The Damned

N-ar trebui să fim aici.

Magnus a spus că-i un loc al oportunității

dacă poți îndura frigul,

nopțile lungi,

foamea.

Anul trecut pe vremea asta, rafturile astea erau pline.

Ieri, am început să mâncăm peștele ce l-am pus deoparte pentru momeală.

Bărbații nu se gândesc la altceva decât la următoarea zi pe mare.

Poate doar așa pot supraviețui.

Dar să merg orbește prin întuneric, e ceva ce nu voi face.

- Helga. - Bună seara, dră.

- Da. - Se simte bine.

- Ți-am păstrat capul, dră. - Mulțumesc, Helga.

Poți lua un loc. Ai stat în picioare toată ziua.

Mulțumesc, dră.

Da!

Păcat că ne mâncăm din salariu, dar când au gust așa bun...

Dacă nu-ți place, știi unde-i bucătăria.

Faceți schimb. Sunt sigur că Helga vâslește mai bine decât tine.

Sunt un mincinos?

Nu, chiar deloc.

Au fost cel puțin trei sezoane

când prin mijlocul iernii, captura a fost slabă ca acum.

Dar tot am avut ce vinde în primăvară.

Nu vreau să te supăr, Ragnar,

dar grija mea nu-i îndreptată către captură,

ci mai degrabă către bunăstarea oamenilor.

În toți acești ani, nu toți au supraviețuit iernii.

Asta-i o stație de pescuit.

Dacă-i un bărbat ce n-are cicatrici pe mâini,

sare în sânge, dacă nu-i chiorăie stomacul

de dimineața până seara, atunci e în locul greșit naibii.

Tată.

Scuză-mi limbajul.

Din moment ce drumurile sunt pline de zăpadă până-n primăvară,

am face bine să strângem din dinți,

să nu ne mai plângem

fiindcă nimeni nu merge nicăieri.

Dra Eva,

soțul dvs, fie-i țărâna ușoară,

a făcut o tradiție

să țină un toast oamenilor în noaptea din mijlocul iernii.

Lucrurile par sumbre acum,

dar deja suntem binecuvântați cu mult noroc.

De mâine, fiecare zi va fi mai lungă decât cea anterioară,

până în primăvară,

când toți veți fi reuniți cu cei dragi vouă,

oricine ar fi acele persoane. Sunt sigură că se bucură să vă vadă.

Să fiu sincer,

buzunarul meu s-ar bucura să vadă bani.

Domnul să vă păzească de stânci ascunse,

de creaturile periculoase ale mării și de pirați periculoși.

- Noroc. - Noroc.

Asta te va face bărbat într-un timp foarte scurt.

Taci.

Erau doi frați de care am auzit dintr-un sat în nord d-aici.

Erau pescari.

Unul era chipeș, altul era banal...

Lucrau mult în fiecare iarnă.

În timp, au devenit bogați.

Acum,

fratele banal și-a cheltuit banii cu cap,

dar cel chipeș nu.

Cu cât îmbătrânea,

poftea tot mai mult soția fratelui său

cât și casa lui.

Și,

într-o zi,

când erau pe mare,

și-a ridicat rama și l-a lovit!

De trei ori în spatele capului,

l-a împis peste bord și a vâslit acasă.

Le-a spus tuturor c-a fost un accident îngrozitor.

A trecut un an.

S-a căsătorit cu soția frumoasă a fratelui său

și s-a mutat în casa sa mare.

Apoi, într-o noapte,

când toți erau în pat,

s-a auzit o bătaie la ușă.

Și-a trimis unul din servitori să vadă cine e.

Dar omul nu s-a mai întors.

Și-a trimis soția...

Dar nici ea nu s-a mai întors.

În final, fratele cel chipeș s-a dus personal la ușă.

Dar nu era nimeni acolo.

Doar un miros urât de alge și carne putrezită.

Apoi,

în spatele capului, a simțit...

Ieși afară!

Am fost surprinsă să-i văd aseară pe toți veseli.

Au pescarii căile lor.

Bem mult când e vreme bună și bem și mai mult când e rea.

Plus, am câștigat un pariu.

Să-l vedem pe Ragnar că pleacă cu bani, ne învselește pe toți.

Care a fost pariul?

Nu-mi amintesc. E...

Spune.

E stânjenitor, să fiu sincer.

- Te privește. - Pe mine?

Doar pe tine...

Unii au crezut că nu veți veni și sezonul ăsta.

După cele întâmplate cu Magnus, au crezut că vei vinde stația

și te vei muta cu familia.

Magnus mi-a fost familie.

- Da... - Stația de pescuit e tot...

Ce mai am.

Haideți! Unu, doi, trei...

Ridicați.

Săracii nenorociți.

Probabil s-au blocat când a venit fluxul.

Ce căutau așa departe în nord?

Dumnezeule mare, protejează-i și oferă-le ajutorul necesar.

Și salveaz-i din valurile mării.

Amin.

- Unde naiba mergi? - Să aprind focul.

Cine-i acolo va îngheța pe când vor ajunge pe țărm.

Asta nu ne privește.

- Am putea fi noi acolo. - Dar nu suntem!

Dacă s-ar fi gândit puțin, n-ar fi luat un vas așa mare

și s-ar fi apropiat de țărm atât de mult.

L-am pierdut pe Magnus în acele stânci.

Și tot vrei să mergem cu barca în acea zonă?

Să ne riscăm viețile...

pentru străini?

Străini.

Nu-i vom ajuta?

Ați auzit ce-a spus dra Eva aseară.

De abia avem mâncare pentru noi.

Posibil să fie 10, 20 de oameni acolo.

Dacă nu-ți place cum conduc, du-te lucrează pe altă barcă.

Eu sunt cârmaciul! E decizia mea.

Nu, nu-i. E decizia ei. Ea deține barca, nu tu.

Din păcate, Ragnar are dreptate.

Să-i ajutăm înseamnă să vă riscați viața și nu vreau să fac asta.

Nu pot.

Nu vom pescui astăzi din respect pentru ei.

E bună.

Ar trebui să verificăm și celelalte plaje.

- Am pierde vremea. - Cum adică?

Din noroc chiar a ajuns aici pe plajă.

Cunosc curenții din zona stâncoasă.

Orice ar pluti acolo nu se îndepărtează de zonă.

- Pentru cât timp? - Până vine fluxul.

După aia, cine știe?

Putem merge cu barca acolo?

Ar trebui să plecăm acum.

Vâsliți, nu vă opriți!

Opriți-vă!

Acolo!

Ai grijă! Ne vei răsturna!

Ragnar, vino aici.

- Hai în fața bărcii. - Îndepărtați-ne de aici!

Nu-i putem ajuta?

Sunt prea mulți! Vor lua cu asalt barca!

Treci în spatele bărcii, dnă!

Acum!

Haide!

Vâsliți!

- Nu vă opriți! - Dă-te!

Ne vor răsturna!

Opriți-vă!

- Dă-te! - Dă-te!

Înapoi!

Ragnar!

Unde-i Ragnar?

Ragnar!

Ragnar e în apă!

- Unde-i Ragnar? - Îl vede cineva?

Ragnar!

Dumnezeule!

Ajutor!

- Ajutor! - Treci în spate!

Cinci borcane cu ulei și șase sticle de coniac.

Asta-i tot.

Măcar n-o să ne fie frig.

Crezi c-ar trebui să fim recunoscători?

E mai bine decât nimic.

Ne-am pierdut cârmaciul, prostule!

- Cum ar trebui să pescuim acum? - Tu! Tu stăteai fix...

Nu putea face nimic!

Cine ești tu să vorbești? Ne-ai împins!

Ajunge!

Dacă n-aveți obiecții, Daniel va fi noul cârmaci

pentru restul sezonului.

Daniel, mulțumesc.

Nu-i nevoie, doamnă.

Soțul tău spunea:

„dacă nu te poți baza pe omul de lângă tine,

n-ar trebui să te urci cu el în barcă.”

Crezi c-ar fi luat decizia pe care am luat-o eu?

Nu putem schimba trecutul. N-are rost să ne gândim la el.

Aron!

Ce faci?

Ce ai în mână?

Un ceas, dră.

- Dar nu funcționează. - Pune-l înapoi.

- Dră? - Pune-l înapoi.

Trăiește!

Asta-i blasfemie.

Jonas, ce se petrece?