Twisted Metal

În urmă cu 20 de ani, lumea s-a dus dracului.

A devenit un deşert apocaliptic.

Un virus a distrus toate computerele lumii.

Reţelele electrice au căzut, internetul a dispărut.

Şi mulţi au luat-o razna când au pierdut accesul la pornografie.

Aşa că oraşele au ridicat ziduri

şi i-au alungat pe infractori în sălbăticie,

ca să lupte pentru puţinul rămas.

Nu mai rămăsese cine ştie ce, în afară de maşini şi de arme.

Acum, orăşenii stau în oraşe, iar exilaţii, în exil.

Dar există intermediari între cele două lumi,

oameni belea, legende, nebuni modeşti, ca mine,

care transportă marfă preţioasă de la un oraş la altul.

Nu e o sarcină simplă. Toate jigodiile vor ce transport eu.

Atunci, intră în ecuaţie maşinile şi armele.

Ar merge nişte muzică.

Evelyn, îmi acorzi acest dans?

Vai de capul meu!

L-am scos din joc pe Barry. Cine a rămas? Gary şi Larry.

Nu face asta! Nici să nu te gândeşti la asta!

Nu!

Unde dracu' o fi ieşirea? Zici că sunt într-un labirint.

Eu sunt aici, iar ieşirea e aici.

Au un magazin Footlocker! Fir-ai al dracului!

TWISTED METAL

- Salut! - Actele!

A venit curierul. Ne-o fi adus marfa.

Băieţii mă ştiu. Trec des pe-aici.

- Salut, Doug! - Salut, John!

- El e începător. - Eşti virgin?

Am un pachet mare pentru tine, tocmai din Paso Robles.

Nişte hiene îl voiau foarte mult, dar insuficient de mult. Ştii ce zic?

Sper să fie benzină 93 fără plumb. Lui Evelyn nu-i place 91.

Ţi-am pus plata în portbagaj.

Avem nişte pachete pe care să le livrezi.

Ce drăguţ eşti! Încotro?

Baterii pentru Colonia Gainsboro,

obişnuitul transport de medicamente pentru New San Francisco.

New San Fran? Deja s-a făcut luna?

Timpul ne prosteşte pe toţi. Cum te numeşti, voinicule?

- Abner. - Abner? Serios?

E un nume frumos, dar rar. În fine... Hai încoace, Abner!

- Ce-ar fi să mă laşi să intru... - Rămâi afară!

Uşor! Calmează-te!

Bravo! A fost o plăcere.

Ne vedem peste o lună, frumoşilor. Abner, mănâncă mai bine până atunci.

Ce ne-a adus curierul de data asta?

În seara asta, ne ospătăm!

Treaba unui curier nu se termină niciodată.

Lumea e mare,

dar, la finele zilei, eu mă gândesc numai la mine,

la Evelyn şi la capătul drumului.

Nu cred!

Sunt ştergătoarele Bosch Icon Premiere!

Dă-te jos!

- Dă-mi pachetul, curierule! - Ale dracu' hiene!

Vezi? Arcurile fac lama flexibilă,

iar parbrizul e şters în mare stil.

Haide!

Mişcă!

Hai odată!

Trebuie să fie plăcut...

Măcar am fost un copil frumos.

Fir-ar! Ce de pietoni, Ev!

E timpul să devin fermecător.

- Pari pus pe fapte mari, Bill. - Bine ai revenit, John!

Ţi-am adus o cutie de insulină proaspătă.

Viaţa trebuie să fie bună, dacă diabetul face prăpăd.

Pentru mine? Nu trebuia!

Te iau acasă, scumpule. Ce vrei să duc la San Diego?

Opreşte-te!

Conducătoarea New San Franciscoului vrea să discute cu tine.

- Înăuntru. - Dincolo de ziduri?

- Lăsaţi-l să treacă! - Deschideţi poarta!

Vai de capul meu!

Eliberaţi zona!

Poţi parca acolo.

Aveţi maşini extrem de mari!

Bun. Numai puţin. Rahat!

Stai aşa! Vai de mine!

Vreau să vă las spaţiu ca să puteţi ieşi.

Bun, încă puţin.

Asta era!

Gata!

Dezbracă-te!

Fir-ar!

Mersi.

Presupun că nu-mi dai cuţitul înapoi. Corect?

Acum sunt curat. Ce urmează?

Salut, John!

Sunt Raven, conducătoarea New San Franciscoului.

Stai să-ţi ofer ceva de băut.

Ia zi-mi, cum e viaţa afară?

- Sunt convinsă că ai multe poveşti. - Poveşti?

Desigur. Ce zici de asta? Era odată ca niciodată un curier.

Fermecător, al naibii de chipeş... Ştii ce zic.

Îşi făcea veacul în afara oraşelor. Dar, într-o zi, a avut loc un miracol.

A fost invitat înăuntru

doar ca să bea o bere

cu o cucoană albă, misterioasă, relativ intimidantă.

Ştiu ce zici.

Lucrăm cu foarte mulţi curieri.

Dar niciunul n-a revenit de trei ori.

Tu ai revenit de zeci de ori.

Eşti consecvent, de încredere, ai un fund frumos.

- Vreau să te angajez. - Pentru ce anume?

Ca să faci ce ştii, să-mi aduci un pachet.

- Nu poate fi atât de simplu. - Există nişte complicaţii.

Prima, n-o să ştii ce transporţi.

Am o întrebare.

- Nu e vorba de organe. - Fir-ar! N-am să văd organe...

- Care e a doua complicaţie? - Coletul este în New Chicago.

Scuze. Mersi pentru bere.

- John, ia loc! - Îmi pare rău.

Dar New Chicago e prea departe şi riscurile sunt prea mari.

Ia loc!

Te rog!

Vreau să ştii că am foarte multă putere.

Pot împlini visurile oamenilor, pot îndeplini orice dorinţă.

John, ia zi-mi, tu ce-ţi doreşti?

M-ai luat pe nepregătite.

Carburant nelimitat.

Un tricou nou. Ăsta miroase urât.

Hârtie igienică.

N-ai idee ce aş face pentru o hârtie cu două straturi.

Îţi pot oferi ceva mai bun.

Cu trei straturi?

Vrei să vezi oraşul?

Vezi ceva ce-ţi place?

Asta primesc, un suvenir? Vreau pălăria fetei ăleia.

John, asta e răsplata.

Dacă te duci la New Chicago şi îmi aduci coletul ăsta,

o să devii cetăţean al New San Franciscoului.

O să pot locui aici?

John, îmi aduc aminte momentul în care coloniile s-au izolat,

când hoţii, criminalii şi infractorii de tot felul

au fost alungaţi în sălbăticie, ca să lupte pentru supravieţuire.

Dar locul tău nu e acolo. Tu eşti altfel.

John, dacă îndeplineşti misiunea, n-o să te întorci cu un colet.

O să te întorci acasă.

Rahat! Se apropie de noi! Calc-o!

Rezolv eu, Iepuraş!

Nu găsesc nimic aici!

Trebuie să fim nişte hoţi mai organizaţi.

Vai de viaţa mea!

Ia-o în cur, jigodie!