit să-l contrazic?

Sunteți primul ministru.

Și ați avut o zi în plus să vă pregătiți de război,

fapt care ar fi putut salva multe vieți.

Da, bine, asta-i întrebarea, nu-i așa?

Bună dimineața, dragă!

Începusem să mă panichez.

Am făcut supă.

Nu, o să mănâc mai târziu.

- Sunt amândouă sau niciuna. - Bine!