Damsel

Sunt multe povești despre cavalerism,

în care eroul curajos o salvează pe domnița aflată la ananghie.

Asta nu e una dintre ele.

Uite-l!

Aliniați-vă!

Să ucidem fiara!

Pentru glorie!

Fiți pregătiți!

Aliniați-vă!

Stați pe loc!

DUPĂ MAI MULTE SECOLE...

...PE UN TĂRÂM ÎNDEPĂRTAT

Altceva n-am mai găsit.

Ai dus tapiseriile în oraș, cum a zis tata?

De dimineață.

Să ducem blănurile și perdelele!

Nu perdelele!

Oricum nu-ți place modelul din camera ta.

Dar au un rol.

Floria, oamenii noștri mor de frig.

Și de foame.

Cine vine până în nord?

Elodie, de ce pleacă?

N-au pentru ce să mai stea, Floria.

N-am destul. Vă rog, mi-e foame!

E un rând pentru hrană.

Într-o parte!

Sunt lihnit.

Bine.

Las-o! E a mea.

- Dă-mi mâncarea înapoi! - Lasă-mă, bătrâne!

Ai primit destulă!

Împarte cu sora ta! Hai, duceți-vă!

- Ai văzut cine era? - O străină, milady.

Pot să ia câte lemne pot duce.

- Mă îngrijesc eu. - Vino!

- Du-te! - Da.

- Treci la rând! - Dă-mi!

S-o cunosc mai întâi.

Tată?

Tu trebuie să fii Elodie.

Eu sunt.

E potrivită.

Îți așteptăm decizia.

Mulțumim.

Poftiți!

Tată, ce se întâmplă?

Cine e?

Mamă vitregă?

Ce se întâmplă?

De la regina din Aurea.

Cerere în căsătorie.

Doamne!

- I-am găsit soț. - Îmi dai voie?

E prinț.

Prinț?

Ți-ai dorit mereu să călătorești, ca mama ta.

Du-te! Vezi lumea!

Bărbatul ăsta are o flotă întreagă, trăsuri pline de aur.

Ăsta nu e motiv de măritiș.

Avem nevoie de asta.

Magaziile sunt goale.

N-apucăm dezghețul.

Ajută-ți poporul!

Asta ne e menirea.

Treci la babord!

La babord!

Ce te supără, Elodie?

Nimic.

Tata zice că e normal să ai emoții

când îi cunoști pe viitorul soț și pe ai lui.

Sunt străini.

N-am auzit de regatul Aurea, până să mă surprindă tata cu vestea.

Atenție la parâme!

Sunteți nebune? Ce căutați acolo?

Coborâți!

Vino!

Așa vrei să te vadă prințul prima oară?

Speriată, rece ca un leș?

Cu muci la nas?

Ce ți-am spus tot drumul?

Prima impresie e crucială.

Hai, ridicați!

Ia uite!

Am vești bune, fetelor!

Căpitanul m-a anunțat că ne apropiem de coasta Aureei.

O să ajungem cât de curând.

Tată!

Pe legea mea, ce-i asta?

Seamănă cu... Parcă ar fi...

Un dragon.

E în regulă.

DOMNIȚA

Dumnezeule!

E superb.

Domnilor, doamnelor,

bun-venit în regatul Aurea!

Familia regală e la rugăciune,

dar a fost anunțată de sosirea dv.

Între timp, v-am pregătit camerele.

Urmați-mă!

Visez?

Dacă da, pot să mă mut aici și să nu mă mai trezesc?

Dacă vrei să creadă că suntem de rangul lor,

nu te mai lăsa ușor impresionată.

Ce părere ai, Ellie?

Cred că nu înțelegeam ce înseamnă bogăția adevărată.

Mă rog să fie pe placul tău, milady.

Cada a fost umplută,

cina v-a fost adusă.

În zori vin să vă conduc

la Alteța Sa regală,

prințul Henry de Aurea.

Floria, nu mai pune mâna peste tot!

Te supără ceva?

Sper să fie un om bun.

- Și cultivat. - Da.

Chipeș.

S-o lăsăm în pace pe Elodie!

Are nevoie să se obișnuiască cu toate astea, ca și noi.

Într-adevăr.

Vino!

Milady...

Toată lumea așteaptă.

Ellie?

Nu pot să dorm.

Nu pot să cred că aici o să trăiești de acum!

Și eu sunt șocată.

Mă tot gândesc... Dacă mama ar trăi,

aș putea să vorbesc cu ea despre toate astea.

Ai putea vorbi cu mama vitregă.

Are intenții bune, chiar dacă e un pic...

Obositoare?

O să fie bine, o să vezi.

Ești Elodie, ești capabilă de orice.

Care-i marea ta calitate?

Spun mereu adevărul, Majestate.

Unii ar spune că asta e o slăbiciune.

Îți cunoști inima?

Cred că da, Majestate.

Și ce-ți spune acum?

Bate prea tare ca să deslușesc ceva, Majestate.

Ridică-te, Elodie!

Eu sunt Henry.

Sunt încântat să te cunosc, milady.

Ca noi toți.

Fiul meu minimalizează bucuria noastră.

Dacă-mi dai voie,

tatăl tău ți-a minimalizat frumusețea.

Nu l-am auzit pe tata minimalizând nimic, niciodată, Majestate.

Văd că e spirituală.

Chit că vreți, chit că nu vreți, Majestate.

Tu trebuie să fii Floria.

Se pare că cele mai frumoase flori cresc și în condiții vitrege.

Ador castelul dv.

Îl ador cu adevărat!

Foarte mult.

Majestate.

Simte-te ca acasă, copilă!

Noi, cei mai în vârstă, trebuie să ne ocupăm de nuntă.

Da...

Ați spus în scrisori că sunt unele amănunte

care trebuie discutate față în față.

- Noi doi putem vorbi între patru ochi. - Da.

Să nu-i plictisim pe tineri!

Au o sarcină mult mai importantă.

Trebuie să se cunoască.

Ai vreo întrebare pentru mine?

Pe ce subiect?

Orice subiect îți dorești.

Ce părere ai despre mine?

Poftim?

Pari dezinteresat, în cel mai bun caz. E dreptul tău.

Vreau să știu dacă omul cu care sunt forțată să mă mărit

mă place sau nu.

Dacă atitudinea mea te deranjează, îmi cer iertare.

Dar nu știam că ești forțată să faci ceva.

Tărâmul nostru e exact așa cum l-a descris mama ta.

Aspru și sterp.

Căsătoria noastră îl va salva.

Am acceptat situația.

Îmi sacrific cu drag fericirea pentru viitorul poporului meu.

S-a întâmplat ceva?

Doar că...

Judecând după scrisoarea de la tine păreai diferită.

Diferită în ce fel?

Mult mai...

delicată.

Poate pentru că în mare parte era dictată de mama mea vitregă.

Iar inima a fost ideea surorii mele.

Inima.

Credeam că e un blazon provincial.

Tu ai desenat asta?

Stai puțin! E un labirint, nu?

„Sper să-mi cunoști inima.”

Foarte inteligent!

Îi desenam labirinturi Floriei când era mică.

- Pot să te mai întreb ceva? - Firește.

Mereu te urmăresc îndeaproape?

Acum se țin la distanță.