A Different Man

Ești bine? Vrei să iei loc sau ceva?

Nu, mi se întâmplă des treaba asta. O să-mi treacă.

Mersi c-ai întrebat.

Bine, doar anunță-mă dacă-i ceva. Voi fi la birou.

Dl Lemuel...

A fost puțin cam intens.

Da, noi...

Vrem să nu pară de parcă ai avea un anevrism

ci mai degrabă...

Amețit. Înțelegi?

Ai înțeles?

Nu vrem să speriem lumea.

Cum e?

- E bine. - Ceva pentru mine?

Nu, tu ești în regulă.

Ești bine?

- Faci asta de mult? - De puțin timp.

Doar ce-am terminat Juilliard.

E primul serviciu în care sunt și plătit.

Interesantă experiență.

Știu la ce vă gândiți,

dar vă înșelați. Vreau doar direcții.

Încotro se îndreaptă acest tren?

Unde-i controlorul? Întrebați-l unde merge trenul.

Spre glorie? Aia nu-i destinația mea finală.

Fort Lee, New Jersey, acolo-i destinația mea finală.

Nu știu despre voi, dar am un cumnat.

Acest tren duce pe cei buni, pe cei răi și mai ales pe nenorociții urâți!

Cine va fi eroul?

- Tu? - Sunt regizor,

specializat în trăsături ale feței unice sau ieșite din comun.

- Te-ai gândit... - Da, îmi spun că pot fi actor.

Te cred. Poftim...

Salamunovich spune să nu-mi fac griji, e doar o glandă.

- Tare. - 4F, ai câine în apartament?

- Nu, de ce? - Poate-i altcineva.

Te rog, omule. Ai grijă.

Vino aici. Pune mâna aici și spune-mi.

Fix aici.

- Nu ți se pare o gâlmă? - Ba da.

Știi de cine-mi amintește?

De Woody Allen când era tânăr și cam nervos.

Da. E cam nervos.

Fii încrezător, frate.

Apucă-te de jiu-jitsu brazilian sau Krav Maga din Israel.

Micuțule.

Toate nefericirile-n viață vin când nu acceptăm viața așa cum e.

Știi cine mi-a spus asta?

- Psihologul. - Nu, serios.

Știi cine mi-a spus că toate nefericirile din viață

- vin de la... - Dumnezeule.

- Faptul că nu acceptăm viața așa cum e? - Lady Gaga.

O știu pe nenorocită de când...

Vrei să intri acolo?

Scuză-mă.

Scuze, vrea să intre...

Dumnezeule, băieți...

În esență, să fluieri

e să-ți lipești buzele și să sufli.

Da? Toată lumea știe asta. Fiecare puști de cinci ani știe.

Da, evident, e mai complicat de atât.

Toți care au încercat să fluiere, știu că dacă-ți lipești buzele...

Toți acești mușchi,

mușchii orbiculari din jurul buzelor...

Mâna ta!

Doar ce-am umblat cu trusa de prim ajutor.

Revin.

Are de a face cu...

Am luat-o.

Te rezolv eu. Nu-ți face griji.

Putem sta aici? Nu-s doctor, așa că nu răspund.

Îți dai acordul?

Unguent antibacterian și tifonul, e tot ce știu în situații de genul.

A expirat. Recent? Probabil încă-i bună, nu?

Da.

Prosopele de hârtie. Nu-s bune la ecosistem.

Să examinăm rana.

Fir-ar... Poate ai nevoie de copcii.

- Ce zici? - Cred că...

Ce-ai pățit?

Nu mă privește.

Bun.

Să vedem.

Nenorociții ăia și eu, am stat acolo ca idioții.

Și mă gândeam: „am un nou inamic în noua mea clădire.”

O să usture.

Te-a usturat?

Puțin.

E bine. Cred că-i de bine.

Ești curajos. Asta-i o chestie mare.

Bun, hai să...

Înainte să...

E bine așa?

Fir-ar. Am dat pe canapea.

- Nu, e în regulă. - Îmi pare rău.

Spune-mi dacă nu iese când o speli. Am și pe coapsă.

Dezgustător.

Ar trebui să verifici tavanul.

Apartamentul tău pare locuit.

- Da. Normal... - Al meu pare zonă de război.

- Ești de aici? - Da.

Sunt din Alesund. Ai auzit de el?

Scuze, cum te numeai?

- Edward. - E. Lemuel.

Am văzut pe cutia poștală. Sunt Ingrid. M-am prezentat?

E mama ta?

Da.

Ăla ești tu?

Da.

- Trăiește? - Nu.

Cu ce te ocupi?

- Tăiam ceapă și... - Ești scriitor.

- Am găsit-o pe stradă. - Pe bune? Pare de valoare.

„Mă tachinează și mă imploră să le arăt fața,

ca atunci când o fac, să-și întoarcă privirea în spaimă.”

- Ce-i asta? - Testam mașina de scris.

Interesant.

De fapt, sunt dramaturg.

Eu interpretez.

Uimitor.

Încerc să-mi amintesc dacă te-am văzut undeva.

Nu... puțin probabil.

Poate urcăm spre glorie împreună.

Poate.

Știi cine a locuit în apartamentul meu înaintea mea?

- C. Pulaski? - Da.

Venea la mine să împrumute detergent.

Un bătrân. Cred că era văduv.

- A murit? - Nu știu...

- Nu știam c-a plecat. - De fapt, nu de asta am venit.

Dar îmi poți împrumuta puțin detergent?

Da, sigur.

- Da? - Sigur.

Da.

Înveți să fluieri?

Per general, lucrurile par stabile.

Eventual, trebuie să fim atenți la ochiul stâng.

- Viziunea ta-i greoaie? - M-am obișnuit.

Asta ar însemna vreo doi ani fără operație.

- O pauză așteptată. - Da.

Să zicem trei ani.

Sincer, la un moment dat, acel ochi se va îmbolnăvi.

Cât despre colesteatom, ar trebui să ne ocupăm rapid.

Pierderea auzului e minimă, așa că putem amâna intervenția.

Alte tumori au arătat creșteri, dar fără impact asupra feței.

Cu unele trebuie să fim atenți.

Îți spun toate astea ca să știi ce te așteaptă și să nu fie noutăți.

Dar a mai apărut o alternativă.

Un coleg de-al meu, Eugene Flexner, un pionier,

caută pacienți, un pacient ca tine,

pentru un studiu experimental.

Acest medicament are potențialul să,

cuvinte precum vindecare sau soluție sunt anatema

pentru cei din profesia mea, dar să te vintece la propiu, complet.

Viața ta va fi schimbată.

N-aș promite nimic fiindcă-i primul experiment.

Poate că riscul merită recompensa.

Gândește-te la asta.

Vecine.

Cadou de casă nouă, pentru ușă.

- Nu ți-a dat-o mama ta? - Nu, am găsit-o pe stradă.

Bine.

Vreau să scap de ea, iar tu ești dramaturg.

- Da, dar poate poți lua bani pe ea. - Scrie și despre mine.

Da, sigur. Mă pun la treabă. Serios acum, mulțumesc.

Foarte drăguț din partea ta și e grea. Mulțumesc!

- Omule. - E vecinul meu.

Intră. Mulțumesc din nou.

- Da. - Mulțumesc.

Dumnezeule.

Pe cine altcineva aș iubi dacă nu pe cea mai frumoasă

femeie din lume? Normal.

Cea mai frumoasă dintre toate.

Cea mai atrăgătoare, cea mai inteligentă.

Uneori, spre înserate mă predau sentimentelor fine.

Merg în grădină și miros mireasma primăverii

cu nasul meu monstruos

și mă uit la un bărbat și-o femeie,

ce se plimbă sub lumina lunii

și mă gândesc cum și eu,

mi-aș dori să mă țin de mână cu o femeie sub lumina lunii.

Mă las dus de val.

Uit de mine.

Și apoi...

îmi văd umbra profilului meu...

în peretele grădinii.

Oricât de trist ar fi, nu-i o surpriză.

Oamenii atractivi sunt câștigătorii în majoritatea lucrurilor,

locul de muncă nefiind exclus.

Cel mai probabil ești speriat sau perturbat

când veți o asemenea față.

Probabil te holbezi, sau din contră, eviți privirea,

chiar dacă ești de obicei o persoană bună.

Aceste sentimente pot dispărea

după expunerea repetată cu colegul tău de muncă diferit.

Fii blând cu tine că ai aceste reacții.

N-avem control asupra luptei

sau a fugirii noastre ca răspuns din partea reptiliană

a creierului.

Dar ca ființe dezvoltate, empatice,