Resident Alien

Anterior în „Resident Alien”...

Există hibrizi Gri pe tot Pământul.

Dacă cineva pune la cale ceva, o să știu.

Plec, Max, dar tu ești special.

- Doar tu poţi identifica extratereștrii. - Sunt Vânătorul de extratereştri.

- Trebuie să-ți spun ceva. - Joseph e un extraterestru Gri.

O să ies iar cu Joseph. O să aflu ce e nevoie.

Noi doi vom salva Pământul împreună.

Nu te duce prea departe, e întuneric.

- Nu cred că ai un prieten extraterestru. - Câte membre are?

- Şase, dinţi ascuţiţi și limba neagră. - Mişto.

- Și își înmoaie plăcinta în fulgi de ovăz. - E o fiară.

Pregătiţi-vă. O să vedeţi un extaterestru adevărat.

Ce faci aici? Nu vreau vizitatori.

Și știi că urăsc bicicletele pe alee.

Extratereștrii sunt glumeţi. Veniţi.

Am o glumă pentru voi. Ce au trei capete și trebuie să iasă din casa mea... voi?

- Noi? - Ai auzit.

Stai, unde-i morocănoasa?

- S-a mutat. - Și te-a părăsit?

E ca și cum ai tăia capul unui pui şi l-ai privi dându-se de pereţi.

N-am nevoie de Sahar și nu sunt singur. Am început un club de extratereștri.

- Ei sunt Mari și Leo. - V-am uitat deja numele.

- Mari. - Leo.

Am venit aici să te transformi într-un extraterestru, să le arăţi cine eşti.

Puşlamaua asta mică e enervantă. Nu vreau alţi doi idioți după mine.

Nu știu despre ce vorbești.

Nu sunt un extraterestru.

- Minte. - Tu minţi.

Nici măcar nu-l cheamă Max, ci Giuseppe.

- E în regulă. Eu sunt Bishop. - Bishop?

- Înțeleg de ce nu spui la nimeni. - Nu-mi lași de ales.

Am căutat taserul ăla peste tot!

Ar fi trebuit să știu că l-a furat derbedeul ăsta mic.

Dezvăluie-ți adevărata faţă, extraterestrule.

Îl vreau înapoi. Îmi încălzește cafeaua instant.

Dacă i-l iau, vor crede că-mi pasă și că poate sunt un extraterestru.

O să aştept.

E doar o chestiune de timp înainte ca imbecilul ăsta să se curenteze.

Știam că nu e extraterestru.

Să mergem.

Numele meu e Max și sunt noul Vânător de extratereştri.

Oamenii își petrec întreaga viață crezând că sunt speciali.

Chiar și după moarte, se străduiesc să rămână speciali pentru totdeauna.

Pietre funerare, plăci, biblioteci vechi cu numele lor pe ele.

Nu cu mult timp în urmă, cei mai inteligenţi oameni

credeau că soarele se învârte în jurul lor.

Adevărul e că majoritatea oamenilor nu sunt deloc speciali.

Salut, cretinule. Nici tu nu ești special.

O am pe Asta de partea mea, și împreună vom afla de ce ești aici.

Aruncarea gunoiului e amendată cu 50 $.

Știu. Îl pun în camion.

Lichidul nu e gunoi.

Acum trebuie să mai iau o cafea.

Joseph e un extraterestru Gri. Nu poți să te mai vezi cu el.

Nu e o întâlnire. Trebuie doar să stau lângă el și să-l fac să rămână.

Sună ca fiecare întâlnire la care am fost vreodată.

Cât Harry îi percheziționează apartamentul.

Ai încredere în planul lui Harry?

Care a fost ultimul lui plan, să distrugă Pământul?

Cum a mers? Suntem încă aici.

D'arcy, jur, nu trebuie să-ți faci griji pentru mine, bine?

- Voi fi bine. - Super.

Ştiu asta pentru că vin cu tine. O să fiu la ghișeu în caz de nevoie.

În niciun caz.

Joseph o să te recunoască. Și o să intre la bănuieli.

Nici măcar nu i-am spus lui tata.

Dacă devine periculos?

Îți amintești când ai învins-o pe Laura Roberts la sărit coarda

și ți-a băgat capul în nisip ca un struț?

Nu. Poate.

A fost în clasa a treia. Pot să-mi port de grijă.

Asta, vrei un tort confetti sau unul roşu?

Eu zic plăcintă, dacă nu poţi s-o termini, mă sacrific eu.

O să regret că te întreb, dar de ce?

E un ritual frumos pe planeta mea. Ori de câte ori trimitem un voluntar

într-o misiune sinucigașă, le pregătim o ultimă masă.

- Nu mergi. - Pa, Harry.

Trec plăcintă.

- O să fiu bine. O să fiu super bine. - Nu...

Poți avea încredere în mine. Te iubesc.

- Casele din acest cartier sunt căutate. - Serios?

- Asta e minunată. - Da.

- Îmi cunosc meseria. - Hei. Ce se întâmplă?

Am dat de Judy și i-am zis că punem casa la vânzare.

Și aparent e agent imobiliar.

Încă nu. Tot pic la test.

Dar până trec, mătușa Barbara mă lasă să lucrez cu clienții de care nu-i pasă.

- Vorbeşti serios? - Da, ți-am spus.

- Și Judy are niște idei foarte bune. - Aşa e.

Ce ziceţi o temă animalieră?

Zebră? Canapelele astea sunt hidoase.

Asta nu. Zugrăveala arată...

Trebuie să scăpăm de mirosul de carne moartă...

Astea sunt reale? Nu.

E un lucru bun. Renovat tot.

O să-şi dea seama după ce o vindem.

Aveți ceva pancarte?

Gen "Hai să sărim în lac", „Distracție grozavă”.

Lumină, lumină, lumină. Ştiţi?

Demolăm, scăpăm de astea, scoatem totul.

Facem o bucătărie mare. Un cuptor pentru pizza aici.

Un aparat de floricele e mai bun. Sare în ochi. Vreţi să sară în ochi.

Alea nu.

Nu sunt sigur că e momentul potrivit ca să vindem.

- Cu piaţa... - Nu.

O casă cu o crimă are oricând căutare.

Pardon?

- Tehnic, crimă-sinucidere. - Nu știu ce să zic de „crimă”.

Proprietarul anterior n-a alunecat şi-a căzut?

Da. A fost împușcată în maţe, a alunecat, a căzut în propriul sânge,

apoi a primit două gloanţe în spate.

Ce?

Ben, nu-ți amintești?

Ai scris o poveste în clasa întâi.

Ai desenat totul, ai folosit creioanele roșii.

- Nu-mi amintesc. - Cine a fost împușcat?

Și creioanele maro, fiindcă făcuse pe ea.

- Bine, Max, du-te sus. - Ratez toate poveștile bune.

Cred că ar trebui măcar să vorbim despre asta.

Am făcut-o, acum. Nu mai pot sta aici.

- O pun la vânzare? - Da.

Voi începeți renovarea. Ştii ce?

N-aş scoate parchetul, sigur nu cel de la subsol.

Dacă nu vă plac scheletele, unora le plac. O putem vinde de Halloween.

Haide.

Sau ard casa cu mine în ea.

Miroase delicios.

Pâinea cu banane e pentru Esther de la laborator,

ca să se grăbească cu amprentele de pe duba lui Peter Bach,

și fursecurile cu ciocolată sunt pentru Maureen de la poştă

să-i trimită amprentele lui Esther.

- Și brioșele cu afine? - Pentru Ben.

Îi plac.

- Și pentru tine. - Da!

Rețeta secretă a bunicii mele.

Când am luat-o din sertarul ei, m-a lovit cu un toaster în cap.

Era dură, dar m-a ajutat să fiu neînvinsă la dodgeball.

Sunt șase afine pe-o parte și două afine pe cealaltă.

Aveai cuptorul într-o rână? Nu, mulțumesc.

Detectivul Torres a sunat de două ori.

- Să trecem la treabă, bine? - Nu vorbești. Îi dai ţeapă?

Fantomele vorbesc, adjunct.

E unul dintre principalele lucruri pe care le fac.

Dacă cineva are ceva de spus și moare înainte să spună, devine fantomă.

Scriu pe oglinzi aburite. Îți șoptesc la ureche înainte să adormi.

Transformă apa de baie în sânge. Bine? Asta înseamnă comunicare.

Bine. Îi ascunzi ceva lui Lena?

Fii atentă. A planificat o excursie pentru luna viitoare, plătită de ea.

Mai întâi plătește cina. Acum pentru weekend.

- Ce urmează? Să-mi dea un rinichi? - Nu începe din nou.

Ai dreptate. Am încheiat discuţia.

Îi duc brioșele lui Ben şi iau o prăjitură de-a lui Esther.

Prăjiturile sunt pentru Maureen. Pâinea cu banane e a lui Esther.

Nu-mi pasă. Măcar fursecurile sunt cum trebuie.

Adjunctul Liv ți-a făcut niște brioșe asimetrice.

- Le ador. - Ce-i asta?

- Îţi faci o piscină? - Nu ştiu.

Kate vrea să vândă casa.

M-am gândit că dacă fac o piscină, poate vrea să rămână.

Nu, mersi. Nu înot în apa altcuiva.

- O să purtăm costume de baie. - Apei nu-i pasă.

Pui un plic de ceai cu Speedo în apă, ceaiul o să aibă gust de ouţele tale.

De asta și din alte motive, nu pot. Nu-mi permit.

Serios?

Scoate-ți pantofii şi şosetele.

- Ce? - M-ai auzit.

- Să-ţi văd piciorul. - O să refuz.

- Nu poţi face aşa ceva. - Da, e un picior frumos.

Ai o labă de dansator. Măi să fie.

Știi ce? Am răspunsul la problemele tale.

Vino să mă vezi după ce termini.

Adu-ți picioarele.

Semenii mei n-ar fi trebuit să cedeze Pământul Griilor.

Sunt nemiloşi, dar i-am învins de fiecare dată când ne-am confruntat.

N-am nevoie de ajutorul alor mei ca să înving un singur hibrid Gri.

O s-o fac...

Bine.

La treabă.

Cunosc clădirea asta.

Am aplicat pentru un apartament, dar m-au refuzat.

Şi au lăsat un Gri? E inacceptabil.

- Stai de şase. - Nici vorbă.

Clădirile astea sunt renovate recent. Trebuie să văd unde stă.

Probabil are un duș cu aburi, o să mă cac peste tot.

Bine.

- Măiculiţă, poţi să zbori? - Dac-aș putea, de ce aș urca?

Pe bune.

Nici eu nu pot.

Prinde frânghia și trage-mă sus.

N-am prins-o.

Trage-mă sau pun un semn în bar cum că-ţi place să loveşti câinii.

Cine spune astfel de bazaconii?

Eu, idiotule. Le-am inventat.

Şi lumea o să mă creadă, pentru că ai față de aşa ceva.

- Ba nu. - Trage-mă sau am şi mai rele.

N-am faţă de lovit câinii. Arunc-o.

Stai, ce faci?

Ai dreptate. Preferata mea.

Îmi pare rău.