Dark Matter

- Timp? - Două minute, 43 de secunde.

La dracu '!

Ajutați-mă!

Doamne.

E deschisă!

- Eşti nebun? - Nu-l las să scape din nou.

E prea riscant...

Nu contează! Nu mai e nimic pentru mine aici.

- Crezi că Leighton o să vină după noi? - Da.

Crezi că lumea ta e în spatele uneia din ușile astea?

Teoretic.

Cum o găsim?

Habar n-am.

Am numărat. Am trecut de-a 220-a uşă.

Sunt vreo patru metri între ele.

Am mers deja aproape un kilometru.

Da. Poate că suntem într-un fel de spațiu liminal.

Adică nu e real?

E real. E foarte real.

Cred că e o manifestare a minții, care încearcă să vizualizeze

ceva ce creierul nostru n-are capacitatea să înţeleagă.

- Starea de superpoziţie? - Exact.

Coridorul e punctul de convergenţă a realităților posibile.

Să ieşim de aici.

O să ştim mai multe.

O să fim mai greu de găsit.

Să văd.

Hei.

Ce naiba?

Cenuşă.

Doamne.

Ce s-a întâmplat aici?

Nu știu.

Dumnezeule.

Să mergem.

Doamne.

Eşti bine?

Ce naiba?

DUPĂ UN ROMAN DE BLAKE CROUCH

Mașina asta e nasoală.

A văzut şi zile mai bune.

Va trebui să facem ceva în privința asta.

- Accelerează. - Ești sigur?

Da. Poţi s-o faci.

Mişto.

- Ce? - Nimic.

Mereu îmi spui să încetinesc la intersecție.

E mult galben în acel roșu.

Cum e la 16 ani?

Nu știu. La fel ca ieri.

O să mi se pară concret când îmi iau permisul.

O să sărbătorim.

Ce facem diseară?

Ca de obicei.

Ceva simplu.

Ascultă, azi e ziua ta.

Mulțumesc.

Sunt 50.

48 acum.

GPS-ul funcţionează. Sateliții încă sunt pe orbită.

Cred că suntem în acelaşi loc ca Velocity din lumea mea.

Coordonatele cutiei rămân aceleaşi. E logic, doar lumea se schimbă.

Da. Da.

Haide.

Ce cauți?

Nişte comenzi.

E doar un mâner.

E doar o cutie.

Asta?

Ce vrei să spui?

- Cum funcţionează? - Nu știu. Tu să-mi spui.

E invenţia ta.

Îmi pare rău. Te-ai procopsit cu un profesor de fizică.

Seringa e pregătită.

N-o să fie la fel de rău ca prima dată.

Corpul se obișnuiește repede.

Eşti bine?

Unde duce?

Dacă tot mergem, unde ajungem?

Multiversul e infinit.

Probabil n-are sfârșit.

Jason!

Amanda!

Jason!

- Lecția de azi. - Nu e nevoie.

Scoateți-vă caietele.

Azi veţi da o lucrare de control.

Scoateți o bucată de hârtie din caiet, scrieți-vă numele în partea de sus

şi cifrele de la unu la zece pe margine.

Da?

Nu mai folosim caiete. Am doar laptopul.

La ce te uiţi?

La ce se uită?

YouTube.

Ai picat.

- Serios? - Da.

Eu tot cu laptopul sunt.

La ce te uiţi?

Şi tu ai picat.

Cine are doar un laptop sau un telefon, a picat.

Știţi ce? Așteptaţi.

Noroc.

Unde... Dr. Dessen?

Jason.

Asistenta ta mi-a scris că ai spart o sticlă şi ai plecat în trombă?

Am ieşit normal.

Ce naiba se întâmplă?

Mor cu zile aici. Demisionez.

- Nu poți face asta. - Ba da.

De fapt, pot face tot ce vreau.

- Aceleaşi coordonate? - Da.

Da.

Bine.

Acum știm că uşile rămân conectate la lumi

în timp ce drogul îşi face efectul.

N-avea atmosferă.

E imposibil.

Amanda. Hei.

Hei!

Amanda! Hei!

Opreşte-te!

Amanda!

Amanda!

Trebuie să aibă un sfârșit.

Ți-am spus că e infinit!

De ce vedem lumile astea oribile?

E un multivers.

Tot ce se poate întâmpla se va întâmpla.

În spatele uneia din uşile astea există o versiune a ta și a mea

care n-au ajuns în cutie.

Posibilităţi infinite.

Infinite.

Drogul o să-şi piardă efectul.

De asta trebuie să rezolvăm câte o problemă pe rând.

O să avem nevoie de mâncare și apă.

Să începem să deschidem ușile

și să sperăm că una dintre ele seamănă cu lumea noastră.

Cred că am reușit.

Ne poți scoate afară?

Nu știu. Pot să încerc. Pe aici.

- Jason, oprește-te. - Stai, Leighton.

Ea n-are legătură cu asta.

Serios?

Am forţat-o să mă ajute.

- Te-a forţat? - Da.

Te cunosc de mult timp şi ar fi o premieră.

N-o să te mai las să răneşti pe nimeni.

Amanda.

Am terminat.

Leighton.

Trebuie să plecăm.

În cazul ăsta...

Nu!

Vino.

Amanda.

E în regulă.

Eşti în siguranţă. Nu erai tu.

Eram eu acum trei ore.

Era o altă Amanda, un alt Jason.

Au scăpat la câteva ore după noi.

Trebuie să continuăm.

N-are nicio logică.

Trebuie să aibă.

Doar că n-o vedem.

Jason al tău nu ştia cum s-o controleze?

Nu. Dacă știa, nu mi-a spus.

La naiba cu asta.

Hei. Amanda.

Amanda!

Hei!

Amanda!

Unde te duci?

Opreşte-te!

Opreşte-te!

M-am săturat de coridorul ăla!

O să înghețăm!

Trebuie să ne întoarcem!

Nu văd nimic.

Trebuie să găsim adăpost. Haide!

Haide.

Rezistă.

Rămâi trează.

Trebuie să te încălzesc.

Bine.

Bine.

Bine.

Revin imediat.

E cineva?

E cineva?

La naiba.

Jason!

La naiba!

Te rog.

Nu ştiu...

Tu eşti, Jay?

Ce mai faci, omule?

Ignoră dezordinea, sunt încă mahmur.

- Hei. Uită-te la tine. - Hei.

Da.

Nu mă aşteptam la mesajul tău.