Planet Earth III

Cu aproape 200 de ani în urmă, plimbându-se pe cărările Angliei rustice,

observând malurile și pajiștile din apropierea casei sale,

Charles Darwin a formulat ideile sale inovatoare despre evoluție,

furnizând o perspectivă nouă asupra naturii

și deschizându-ne ochii la adevăratele ei minuni.

De atunci, am explorat aproape fiecare colţ al planetei

și am văzut natura în uluitoarea ei varietate.

Dar mai sunt multe de descoperit.

În această nouă serie a "Planetei Pământ",

vom călători în cele mai uimitoare locuri sălbatice,

vom vedea creaturi misterioase,

vom asista la splendori spectaculoase

și vom dezvălui drame naturale incredibile.

Natura continuă să ne surprindă.

Dar de pe vremea lui Darwin, s-a schimbat radical,

transformată de o forță puternică.

Noi.

Vom vedea cum animalele se adaptează în moduri extraordinare

pentru a supraviețui noilor provocări cu care se confruntă.

În acest moment crucial al istoriei noastre ne trebuie o perspectivă nouă asupra lumii.

Aceasta este Planeta Pământ III.

PLANETA PĂMÂNT III

Tasmania, Shipstern Bluff,

unde două lumi se ciocnesc.

Aceste valuri au parcurs peste 1.000 de km de ocean,

devenind tot mai puternice.

Aici ating apogeul.

Coastele sunt frontiere periculoase și dinamice.

Pentru a răzbi aici, viața trebuie să se adapteze continuu.

COASTELE

Peninsula Robberg din Africa de Sud.

Mii de foci se adună aici pentru a se reproduce.

Acest pui s-a născut într-o lume aglomerată.

Dar acum, la aproape un an, se poate refugia în apă.

Trebuie doar să ajungă acolo.

Nu există nicio îndoială: locul acestui pui e aici.

În apă este rapid și agil.

Și trebuie să fie.

Valurile învolburate ascund pericole mortale.

Un rechin alb.

Acest tânăr pui a scăpat ca prin minune.

Aici, pe coasta de sud a Africii,

focile își riscă viața de fiecare dată când pornesc să mănânce.

Puternicii curenţi oceanici atrag bancuri uriașe de pești.

Dar în ultimii ani,

această zonă a atras şi un număr tot mai mare de rechini albi.

Rechinii albi sunt vânători pricepuți, folosind orice camuflaj disponibil.

Acest rechin nu va mai trebui să mănânce pentru câteva zile.

Dar nu e singur.

Acești vânători de obicei solitari se adună într-un număr nemaivăzut.

Câte zece o dată.

Focile sunt agile,

dar rechinii albi sunt răbdători.

Și accelerează vertiginos,

atingând viteza maximă cu doar cinci mișcări ale cozii.

Încolţite, focile stau aproape de stâncile ascuţite.

Sunt prinse în capcană.

În timp ce rechinii albi se apropie pentru lovitura fatală,

focile fac ceva incredibil.

Împreună...

îşi atacă inamicul.

Cu cât se alătură mai multe, grupul lor crește.

În număr cât și ca încredere.

Situaţia se schimbă.

Datorită numărului lor,

aceste foci îl alungă pe cel mai renumit prădător al planetei...

...înapoi în mare.

Aici, animalele se adaptează

la noile provocări ale unei lumi în schimbare rapidă.

În Arctica,

schimbările marcante sunt la ordinea zilei.

Vara.

Vizitatorii vin în număr mare,

atraşi de cea mai mare transformare periodică de pe coastele planetei.

Peste 300 de miliarde de tone de gheață se topesc,

eliberând apă bogată în nutrienți.

Din adâncuri apar noi veniți extraordinari.

Un înger de mare.

Cât degetul tău mic.

Luni de zile, n-a mâncat mai nimic.

Stomacul lui gol devine portocaliu.

Mai sunt şi alţi sosiţi înfometaţi.

Un fluture de mare.

Un melc cu aripi.

Şi îngerul și fluturele sunt orbi.

Ambii supraveghează schimbările minore din apă în căutarea hranei.

Acest înger are o latură malefică.

Părțile gurii sale sunt inversate

pentru a forma o capcană mortală de tentacule,

din care e aproape imposibil să scapi.

Cu stomacul plin, acest înger și-a pierdut strălucirea,

dar nu şi apetitul.

Se ospătează cât poate.

Atât prădătorul, cât și prada, vor reveni curând în adâncuri,

înainte ca gheaţa să retransforme această coastă.

Namibia...

unde leii deșertului cutreieră teritorii vaste.

Aceste feline deșertice caută neîncetat hrană.

Asta le-a adus pe aceste surori tinere...

...aici.

Fioroasa Coastă a Scheletului din Africa.

După ani de persecuții, leii din Namibia sunt acum protejați,

iar numărul lor creşte din nou.

Aceştia sunt primii lei văzuţi pe aceste țărmuri în 40 de ani.

Ziua, hrana este precară.

Dar noaptea e o cu totul altă poveste.

Mii de păsări marine cuibăresc aici.

Aceste surori flămânde nu au avut niciodată o asemenea oportunitate.

Dar niciunei feline, mai ales uneia deşertice,

nu-i place să-și ude labele.

Acești cormorani sunt nişte ţinte sigure pentru vânătorii cu vedere nocturnă bună.

Teoretic.

Păsările nu sunt prada obișnuită a felinelor mari,

darămite cele marine.

Aceste surori trebuie să se adapteze.

Prinderea unei prăzi zburătoare în beznă e dificilă.

Dar acești lei s-au perfecţionat.

Coastele pot oferi hrană,

dar pot fi și un sanctuar.

Această balenă sudică femelă se apropie de finalul

unei călătorii de 8.000 de km prin ocean.

S-a îndreptat într-un ritm constant

spre un loc special pe care îl ştie de când s-a născut.

Peninsula Valdes, Argentina.

În aceste ape calme și puțin adânci,

comportamentul ei începe să se schimbe.

Îşi întoarce și îşi mişcă masivul corp.

Poate încearcă să fie cât mai comodă.

Alte femele sunt în apropiere.

Unele vin aici de 50 de ani,

căutând adăpost în acest golf într-un moment crucial al vieții lor.

Această balenă a venit aici...

ca să nască.

O nouă viață începe.

Puiul e complet dependent de mama sa.

Produce zilnic până la 200 de litri de lapte.

Forţa pierdută de mamă e transmisă puiului.

Devenind tot mai independent și jucăuș.

În acest golf-creșă sunt o mulțime de tovarăși de joacă.

Dar o mamă nu-și lasă niciodată puiul să rătăcească prea departe,

oferindu-i întotdeauna o îmbrățișare binevenită.

Familia păstrează legătura prin apeluri şoptite.

Noi cercetări au dezvăluit

că în apele de coastă puțin adânci, apelurile nu doar se estompează rapid,

dar sunt ascunse și de sunetul valurilor care se sparg pe țărm.

Aşa că nu vor atrage atenția prădătorilor.

Nu demult, aceste balene au avut de-a face cu o amenințare mai gravă.

Au fost vânate până aproape de dispariție.

Dar în urmă cu 40 de ani, vânătoarea comercială de balene a fost interzisă.

În prezent, sunt 12.000 de exemplare.

Iar acest golf atrage una dintre cele mai mari adunări de balene de pe glob.

La nivel global, există peste un milion de km de coastă.

Laolaltă, constituie cel mai variat habitat de pe planetă.

Aici, pe coasta de vest a Canadei,

unii dintre cei mai puternici curenți oceanici

asigură un aport constant de nutrienți țărmurilor a nenumărate insule.

Şi cei ce trăiesc aici profită din plin.

Acesta e un șarpe terestru de vest.

Nu se încadrează în peisaj,

dar e aici să mănânce.

Apa de aici e cu peste zece grade mai rece decât aerul.

Dar asta nu-l împiedică pe acest vânător îndrăzneț să se avânte.

Sub apă, hrana e abundentă.

Dacă o poate prinde.

Șerpii au sânge rece,

așa că nu poate sta mult în aceste ape reci.

Ieşind la soare, își încălzește capul, ascuțindu-și simțurile.

Apoi, respirând din nou,

își continuă vânătoarea.

Se crede că aceşti şerpi

își folosesc limba bifurcată sub apă la fel ca în aer,

mirosind multidirecţional,

detectând prada oriunde s-ar ascunde.

A prins ceva.

Un pește mic.

Trebuie să-l ducă la suprafaţă.

A reuşit.

Pentru animalele ce pot traversa diviziunea dintre pământ și mare

există avantaje surprinzătoare.

Raja Ampat în Indonezia.

Aici se găsește cea mai mare varietate de animale de pe vreo coastă terestră.

Coralii sunt protejați de mangrove.

Copaci toleranţi la sare sunt susţinuţi de rădăcini aeriene curbate.

Acești pești au învățat cum să prindă prada din copaci.

Peștii-arcaș folosesc jeturi de apă ca săgeți.

Această precizie milimetrică

necesită calcule complexe.

Vânătorul estimează mai întâi distanţa până la ţintă,

apoi înghite o cantitate precisă de apă.

Țintind, observă refracția și deformarea create de suprafaţa apei.

Apoi...

lansează...

o săgeată de apă.

Pot lovi prada până la doi metri deasupra lor.