ആദ്യത്തെ 200 വരികൾ.
AMENINŢAREA
Dle Savin, cumpăraţi cele trei camioane ?
Când voi fi pe cont propriu, vă spun.
Mă scuzaţi.
E totul în regulă ? Să mergem !
Pentru Dumnezeu, ce v-a apucat ?
Aţi înnebunit ?
- Vedeţi camionul ăla, dle Belloc ? - Da, îl văd.
E un campion al companiei Montlaur, o companie care nu mai face trafic.
Contractul nostru nu mai există ! Folosiţi pe altcineva.
Din cauza portughezilor clandestini ?
Eu nu ştiam nimic. Şoferul a vinovat, a recunoscut tot.
- Sunt sigur că l-aţi cumpărat. - Cum ?
Ştiu asta, dar n-o pot dovedi.
Mare grijă, Belloc !
Dacă încercaţi să-mi puneţi ceva în cârcă, n-o să vă fie uşor !
- Bună ziua, dră Montlaur. - Bună ziua.
- Domnişoară... - Bună ziua.
Sunt bucuros.
Am pierdut un client, dar sunt foarte bucuros.
Ieri, am rupt orice legătură cu Belloc.
Foarte bine-ai făcut.
În Canada, au încercat să mă prindă cu un transport ilegal.
- E totul în regulă, Dominique ? - Da.
M-am gândit şi cred că Verillon mă poate înlocui cel mai bine.
Foarte bine.
Treptat, o să-l pun la curent cu toate.
Compania Savin va începe cu trei camioane.
De ce trei camioane ?
Ţi-am cumpărat camioanele pe care le-ai testat zilele trecute.
Am sunat la Volvo ? Daţi-mi-l pe Baumer, vă rog.
Baumer ? Sunt eu, Savin. M-am răzgândit cu cele trei camioane.
- De ce ? Doar îţi plăceau. - Eu nu pot fi vândut sau cumpărat !
În fiecare dimineaţă, la ora 8. Cu plăcere.
- Doamnă ? - O caut pe dra Julie Manet.
Dominique !
Dominique !
Pentru Dumnezeu !
Doctor Canselier ?
Te-ai speriat ?
Încă mă mai iubeşti.
Nu, Dominique !
Te plac, dar nu te mai iubesc. Să nu mai vii niciodată aici !
- Nemernicule ! - Dominique, încetează !
- Nemernicule ! - Dominique !
- Nemernicule ! - Ascultă-mă !
- Dominique ! - Nemernicule !
- Ascultă-mă ! - Nemernicule !
Nemernicule...
Dominique, ascultă-mă...
Nu plânge.
Da ?
E cineva ?
Dacă te iubeşte aşa, înseamnă că suferă.
Frumoasă, mereu bogată...
Un astfel de eşec poate însemna că a pierdut tot.
- Dar tu nu ai nicio vină. Vrei ? - Nu, mulţumesc.
O să păstrez pentru mai târziu.
Bine faci. De mâine, tu o să mă hrăneşti.
Nu mai pot rămâne în companie.
O să ne descurcăm.
Bineînţeles.
O s-o iau de la zero.
Şi la vârsta mea... Îţi dai seama ?
O să întârzii.
- Vreau să mai văd o dată casa. - Bine. Trec să te iau ?
Nu, termin devreme în seara asta.
Ne întâlnim la locul obişnuit, la Cetate ?
- Dacă vrei aşa... La 20:30 e bine ? - Da, la 20:30.
Ne vedem diseară !
100 000, dră Montlaur.
- Doriţi să vă însoţim ? - Nu, mulţumesc.
- Pe mâine, dle Savin ! - Pe mâine.
Da...
Nu !
La dracu' ! Nu pot să cred ! Nu mai poate aştepta ?
Paco, e a treia oară în două luni. Nu se poate !
Da... Spune-mi exact unde. Bine, vin.
- Da ? Julie a plecat de 15 minute. - Mulţumesc, domnişoară.
Paco !
- Spune-mi... - Tu erai, Savin. În sfârşit.
- Unde e camionul ? - La jumătate de oră de-aici.
Să mergem !
Ce s-a întâmplat ? Iarăşi probleme cu Gisele ?
Da... De data asta, a plecat.
Se întâmplă ceva sau nu ?
Paco !
Paco ! Unde s-a dus ?
Hai, ridică-te !
O să aduc o macara.
Mă iertaţi, dră Manet.
Ştiu că nu pe mine mă aşteptaţi. Trebuie să fiţi dezamăgită.
- Ce doriţi ? - Nimic.
Să vă văd de aproape.
Sunteţi frumoasă...
Şi de aproape.
Ce faceţi ?
Una dintre noi e în plus.
- Sunteţi nebună ! - Nu prea cred !
- Luaţi-l şi deschideţi-l ! - Nu !
- Deschideţi-l ! - Nu !
Sunt 10 milioane ! Ia-i şi lasă-mă în pace !
Sunteţi nebună !
Idioato ! Henri e al meu !
Dar mie mi-a făcut un copil !
- Mişcă ? - Nu încă !
O să-l fac eu să se mişte !
Hai, vino !
- Ai văzut cât e ceasul ? - Nu mă interesează.
Mai vorbim noi mâine.
- Henri, nu vreau să-mi ia carnetul. - Nu ţi-l iau. Culcă-te !
Iubito...
- Am crezut că o să mă omoare. - Spune-mi ce s-a întâmplat.
Calmează-te !
Nu te mai mişca !
Bună ziua, domnilor.
Dominique !
Da ?
- Bună ziua, Isabelle. - Vă caută un domn.
- Dl Savin ? - Da.
Sunt inspectorul Waldeck.
Am găsit trupul dnei Montlaur... La Cetate.
- A căzut ieri seară, la orele 21:15. - Dominique ?
Corpul său are urme de lovituri.
E posibil să fi fost împinsă.
- Aţi petrecut noaptea aici ? - Nu, am fost la Julie Manet.
- E amanta dv. ? - Nu sunt căsătorit.
Când aţi plecat către ea ? La ora cinei ?
Nu mai ştiu... Cred că pe la orele 21.
- Mă enervasem cu un camion... - Ce camion ?
Un şofer a avut un accident. Dar ce vreţi să spuneţi, domnule ?
- Bine... Pot vorbi cu şoferul ? - Da, trebuie să fie încă la depozit.
Pe curând !
Julie, eu sunt.
Dominique a murit acolo ieri seară, la ora 21:15.
Julie !
- Cum poţi să crezi asta ? - Toată lumea o să creadă asta.
Ce-o să declari poliţiei, că v-aţi certat şi că v-aţi bătut ?
Şi că Dominique Montlaur s-a aruncat în gol ca să-ţi facă necazuri ?
Nimeni nu va crede într-o sinucidere.
Ascultă-mă cu atenţie !
Nu trebuie să spui că ai fost acolo aseară, sub nicio formă.
- La ce oră a plecat ? - La 9:15.
- Ştiţi ora destul de exact. - L-am făcut să-şi piardă vremea.
- Aveţi ceas ? - Nu.
Dar am adormit sub ceasul ăla, nu aveam cum să nu-l văd.
- Inspector Waldeck. Dră Manet ? - Da.
- Voiaţi să ieşiţi ? - Nu. De ce ?
- Amanta prietenului dv. a murit. - Amanta ?
- Prietenul meu ? - Henri Savin şi dna Montlaur.
- Şefa lui a murit ? - Ieri seară.
- Aţi petrecut noaptea cu dl Savin ? - Da, aici.
- Între ce ore ? - De la 9 seara până dimineaţă.
- Ora 21 ? Sunteţi sigură ? - Da, aşa cred.
Uitaţi ce e... Vin de la depozitele Montlaur.
Am făcut 30 de minute pe un drum fără trafic.
Dl Savin a plecat de-acolo la 21:15.
Vă îngrijorează cumva ?
Aţi spus ora 21. Eu spun că nu putea veni înainte de 21:45.
La revedere.
A fost şi o altă maşină, mai mică. S-a oprit acolo.
A plecat apoi în mare viteză, pe-acolo.
Uitaţi... Sunt urme de cauciucuri.
Waldeck, vino aici !
Ce este ?
Uite ! Par a fi urme de vopsea.
Cabină telefonică
Salut, Bruno.
Verifică printre apropiaţii dnei Montlaur cine are o maşină mică.
E cu siguranţă roşie şi zgâriată pe lateral.
Nu, nu vin acum, vreau să iau o pauză.
Trebuie să vă plătesc două convorbiri.
- Deci a fost o crimă ? - Să-i trimiteţi la mine pe curioşi.
Dacă-mi vorbiţi aşa...
- Aţi văzut ceva ? - Nu, n-am văzut nimic.
Vă costă trei franci !
Păstraţi restul.
Un Austin roşu a trecut pe aici în mare viteză la 9:15.
Domnişoară...
Vă întreb pentru ultima oară. Aţi fost la Cetate ?
Nu.
- Plecaţi ? - Nu.
Lucraţi în haine de zi ?
Ce-i asta ?
Maurice ! Adu-o pe domnişoara mai aproape.
Vă puteţi ridica ?
Domnişoară Manet !
Domnişoară Manet !
- Nu mă pot aşeza ? - Nu.
- Aveţi greţuri ? - Da.
- Sunteţi însărcinată ? - Da.
- În ce lună ? - Sunt în luna a doua.
Mă voi căsători cu dl Savin.
Mă întorc imediat.
10 milioane ? În acea după-amiază ?
- 100 000 de franci noi. - Retrage deseori aşa mult ?
Niciodată ! Doar sume mici. Tot timpul foloseşte cecuri.
E ciudat.
O să vorbesc cu procurorul.
Continuaţi să negaţi prezenţa dv. la locul faptei.
No comments yet. Be the first to leave one.