Bonhoeffer: Pastor. Spy. Assassin

PREOT. SPION. ASASIN

Nu mă prinzi niciodată, Walter! Nimeni nu poate s-o facă.

Sunt foarte rapid, sunt invizibil.

Poate că ești rapid precum un ghepard, frățiorule,

dar te văd ca lumina zilei. Și te iau cu fulgi cu tot.

Doar crezi că mă poți vedea. Face parte din vrajă.

CASA LUI BONHOEFFER, 1914

I-am spus lui Walter că-s invizibil, dar nu cred că mă crede.

Da. Are dreptate.

Te văd cum stai aici cu o pată pe pantalonii de piele.

Grăbește-te, mamă. Am nevoie de o altă vrajă.

Din fericire pentru tine,

căpșunii pot face un băiat să dispară complet.

- Pe bune? - Da.

Puteri speciale...

- De la căpșuni? - Invizibilitate.

- Din nou? - De data asta funcționează, spune-i!

Da. Durează puțin până se activează.

Da, durează puțin.

- Tată. - Dietrich.

- Walter? - Da.

- N-ai cedat? - Niciodată.

Exact.

Nu-l vei prinde niciodată.

Nu te poți ascunde pe vecie.

Te-am găsit!

Dietrich!

Walter.

Lasă-mă să trec!

Haide!

Nu vorbiți!

A fost un pod aici. Vă jur, dle.

BAVARIA, GERMANIA, 1945

Podurile urăsc bombele.

Ocolim alți 80 de km să traversăm.

De ce ne oprim în mijlocul iadului?

- Vor să ne arunce-n râpă. - Nu, nu de asta.

Obișnuia să fie un pod aici.

Ne duc undeva. Așteaptă ordine.

Cât timp suntem în acest autobuz...

- Suntem în siguranță. - În siguranță?

Ce-i aia?

Trebuie să ne mișcăm, acum.

Nu vă uitați la mine! Rămâneți așez!ați!

Mâinile la vedere! Privirea în față!

Dune-n nord.

Nu-i adio, Walter.

- Ai tot ce-ți trebuie în valiză? - Da, mamă.

Inclusiv periuțele de dinți ce le-ai ascuns în șosete.

Acum am trei.

Dă-i unui soldat a cărui mamă nu-i așa...

atentă.

E lucrul corect la timpul potrivit.

Vei veni acasă ca erou într-o țară mereu recunoscătoare.

Cred că va fi liniște pe front.

Christel, nu fi tristă.

Susanne.

Klaus.

Sabine.

Dietrich.

Ai face bine să mănânci căpșuni, frățiorul meu,

fiindcă voi veni acasă și nu vei avea unde să te ascunzi.

Walter!

Walter! Nu pleca!

Walter.

Melodia preferată a lui Walter.

Scumpule, nu te opri.

Walter a iubit melodia aia. De ce te-ai oprit?

- N-o voi mai cânta niciodată. - Ba da.

Nimeni nu ascultă melodia lui Walter.

- Nu i-a păsat nimănui. - Tuturor le pasă.

Doar că se gândesc la Walter.

Nu știu ce să fac, mamă.

Știu.

Walter mi-a spus,

dacă nu vine acasă din război...

„spune-i frățiorului meu c-am subliniat părțile bune.”

Walter avea nevoie de căpșuni, mamă.

Da, avea, scumpul meu.

GARNIZOANĂ SS, BUCHENWALD

Aproape 100 de ani. Un secol...

SEMINAR TEOLOGIG, ORAȘUL NEW YORK, 1930

de excelență și învățare

în serviciul Unității,

Adevărului.

Și-al dragostei. 100 de ani.

Cursul ăsta zici că-i de 100 de ani.

În 1836, fondatorii uniunii au fost

profund impresionați de cererile lumii

asupra bisericii și-au creat o nouă viziune

pentru educația teologică chiar aici în orașul New York.

Dl Bonhoeffer.

Sunt sigur că teologii nemți ce și-au trimis elevul din Berlin

n-ar dori să-ți risipești timpul cu glume inutile și discuții seci.

Iertați-mă, domn profesor.

În fine.

Să produci asemenea plictisire ar trebui să fii dat afară.

Dacă orele plictisitoare ar da afară un profesor,

seminarele ar fi fost goale de multă vreme.

Sunt aici de trei săptămâni și cred că pot preda.

Asta se întâmplă când studiezi cuvântul Domnului.

Uiți că-i un Dumnezeu în spatele lor.

Atunci ce te-a adus aici tocmai din Alabama?

N-am venit pentru școală, ci pentru oraș.

Orașul. New. York.

Știi, D, nu orice biserică are o turlă.

Ce vrei să spui?

Mă bucur să te văd, Frank.

Mă bucur să te văd.

Salutare. Vreau ca de obicei. Cu apă minerală.

Frumoaso!

- Frank Fisher. - Ava. Îți ador rochia.

N-am mai auzit replica asta?

Ce-i asta?

Ăsta-i jazzul.

Am cântat la pian de mic copil, dar n-am mai auzit o așa muzică.

Dacă poți cânta, hai sus.

Să vedem ce poți.

BISERICA BAPTISTĂ ABYSSINIAN, HARLEM

Și de aceea, Pinocchio...

e cel mai uimitor caracter fictiv ce-a fost creat vreodată.

- Scuză-mă, dle B. - Da.

Mama a spus c-ar trebui să fie școala de duminică.

Asta facem acum. Mai multă școală duminica.

Și fiecare zi e o zi în care învățăm.

Deja știu ce înseamnă povestea.

Nu minți sau o să-ți crească nasul ca un șarpe făcut din lemn.

Nu ca un șarpe din lemn.

Morala e, dacă vrei să fii real, e mai greu decât să fii o marionetă.

Henry are dreptate.

E dificil să fii un băiat real.

Să spui adevărul.

Să iubești.

Să ai compasiune pentru ceilalți.

Asta te face cu adevărat om.

Dacă trăiești plin de dragoste, nu vrei să minți.

Vrei să fii real.

Și ațele tale de marionetă...

vor fi tăiate.

Și nu-ți crește nasul cât un șarpe făcut din lemn.

Da, ăsta-i avantajul.

Ne strecurăm mai repede să ascultăm iar corul?

- Biserica să spună amin. - Amin.

- Amin. - Amin.

Vin de trei luni și tot nu pot crede că biserica poate fi așa.

Să înțeleg că n-ai așa biserici ca a noastră în Berlin?

Nici în Berlin, Paris sau întreaga Europa.

Dumnezeu ne-a cerut să fim bucuroși.

Să ne bucurăm împreună.

Să iubim.

Și uneori, iubirea poate fi gălăgioasă.

Mai ales aici în Harlem.

Unde ai fost prima dată când l-ai întâlnit pe Domnul?

Întâlnit?

- Nu înțeleg. - Îți spun unde am fost eu.

Jucam cărți pe o alee în Cabin Creek, Virginia de vest.

Pierdeam banii cu nemiluita.

La miezul nopții aveam datorii și doar picioarele mele rapide

mă salvau să mă întorc la închisoare.

Așa c-am fugit,

și am ajuns la mai puțin de 30 de metri

de un cort de evanghelizare baptistă.

Și știi cine m-a așteptat înăuntru?

Domnul.

A fost în fața fiecărui cântăreț de gospel.

Era în fiecare cuvânt rostit de predicator.

A fost în mâinile iubitoare

ale bunicii ce m-a condus la locul meu.

Dar a fost și în sufletele sfâșiate

ale fiecărui mincinos, trădător și mincinos din acel cort binecuvântat.

Fiindcă Isus...

a fost cu oamenii Săi.

Exact cum a promis.

Și, Dietrich, a umplut acel cort,

cu o bucurie extraordinar de mare.

Și de atunci mă umple mereu.

Vreau și eu.

E simplu, fiule.

„Gustați și vedeți că Domnul este bun.”

- Știu că-i bun. - Dar știi cât de bun?

Un om poate pierde toată viața spunând că Domnul este bun

și să nu-I ceară niciodată să-i arate plenitudinea gloriei Sale.

- Aleluia. - Aleluia!

Aleluia n-o să facă toată treaba.

Și e mult de lucru.

- Amin. - Așa.

Ai văzut steagul negru atârnând de clădirea aia?

Da.

E pentru Thomas Shipp, un nevinovat,

linșat acum trei zile în Marion, Indiana.

Poate că suntem liberi în suflet, dar mai căutăm și o altă libertate.

O libertate oferită de Dumnezeu pe care omul a hotărât s-o ia.

Îmi pare foarte rău.

Nu vrem să-ți pară rău, D.

Vrem să spui lumii.

Da, fiule. Crezi că te-am invitat doar să-ți arătăm locuri bune de cinat?

Să-l ducem în Carolina de Sud, să vedem dacă mai vrea să stea cu noi.

Ce ziceți de strada 110?

Dietrich nu știe c-ar fi în raiul negrilor.

E o idee genială.