Resident Alien

Anterior în „Resident Alien”...

Există hibrizi Gri pe tot Pământul.

El l-a împușcat pe Peter Bach şi pe oamenii mei.

Trebuie să aflăm ce fac Grii.

Caverna Griilor e aici.

Dacă au conectat-o la camera de magmă,

presiunea ar transforma Parcul Național Yellowstone

în cea mai distructivă bombă naturală din istoria lumii.

- Când explodează? - Peste un an.

Ai încălcat legea galactică.

Ţi se ordonă să părăseşti Pământul imediat.

Nu se poate aşa ceva.

Aia e o amprentă.

Dr. Wendy Beasley, chimist militar pensionar.

Am reuşit! Am găsit!

Nu, am ales data trecută.

Vreau să merg unde vrei tu. Serios.

Ce zici de Antonio?

Crezi? Paste?

Dacă ai fi eu, ce ai vrea să mănânci?

Îţi place mâncarea mexicană.

Aşa e, nu?

Muntele Taco.

- Distrează-te în laborator. - Bine.

Dr. Wendy Beasley, veniţi în Laboratorul 209.

Dr. Wendy Beasley...

Gary?

Deschide uşa!

Să deschidă cineva ușa! Vă rog.

- Ajutor! - Gary.

Doamne.

Doamne.

Doamne, Gary!

Nu!

Gary!

Nu te pot forţa să părăsești Pământul. Ne vom lupta cu această citaţie.

Nu înţelegi.

Federația Galactică a transmis-o Consiliului Locativ.

S-a terminat.

Harry, nu poți să renunți.

Avem nevoie de tine aici, bine? Nu-mi pasă de consiliul ăsta.

Nu. Nu poți vorbi așa despre Consiliu.

E foarte periculos.

Scuze, n-am înţeles.

Îţi traduc eu. O să rămâi fără mână.

Bună alegere.

Ce faci cu alea?

Le arunc unde arunc toate avizele de evacuare, în foc.

N-o să ardă.

Nu-s din hârtie.

- Din ce sunt? - Piele de moldar.

- Greţos. Acum sunt vegană. - Pielea de moldar nu-i greţoasă.

Pălăriile din piele de moldar sunt cele mai bune.

Piele de moldar, încearcă s-o rupi.

Nu se poate.

Vine juristul.

Să nu vă distragă fața ei drăguță.

Extratereștrii adolescenți au holograme cu aviare albastre deasupra patului lor.

Eu am avut.

Ești o pasăre.

Nu! La naiba! Portal prost.

Ar trebui să apar ca formele de viață ale destinației mele.

Acum încalc legea galactică. Grozav.

Nu trebuie să arăți ca om. Ești perfectă așa cum ești.

Mersi, dar chestia asta are probleme

de când un idiot de la Moşteniri a încercat să strecoare fructe prin el.

De ce nu poți lua fructe?

Asta întrebi acum?

Dă-mi actele semnate, bine?

După care o să fii evacuat de Consiliu.

Miroși a lemn. O să semnez.

- Vă rog, doamnă Pasăre.. - Nu. Nu mă lua cu „Dnă Pasăre”.

- Numele meu pământean e Heather. - Rimează cu feather.

Da. Aşa e.

Aş fi vrut ca cineva să-mi fi spus asta când l-am ales.

Heather, Harry e aici ca să ne salveze planeta.

Dacă ai putea să te faci că nu vezi de data asta...

- Știi că sunt plătită după job, nu? - De unde aș ști asta?

Dacă vrei hârtiile, sunt acolo, pe podea.

Bine. Mă duc să le iau.

Le iau de pe podea ca pe un porumbel.

Nu, nu!

- Ce păcat! - Nu!

Îmi dau seama că sunteţi supărate foc, dar e nasol pentru mine, bine?

Acum trebuie să sun reparatorul și o să dureze o veşnicie.

Trebuie să comande piese, care o să dureze o veşnicie.

Practic, sunt blocată pe cea mai infectă planetă din galaxie.

Fără supărare. Văd că sunteţi uimite că am spus "cea mai infectă planetă."

Îmi pare rău. Am treabă la baie.

- Punem nişte ziare pe jos? - Ca să mă schimb, jigodie.

E pe hol, în dreapta ta.

- Sper c-am lăsat capacul jos. - Am salvat lumea cu o banană.

- Voi ce-aţi făcut? - Da, ai salvat-o.

Era cea mai bună.

- Era coaptă prefect. - Am o întrebare...

Îmi recomandaţi un hotel?

Ceva de nivel mediu, preferabil cu program de fidelitate?

O văd pe Heather.

- Te-ai trezit devreme. - Da. Tot nu pot să dorm.

Jumătate din noapte mă simt îngrozită, și nu știu de ce.

- Dar mă gândeam, uneori ești stresat. - Tot timpul.

- De multe ori. - În fiecare zi.

Dar nu când faci lumânări, pentru că e un proces creativ.

Nu m-am uitat pe caietul de schițe de ceva vreme, știu,

dar cred că o să fac o carte pentru copii.

E o idee grozavă.

Când eram mic, mi-am dorit o carte cu un pui de elefant și o maimuță.

- Ce drăguţ. - Da.

- Nu e genul ăla. - Am înţeles.

Pot să văd?

Prefer să aştept până termin.

Bine. Am prins ideea.

Dar dacă există un pui de elefant...

- Nu e. - Două cuvinte... șapcă de marinar.

Gândeşte-te la asta.

De ce ar trăi un chimist respectat aici, ca o vrăjitoare din basme?

Se spune că a luat-o pe arătură după ce și-a văzut soțul murind

- într-un accident de laborator. - Un accident de laborator?

- Ar putea fi un super răufăcător? - Nu, n-am spus asta.

Bine, pentru că nu pot să mă confrunt cu un răufăcător,

nu în timp ce încerc să-mi dau seama ce-a păţit cel mai bun adjunct al meu.

Spune-mi din nou exact ce-ai văzut când ai trecut pe lângă casa lui Josef.

O să revenim la partea cu cel mai bun adjunct.

Ți-am spus, era goală. A plecat.

Nu ţi se pare suspect? E militar. N-ar fi plecat.

Mai suspect e că exact când căutam un adjunct, apare candidatul perfect.

Asa e pentru oamenii frumoși. Mie mi se întâmplă tot timpul.

Fiecare loc de muncă pe care l-am avut n-a existat până când nu mi l-am dorit.

Meseria de șerif exista înainte de a o avea, dle.

Da, dar în ziua în care mi-am spus:

ar fi frumos să fiu șerif, bătrânul șeriful Hawthorne a murit.

L-am ucis eu? Poate.

Din fericire, nu poți fi arestat pentru gândurile tale... încă.

Dar lucrez la asta.

Dacă i-am înscena moartea lui Harry?

Nu poți fi evacuat dacă ești mort.

Trebuie să părăsesc Pământul.

Mi-am bătut capul toată dimineața. Dar degeaba.

Bună. Asta, ne vedem mâine la petrecerea lui Drew?

Da, o să fiu acolo.

E o plăcintă? Îmi trebuie pentru călătorie.

E o plăcintă, dar nu pentru tine. E pentru asistentul meu juridic.

Ipotetic, să spunem că un prieten a fost evacuat...

E același prieten ca data trecută? Apropo, încă îmi datorezi 200 $.

Fară nume, să spunem că ai vrea să opreşti o evacuare ipotetică.

Primul meu sfat juridic ar fi să nu semneze un contract cu el.

- Bine. - Am înţeles.

Dar pentru celălalt prieten, așteptați sau ripostaţi legal.

Ce faci?

Așa era.

Ripostă legală?

Ştii câtă hârţogărie implică?

Presupun că pot să-mi iau rămas bun de la proprietatea din Lesser Antares.

Îmi pare rău.

- Lesser Antares e foarte drăguț. - Da.

- Am pantaloni din piele de moldar de acolo. - Şi eu.

Sunt rezistenţi.

Ai încercat vreodată să-i rupi?

Nimeni nu s-a mai luat de Consiliu.

Care-i treaba ta? Eşti un băiat rău?

Da, sunt un băiat rău.

Nu-mi pasă. Nici măcar nu sunt un medic adevărat.

- Asta e rău. - Am ucis un om.

Ce?

Era rău.

L-am văzut lovind un pescăruș. Și i-a furat cartofii prăjiţi.

Așa că l-am ucis.

E plăcut să vorbești cu alt extraterestru.

Dacă ai de gând să rămâi în Patience, aş putea să-ţi arăt oraşul.

- Avem o pizzerie! - Nu-mi place pizza.

Urăsc pizza. Suntem la fel.

Mersi, dar cred că mă întorc la hotel. Nu ştiu de ce mă doare spatele.

Patul uman... e atât de primitiv. Mi-e dor de patul meu de salivă Trixian.

Glumeşti? Nu știam că poți face rost de ele.

Băieții răi pot.

Aş putea să te examinez, să te ajut cu spatele.

- Am putea vorbi despre pături de scuipat. - Bine.

Asistentă, fă-o pe Heather mai confortabilă. Ia o pătură și scuipă pe ea.

Îi aduc o pătură, dar nu fac asta.

Îmi cer scuze pentru natura primitivă a medicinei de pe Pământ.

Așa se ascultă inima.

Se iau două conserve de supă și se conectează cu o sfoară.

Se pare că mori.

Te rog, dă-ţi haina jos.

E totul în regulă?

E electrică? Zbârnâi, şi genunchii mi se topesc.

Am căzut. M-a muşcat ceva.

Îmi pare rău. Probabil un acarian. Sau cum spuneţi voi...

Vorbeşti...

Bineînțeles.

E una dintre cele mai frumoase limbi din univers.

E perfectă din toate punctele de vedere.

Am o dorință ciudată să o miros. Ar fi ciudat.

Pun pariu că miroase ca o pernă închisă într-o mașină fierbinte.

Putem să vorbim puţin?

Cu mine?

Bine.

Asta... e pentru tine.

Mulțumesc.

Ce naiba făceai?