Bar Giuseppe

Giuseppe!

Poți să te întorci în orașul natal.

Ești singur aici.

Nepoții tăi…

Te poți bucura de nepoți, tată.

Auzi… Suntem recunoscători pentru ce ați făcut tu și mama pentru noi.

Nu-i așa?

Ce rost are să mai muncești?

- Forno Antico. Bună ziua! - Un pistol.

Eu de obicei răspund tot cu „bună ziua”.

- Ce caută aici? - Luigi l-a pus acolo.

Pentru când era singură mama. Ea nu l-a vrut, dar…

Ce te-a apucat?

Tată, țara asta e tot mai periculoasă.

- Sunt oameni dubioși în zonă. - Du-l de aici!

- Știi câte locuri au jefuit recent? - Du-l de aici!

Aici în față…

Noapte bună, unchiule!

Tu l-ai adus, tu scapi de el!

Am zis „nu”!

Nu urlați!

A venit mama.

Mama deținea barul. Îl vindem și împărțim banii.

- Doar atât mai are. - Și eu ce am?

Nu știi că am probleme?

De fapt, oare poți să-mi dai…

Ți-i dau înapoi.

Dă-mi o mână de ajutor la brutărie!

Câteva ore.

Deci deschizi iar barul.

Puteai să-mi spui.

Peppì, una dublă. Am de condus toată noaptea.

Peppì, cred că și eu vreau tot una dublă.

Nu te ajută deloc băieții tăi, Peppì?

- De ce nu-l ajuți tu? - Sunt bani buni.

Aș face foamea. Cu prețurile lui Giuseppe, mi se lipesc coastele.

Giuseppe ar trebui să facă puțină curățenie.

Încă nu au înțeles că nu încape toată Africa în Italia.

De ce nu îi dai afară?

Soția ta le-a tot luat apărarea.

Dar acum? Trebuie să-i trimiți de aici. Nu?

Atunci îi dau eu afară.

Decartezi sau nu?

- Bar Giuseppe. - Pentru postul de barman.

E rândul numărului cinci.

Recomandările mele.

- Da? - Am văzut anunțul.

Bun. Hai când vrei, chiar și azi, și putem discuta.

- Numărul șase! - A plecat.

- Șapte e aici? - Sunt aici.

Ai văzut câți sunt? Peppì vrea să-i cunoască pe toți.

Am terminat școala, dar nu mi-am găsit loc de muncă. Mă întrețin ai mei.

Nu-mi place să studiez, mie îmi plac motocicletele.

Mi-aș lua una dacă aș munci. Cât îmi dați?

După ce am fugit, am lucrat în tot felul de locuri.

Am venit la cumnata mea aici.

Pot să-l chem aici?

E jurnalist și vorbește limba ta.

Armata i-a dat foc la muncă.

N-au vrut să mă lase să scriu adevărul. Dar nu m-am lăsat.

M-au arestat și m-au torturat.

Sperăm că fuga noastră îi va aduce un viitor mai bun fiicei noastre.

Pot s-o chem?

E orfană. Guvernul i-a omorât părinții.

E cu noi de când era bebeluș.

- Bikira. - Bună ziua!

Dacă ne angajați, lucrăm împreună sau în schimburi.

Am auzit că vrei să angajezi oameni.

Ți-a făcut contabilitatea? Ai de plătit salarii și taxe,

iar fără gestiunea mamei, ai putea s-o dai în bară.

- Nu o fac singur. - Asta sugerez și eu.

I-ai cerut ajutor lui Luigi?

Ți-a zis el?

- Poate se răzgândește. - A trecut pe aici.

Vezi? Mie mi-a zis…

Nici măcar nu a oprit mașina.

Ai vorbit cu vreun candidat bun?

A venit multă lume. Sigur ți-a plăcut cineva.

Cine?

- Toți. - Ce?

Mi-au plăcut toți.

Cum să trăiești dacă n-ai de muncă?

Bieții oameni!

Deși mi-a fost greu, am decis pe cine să angajez.

Propunerea voastră de a munci în ture nu e permisibilă.

Un suc de portocale și o cafea, vă rog.

Voi întocmi un singur contract…

dar dacă faceți schimb câteodată…

sau dacă vă țineți companie, eu sunt de acord.

Decideți voi cine e mai potrivit.

Giuseppe m-a trimis.

Nu te-ai adaptat.

Nicola, fiul lui Giuseppe.

Bikira! Îmi faci o cafea?

- Nu știam… - Da, știu. Tata nu prea stă la taclale.

Îți place aici?

N-am mai lucrat într-un bar.

Dar îmi place postul.

Încă n-a crescut prețurile?

Era și timpul! E frumoasă viața dimineața!

Am fost la mama ta.

Mănânci micul dejun?

Nu. Merg să deschid brutăria.

Vrei și dumneata?

Vrei și dumneata?

- Ce e? - Aloco.

- Adică? - Banană.

Feliată și prăjită în ulei.

Îți place?

Vrei și tu?

- Ce e? - Gnocchi.

- Adică? - Cartofi cu făină.

Ca pastele.

Dacă te miști, îți spintec inima! Unde-s banii?

Stai acolo, că-ți sparg fața, târfo!

Unde naiba sunt banii, târfo?

Unde îi ții?

Unde sunt banii? Unde?

Salon!

Cheia! Unde naiba e?

Nu e la mine.

Bărbatul avea un pistol semiautomat,

de calibru 8, model 92, și nu deținea permis de port-armă.

Spune-i că e al meu!

Dacă vrei.

Îmi spuneți de unde aveți arma asta?

Dacă veți colabora… Dacă ne spuneți cine v-a dat-o,

puteți obține o sentință redusă.

Îmi spuneți? Da sau nu?

Eu am cumpărat-o.

De la cine?

Bărbatul nu a vrut să dezvăluie proveniența.

Prin urmare, conform legii, s-a impus arestarea.

S-a înfățișat la proces,

în concordanță cu articolele șapte și nouă din legea 895 din 1967.

Arma menționată a fost confiscată.

„Curtea confirmă arestarea sa și, având cazierul curat,

impune măsura preventivă a arestului la domiciliu,

preț de minimum trei luni de zile.”

Tu ai vrut-o.

Azi, plăcintă cu legume…

drob de carne…

și tartă cu fructe.

N-am mai gătit așa ceva. Habar n-am cum a ieșit.

Dacă nu-ți place, poți face gnocchi tăi de cauciuc.

- E bună? - Nu.

- Barul? - Merge bine.

Tata și mama mă ajută.

Ce mănânci în restul zilelor?

Vrei să vin mai des,

nu doar duminica, și să-ți aduc mâncare caldă?

Mie mi-ar plăcea.

POLIȚIA

- Pot să te ajut? - Mulțumesc, mă descurc.

Hai! Sticlele alea sunt grele.

Prefer plimbarea, serios.

Îmi place mirosul de lemn.

Ce ai spus?

Că ești un om cinstit.

Cine e asta?

Ce face aici?

- Bună! Vreți ceva de băut? - Încă o bere.

Sigur.

- Nu poți alimenta, am închis. - Te duc undeva?

Probabil ești obosită.

Nu te mănânc.

Și micul dejun?

Mulțumesc.

- Scuze, nu te așteptam. - Nicio problemă.

Așa.

Direct din cuptor. Bun și cald.

Nu ai venit ieri.

Am crezut că e fiul tău aici și n-am vrut să deranjez.

Mai e aici?

Am făcut cafea. Vrei și tu?

Azi-dimineață ai plecat mai devreme.

- Am mers la Giuseppe. - Așa devreme?

- Bikira! - Scuze.

- Ești bine? - Da, foarte bine.

Scuze de deranj.

Vă rog.

Luați loc!

- Vă servesc cu ceva? - Mulțumim. Venim de la bar.

Vă întrebați de ce am venit aici.

Nu e frumos.

Așa e cultura noastră.

O fată tânără ca Bikira

petrece mult timp singură cu un bărbat, acasă la el.

Domnule Giuseppe, știm că dumneata

ai nevoie de ajutor, dar sincer…

Mă descurc.

Și îmi cer scuze că nu mi-am dat seama.

Vă rog să nu vă cereți scuze.

Din contră, noi ne cerem scuze, dar puneți-vă în locul nostru!

Înțelegeți-ne!

Mulțumesc.

Bikira, scuze…

E adevărat că în swahili numele tău înseamnă „virgină”?

- De unde știi? - L-am căutat pe internet.

Până și eu pot găsi chestii dacă vreau.