The Crowded Room

Alo?

E cineva?

Alo?

Alo? E cineva?

Să continuăm cu Ariana. Ea ţi-a dat arma?

Nu, eu am făcut rost de ea.

- Nu Ariana? - Nu.

- Contează? - S-ar putea.

De ce?

- De ce am făcut rost de armă? - Da.

Avea nevoie să fie salvată.

Tu aveai nevoie să o salvezi? Nu ţi se pare deloc ironic?

De ce să mi se pară ironic?

Câteodată, oamenii au nevoie de ajutor. Ştii asta, nu?

Dar, până la urmă, n-a fost aşa.

A împuşcat doi oameni şi acum tu eşti aici, singur.

THE CROWDED ROOM Episodul 2

Traducerea şi adaptarea: emihaela Subs Team

Alo!

Danny!

Dan, hai să mergem!

Are gura mare.

Vrei să stai aici?

- Deschide naibii uşa. - Rezolv-o.

Danny!

Ce naiba faci aici?

Ce dracu' ai păţit la faţă?

Sunt bine, mamă.

Hai să plecăm naibii de aici. Ai speriat-o de moarte pe maică-ta că n-ai venit acasă.

- Puiule, hai acasă. - Dan, hai să mergem.

- Danny. - Acum.

- Mişcă-te, domnule. - Băiatul stă aici acum.

- Ce dracu'? - Plecaţi de pe proprietatea mea.

N-o să vă spun de două ori.

Ce dracu' mai e şi asta?

- Danny, puiule... - Taci şi lasă-mă pe mine să mă ocup.

Nu vorbi aşa cu o femeie.

Eşti un bătăuş. Toţi bătăuşii sunt laşi.

El vrea să stea aici.

Am scăpat de el pe capul nostru. Ducă-se pe pustii!

Hai să mergem, Candy.

Puiule?

Sunt bine.

Sunt de treabă. Sunt bine.

Hai să mergem, Candy.

Îţi promit că o să fiu în siguranţă aici.

De ce ai rămas acolo după cearta cu Bill?

Nu ştiam ce să fac.

Nu puteam să mă duc acasă.

De ce?

Presupun că tatăl meu vitreg credea că-s o belea.

Noi doi ne îndreptam spre o ciocnire.

Ce s-a întâmplat între voi? Ce nu-mi spui?

Era timpul să plec de acasă, atâta tot.

Bine.

Şi apare Yitzhak. Exact când aveai mai mult nevoie de el.

Aproape ca şi cum te aştepta. Asta da coincidenţă.

M-am gândit doar că am avut noroc.

Ai avut vreodată noroc?

Nu. Nu chiar.

Yitzhak avea reguli.

Plăteşti chiria la timp. Faci şcoală sau îţi iei diploma de liceu.

Fără petreceri în casă. Fără sex în casă. Fără droguri în casă.

Respectă regulile de casă şi n-o să mai ai probleme cu bătăuşii ăia.

E "casei".

Ce-ai zis?

Se spune "regulile casei".

Regulile casei.

A părut foarte distractiv.

Da, să te strici de râs, nu alta.

Tatăl tău?

Tatăl vitreg.

Am avut şi eu unul. Yitzhak ţi-a luat alea.

S-a mişcat repede.

Ştiu.

Cum de locuieşti aici?

O să pui multe întrebări?

Presupun că da. Deci?

Da, am o camera închiriată.

M-a ajutat să ies dintr-o încurcătură. Cum a făcut şi cu tine.

Cum aşa?

Pentru că e dat naibii. Maioneză?

- Poftim? - Vrei maioneză în sandwich?

- Da. - Nu-i cazul să faci mare scofală.

Mănâncă.

E nemaipomenit.

Evident.

Şi cam atât mi-a spus despre ea.

Cel puţin la început.

Ce scrii?

Te rog, continuă. Îmi spuneai despre Ariana.

Cred că era ceea ce numeşti o pasăre de noapte.

Du-te dracului!

Când mă trezeam eu, ea se întorcea acasă.

Hei, eşti bine?

Lasă-mă-n pace, Danny.

La naiba! La naiba! La naiba!

Venea acasă târziu şi de multe ori era beată.

Câteodată lovea peretele aşa de tare încât credeam că o să-şi rupă mâna.

Dar, de cele mai multe ori, doar plângea.

Şi a doua zi era ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Nu pot să-mi aduc aminte nici măcar o dată

când mama şi Marlin să fi fost în aceeaşi cameră şi să nu ţipe unul la celălalt.

Dar la mine cu Ariana era diferit.

Abia dacă ne spuneam câte-o vorbă.

Ne înţelegeam unul pe celălalt fără să fie nevoie să vorbim.

Yitzhak, venea şi pleca. Niciodată nu spunea unde,

aşa că, în cea mai mare parte din timp, eram doar eu şi Ari.

Cât ai locuit acolo?

Câţiva ani.

Poţi să fii mai precis?

Trei ani în total.

- Şi ce altceva mai făceaţi? - Ce vrei să spui?

Vă plăcea să faceţi ceva anume? Vă duceaţi în excursii?

Îţi aduci aminte de ceva memorabil?

Nu.

De unde aveai bani? Cum plăteai chiria?

- Jonny vindea o groază de iarbă. - În regulă.

Eu eram ceea ce ai numi un investitor pasiv.

Deci chiria şi utilităţile

erau pe numele lui Yitzhak Safdie şi mereu plătite cu bani cash.

Cum ziceam, Yitzhak era secretos.

Ţi-a cerut să faci ceva pentru el?

- Ce fel de lucruri? - Comisioane, poate.

E posibil să fi făcut ceva şi să nu-ţi aminteşti?

Ce?

Tu-ţi aminteşti tot ce-ai făcut în viaţa ta? Nu.

Doar îmi trăiam viaţa. Nu se poate ca cineva doar să trăiască?

Ba sigur că da.

Cred că atunci când am locuit în casa aceea,

a fost singura perioadă din viaţa mea în care am fost într-adevăr fericit.

Nu înţeleg de ce mama ta şi tatăl tău vitreg te-au lăsat să trăieşti acolo,

singur, timp de trei ani.

- Era doar peste stradă. - Erai un copil.

- Aveam 18 ani. Te iau în armată la 18 ani. - Nu asta era ideea.

De ce te-au lăsat să pleci? Aveai nevoie de o familie.

Ce e?

Ştii,

cu cât stăteam mai mult acolo, cu atât mai mult îmi erau ei ca o familie.

Are cineva nevoie de ceva de la magazin?

Quisp bate oricând Quake .

Nu. Minerul mare îl striveşte pe extraterestrul mic.

Nu şi dacă extraterestrul are o şepcuţă-elicopter.

M-ai bătut cinstit.

Dar nu sunt cu adevărat adversari.

Ce mai faci, Danny Sullivan?

Şi cum e la facultate?

Destul de bine.

M-am întors pe perioada verii şi e ciudat.

Şi se pare că ai ajuns responsabila de cumpărături.

Nu-i aşa?

Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat cu noi.

Cred că m-am speriat.

Şi apoi s-a întâmplat chestia aia cu Bill.

Ştii c-a fost suspendat?

Da.

Pe tine te-au exmatriculat? N-am ştiut niciodată.

Nu.

Toată lumea a zis că ai fost exmatriculat.

Atunci trebuie să fie adevărat.

N-ai cum să contrazici pe toată lumea, nu?

Chiar îmi pare rău.

Îmi plăcea că erai diferit.

Mă neliniştea puţin, dar era incitant.

Trebuie să plec. Rămas bun, minerule mare şi stângaci.

Rămas bun, extraterestrule mic cu elice pe cap. Mergi în pace!

Ar trebui să ne mai vedem.

Vineri.

Vin câţiva pe la mine vineri pe la opt, dacă vrei să vii şi tu.

Ai un loc al tău?

Da, am un loc al meu.

Bine. Dă-mi adresa ta.

Sigur că da.

Mulţumim. Reveniţi pe la noi.

Ne vedem vineri.

Pe vineri!

- Danny, ce bine-mi pare să te văd! - Ce faci, Jonny?

Te-au pus să le faci cumpărăturile acum?

Mă gândeam să chem pe câţiva pe la mine.

La casa bântuită? Parcă ziceai că n-ai voie.

- Se poate s-o fi invitat pe Annabelle. - Frate!

- Problema e că nu prea ştiu pe nimeni. - Ne ştii pe mine şi pe Mike.

- Asta ziceam şi eu. - Eşti idiot! Aduc eu câţiva.

Poţi să-mi mai aduci nişte iarbă?

Sigur. Şi nu numai asta.

Ce înseamnă asta?

Nimic. Tu pune casa şi-o pun eu de-o petrecere.

- Jonny, cine vorbeşte aşa? - Se pare că eu.

Casa bântuită.

- Vreau şi eu un loc aşa. - Sigur că vrei.

- Vreau şi eu un loc aşa. - N-ai putea să faci rost de referinţe.

N-aş putea să fac rost de referinţe? Tu de unde-ai făcut rost de ele?

Ştii ce? N-am avut nevoie. Yitzhak nu mi-a cerut.

Chiar aşa, unde e Yitzhak? Nu vrea să petreacă cu noi?

Călătoreşte mult. Nu ştiu unde se duce.

Şi fata unde e? Frumoasa Alana.

- Ariana? - Da, Ariana.

E sexy, nu? Crezi că i-ar plăcea de mine?

Nu, nu cred că i-ar plăcea de tine. Cred c-ar putea să te omoare dintr-o privire.

- Deci e genul meu, mortal şi pasional... - Nu, nu i-ar plăcea de tine.