ആദ്യത്തെ 163 വരികൾ.
PLANETA PĂMÂNT III
La prima vedere, pădurile pot părea calme și liniștite.
Dar azi le putem explora în moduri noi
și dintr-o nouă perspectivă.
Dar, în realitate, sunt pline de conexiuni neașteptate,
relaţii și chiar mesaje secrete.
Abia acum descoperim cât de ciudate și de complexe
sunt de fapt pădurile.
PĂDURILE
Pădurea tropicală din Borneo.
O pereche de păsări rinocer își reînnoiesc parteneriatul.
Se împerechează pe viață.
Și sezonul de cuibărit din acest an abia începe.
Înainte de provocările ce urmează, își reafirmă legătura.
Și o fac printr-un ritual neobișnuit.
La intrarea într-o peșteră cu lilieci foarte familiară.
Acest cadou ciudat nu face parte în mod obișnuit din meniul lor.
Dar indică devotamentul
şi îi garantează femelei că partenerul o va susține.
În săptămânile următoare, va depinde de el în mod remarcabil.
Cuibăritul e periculos pentru orice pasăre.
Scorbura din acest trunchi îi oferă o protecție vitală.
Exact ce vrea.
Odată instalată,
femela face ceva foarte bizar.
Își scoate penele de zbor.
N-o să-i mai trebuiască, pentru că va sta mult timp aici.
În afară că n-are loc, îi lipsesc facilitățile esențiale.
Partenerul îi aduce un cioc plin de noroi.
Și ea începe să se baricadeze.
A făcut din scorbură o fortăreață rezistentă la prădători.
Dar și o închisoare.
Partenerul ei, însă, o vizitează regulat.
În următoarele două luni îi va livra hrana la uşă.
Dar uneori e mofturoasă.
O să aibă de furcă.
Delicios.
Poate părea că el a făcut toată treaba,
dar și ea a fost ocupată.
Mâncarea adusă de el a ajutat-o să producă două ouă prețioase.
Le va proteja încă șase săptămâni până când puilor le cresc pene.
Apoi, atât ea, cât și ei vor ieși din închisoare.
Dar până atunci,
acest cuplu devotat va fi foarte ocupat.
Clima tropicală permite faunei de aici să prospere
atât numeric, cât și în diversitate.
Și aici, în Amazon, trăiesc multe specii ciudate.
O hemipteră.
Una dintre sutele de specii diferite din această pădure.
Nu doar că arată ciudat,
dar şi comunică
într-un mod remarcabil.
Vibrându-și corpurile, transmit semnale prin plantele pe care trăiesc.
Majoritatea mesajelor pot fi auzite doar cu microfoane speciale.
Fiecare specie are propriul repertoriu.
Și fiecare sunet
are propriul înţeles.
Fie atragerea unui partener,
distribuirea de informații despre hrană
sau avertizarea reciprocă despre sosirea prădătorilor.
Această mamă comunică cu puii ei,
încurajându-i să rămână împreună ca să-i poată proteja.
Sunt destui care abia așteaptă să-i mănânce.
Furnici... la vânătoare.
Hemipterele știu să se apere.
Dar nu toate amenințările pot fi gestionate aşa uşor.
O insectă asasin.
Dotată cu mandibule perforante și picioare anterioare lipicioase,
poate să sugă efectiv viața puilor.
Poate încerca să-i blocheze calea.
Dar nu-i poate păzi pe toţi.
Are nevoie de ajutorul unor prieteni sus-puşi.
Albinele.
Sunt foarte agresive.
Insecta asasină nu se aştepta la aşa ceva.
Misiune îndeplinită.
Puii sunt în siguranță.
Albinele nu le protejează pe gratis.
O mică gâdilătură pe spatele unei hemiptere
emană un lichid zaharat.
Mană.
O răsplată dulce pentru protejarea lor.
E doar unul din modurile în care speciile forestiere colaborează.
În pădurile din India există un sunet unic și extraordinar.
Dholii.
Câini sălbatici care fluieră.
Precum hemipterele, și ei comunică în secret,
dar dintr-un alt motiv.
Vânătoarea într-o pădure deasă de tec e dificilă.
Mai ales dacă prada e de trei ori mai mare.
Pot izbândi doar lucrând în echipă.
Această familie are patru pui adulţi.
Un cerb pătat ar putea hrăni toată haita.
Haita trebuie să se apropie...
fără să fie detectată.
Dar cu atâtea animale,
cerbii devin conștienți de prezența câinilor.
Haita nu-și poate permite să renunțe.
Ar putea avea mai mult noroc aici.
Vegetația e densă, camuflându-i mai bine.
Dar câinii sălbatici se pot rătăci uşor.
Așa că-și folosesc fluieratul unic.
Doar ei pot înțelege aceste apeluri discrete.
Își ocupă pozițiile de vânătoare...
chiar dacă nu se pot vedea.
Cu cerbul înconjurat,
așteaptă semnalul de atac.
Unii câini separă turma,
ghidând un cerb către ambuscada celorlalţi.
Abilitatea lor de a comunica atât de silenţios le permite să stea conectați,
vânând cu succes în jungla deasă.
Pădurile montane din centrul Chinei.
Până recent, aceste păduri erau printre cele mai puțin cunoscute.
Pline de ceață învolburată,
puțini străini ştiau ce conţin.
E greu să te remarci într-o vegetație atât de densă,
chiar când vrei asta.
Asta e o problemă pentru acest tragopan Temminck.
A trăit majoritatea vieții singur.
E primul lui sezon de împerechere.
Trebuie să se remarce în negura pădurii.
A găsit o poiană unde poate face asta.
O femelă.
Și ea își caută o pereche.
Ar putea fi şansa lui.
Vai.
Are trac.
Şi el cine e?
Un fazan auriu mascul.
Și el a venit aici
să atragă o femelă.
Și pare mai încrezător.
Deci așa se face.
Tragopanul ar mai putea avea o șansă.
Soseşte o nouă femelă.
Dar e interesată?
Trebuie să fie îndrăzneț.
Îşi etalează coarnele şi baveta multicoloră.
E o priveliște deosebită.
Filmată în premieră în sălbăticie.
Nu azi.
Dezamăgitor.
Pădurile tropicale temperate din vestul Canadei.
Unii copaci de aici au 1.000 de ani.
Toamna aduce un spectacol anual
care transformă pădurea și viețuitoarele ei.
După ani pe mare, mii de somoni din Pacific revin în aceste pâraie pentru reproducere.
Atrăgând cel mai rar rezident al pădurii.
Un urs spirit.
O supspecie albă a ursului negru.
Sunt mai puțin de 150, endemici acestui loc.
Această femelă pescuiește somon aici de 20 de ani.
Momentul potrivit...
aduce o răsplată pe măsură.
În tinerețe a avut mai mult succes decât urșii negri.
Blana albă o face greu de observat pentru peşti
pe cerul strălucitor, oferindu-i un avantaj.
Dar a îmbătrânit şi anul acesta îi e greu.
Totuși, nu şi-a pierdut abilitățile de pescuit.
Acest ospăț anual o ajută să se îngraşe pentru iarna următoare.
Dar ajută și petecul ei de pădure.
Această femelă are o relație neobișnuită cu pădurea.
Resturile de peşte lăsate în urmă se descompun,
No comments yet. Be the first to leave one.