ആദ്യത്തെ 200 വരികൾ.
Anterior în „Resident Alien... ”
Salut, cretinule.
O am pe Asta de partea mea, și împreună vom afla de ce ești aici.
O să-mi spui tot ce știi despre Harry. L-am prins în capcană.
Am printat asta. Tipul ăsta e cheia întregii investigații.
Nu prea dorm, am o bufniță care mă ține trează noaptea.
Poate că trebuie să mai ieși din casă.
- Cunosc locul perfect. - Yellowstone.
Am încercat să aflu ce pun Grii la cale
și poate că răspunsul a fost în piciorul primarului tot timpul.
Da.
Bună.
Fetița mea dulce.
Bună.
Fetița mea dulce.
Bună.
Fetița mea dulce.
Nu.
Încă zece minute, vă rog!
Nu! Întoarce-te!
Măcar lăsaţi-mă să-mi amintesc de data asta.
Vă rog, lăsaţi-mă să-mi amintesc!
N-ar fi trebuit s-o implici pe Asta.
Extraterestrul ăla putea s-o omoare. Ce-a fost în mintea ta?
Nu-mi amintesc la ce mă gândeam pe stomacul gol.
- Nu porneşti grătarul? - Asta-i problema ta.
Te gândești doar la tine.
Nu e adevărat. Mai vor şi alţii clătite. Am o cămaşă cu carouri. Nu sunt servit?
Tată, da, a fost înfricoșător, dar am ales să merg.
E bine.
Am fost lângă ea, ca întotdeauna.
- Ne-a salvat un băiat de 12 ani. - Nu dacă spun eu povestea.
Nu înțeleg de ce sunt atât de supărați că Joseph aproape i-a ucis.
Toate fiinţele trebuie să lupte ca să supravieţuiască.
Moliile se camuflează de prădători. Cactuşii cresc ţepi.
Oamenii nu-s mai speciali.
Uită că sunt înconjurați de forțe mai mari decât ei.
Supraviețuirea nu e niciodată garantată.
Trebuie să plec.
Eu și stomacul meu gol trebuie să mergem să-l ascultăm
pe primar plângându-se cum antidepresivele îi distrug libidoul sexual.
Cred că şedinţele ar trebui să fie confidențiale. Urât.
Am spus „un primar”. Unul din alt oraș,
căruia nu-i place când șeriful Mike fluieră ca să-i atragă atenția.
Alt primar a anulat şedinţa, fiindcă merg într-o excursie de familie la Yellowstone.
Yellowstone.
Yellowstone!
N-am găsit cui aparţine amprenta, așa că să ne întoarcem la ce avem.
Spune-mi, ce vezi aici, adjunct?
Peter Bach în ziua în care a murit și un bărbat într-o cămașă cu carouri.
Să-şi fac cunoştinţă cu dl Carouri.
Uite cum stă, drept, pregătit.
Ce sugerează asta? Îți dau un indiciu.
Începe cu litera M.
- Militar. - Mim.
Era a doua mea presupunere.
Pantomima e o disciplină fizică subapreciată.
Sunt activi și când stau nemișcați și nu-i auzi niciodată venind.
Am putea avea un ucigaș mim.
Sau să gândim creativ.
Dacă a fost militar, dar s-a retras din armată?
Asta ar putea explica de ce nu i-am găsit amprentele.
Din cauza birocraţiei militare?
Aşa e, dar e o problemă. Nu există mimi în armată.
„Nu vorbi, nu spune”.
Hai să riscăm. Avem nevoie de acces în interior.
Vrei să încerci conexiunile tale militare?
Nu vreau să las o urmă.
l putem pune pe Joseph să se uite la asta, dar n-a venit azi.
Ar trebui să vorbim cu detectivul Torres.
Are legături cu fiecare agenție de trei litere existentă.
Bună încercare, adjunct.
Cred că un telefon o să ne aducă împreună?
- Nicio şansă. - Sună.
Mesageria vocală.
Bună, detective. Sunt adjunctul Baker, în Patience.
Ne puteţi ajuta cu o amprentă? N-am găsit nimic cu AFIS.
Și prin noi, mă refer la mine, cu siguranță nu la șerif,
pentru că are propria viață și e foarte... excitat?
Foarte fericit.
Fericit. Bine. Sună-mă înapoi.
Ai încercat să scrii cu cealaltă mână?
Sunt sigură...
Bună, șerifule. Am venit să mă predau, fiindcă am încălcat câteva legi aseară.
Hei, hei.
Bine.
Doamne.
- Mike? - Da?
Vreau să ţi-o prezint pe mama mea.
- Ea e April. - Bună.
Nu e sexy? Uită-te ce fund are. Arată-i fundul.
Toţi ne cred surori, așa că...
Oamenilor nu le vine să creadă că e cu 14 ani mai mare ca mine.
Sunt convins.
Am auzit multe despre tine, șerifule. Fiica mea îmi spune totul.
- Tot. - Tot.
Scârbos.
- Mikey? - Da?
Voiam să te invit de ziua mea în weekend.
O să fie mult mai distractivă cu perechea mea specială.
- N-avem chestia aia în weekend? - Nu.
La cină, vorbim despre zestrea ei.
Ai scos-o de pe piaţă. Trebuie să plătești.
Margarita picantă!
- Mamă picantă! - Da, asta e...
- Bine. - Bine.
- Deci mă suni? - Da.
Vrei să mergi la o petrecere sâmbătă seara?
Nu, nu vreau.
Pune restul lucrurilor în rucsac, bine?
De ce mergem la Yellowstone iarna? E ger.
Iarna e momentul ideal pentru o excursie.
Depresia sezonieră crește sinuciderile, așa că mai puțini oameni călătoresc.
Tot parcul o să fie al nostru. O să fie grozav!
Relaxare, masaj, odihnă, nou început.
- Dr. Vanderspeigle. - Am auzit că mergeţi în Yellowstone.
Vin şi eu.
E un fel de vacanță în familie...
Da.
Familie.
Am avut o familie.
Doi părinți iubitori.
Mi-au promis că mă duc în Yellowstone
să mă joc cu pietrele galbene.
Am visat că suntem acolo împreună în...
- Natură? - Da?
Dar în ziua în care trebuia să plecăm, au murit.
Asta e povestea. Au murit. A fost trist.
- Sunt amândoi morți. - Da.
- E foarte trist. - Da.
Poate ar trebui să luăm un medic cu noi, nu se ştie.
Cred că sunt medici în Yellowstone.
Dacă aveţi un accident de mașină pe drum? Amândoi muriți la impact.
Max o să rămână singur, flămând. Trebuie să-şi mănânce părinţii.
Dacă sunt acolo, ar putea să mă mănânce pe mine.
Nu ştiu ce legătură are cu faptul că eşti medic.
Ştii ce? E-n regulă.
Poți veni cu noi. Da.
Răpirile ale lui Ben îl conduc evident la ceva la Yellowstone
şi o să fiu acolo să aflu ce anume.
Stau în faţă!
Drăguţ. Fermecător.
Da, mai relaxant
decât să-l aud pe Harry recitând toate episoadele „Lege și ordine” pe de rost.
Bine, suntem singuri.
- Spune-mi de ce ești aici. - Dar încă n-am terminat!
Apoi Lennie Briscoe spune: „Ei bine, viața e scurtă”.
Pentru că era scund. Şi mort.
- Am uitat partea aia. - Hai. Îmi eşti dator.
- I-am convins să te lase să vii. - Bine, îţi spun de ce sunt aici.
Să-ți urmăresc tatăl la cartierul general secret al Griilor.
Ca să mă bucur de acest raton.
Un raton?
Ce alimentează miile de gheizere și izvoare termale din Yellowstone?
Căldura din magmă vulcanică de sub picioarele voastre!
E fierbinte!
A meritat.
Am citit online despre masajele cu pietre fierbinți.
- Pot rezerva unul? - Îmi pare rău.
Studioul de masaj e închis.
Ce? Nu. Nu.
Am citit despre asta pe site. Scrie că e deschis tot anul.
Da, dar a nins puternic, şi maseurul nu poate ajunge la hotel.
O să fie blocat o vreme.
- Dar manichiurista? - Ai noroc. Eu sunt.
Știi ce? Cred că o să port mănuși.
Ne vedem sus, dragă.
- Vrei să vezi? - Arată frumos.
Cum treci prin unghie?
- Ești bine? - Da.
Copilul care plângea vizavi m-a trezit.
- Îl auzi? - Nu cred.
Bună, D'Arce.
- Bună. - Bună, Liv.
Trebuie să vorbim despre ceva.
Despre cine a făcut penisul mare de zăpadă în afara Primăriei?
- Ce? - Ce?
Nu.
Am nevoie de ajutorul tău să identific un suspect.
Vezi o mulțime de oameni care vin pe aici.
M-am gândit că ai putea şti cine e pe scaunul pasagerului.
Nu, nu l-am mai văzut. Niciodată. Nici măcar o dată.
Știai că „niciodată” e prescurtarea de la „nici măcar o dată”?
Cred că am inventat asta. Oricum, nu l-am văzut.
- Dar cămașa? Ţi se pare cunoscută? - E Colorado.
Toţi poartă haine în carouri.
Tipul ăla a plecat și și-a uitat shakerul pentru martini?
Da, e al lui.
Mă duc să...
- Hei. - Hei.
N-am putut să n-aud, pentru că ascultam.
Sper că nu e prea periculos cazul. Pentru că-mi fac griji pentru Mike.
Nevastă de poliţai.
- Ştii cum e. Parcă... - Nu.
De fiecare dată când sună telefonul, mă întreb: asta e? E înfricoșător.
- Vreau să-i transmiţi un mesaj. - Bine.
Cum a fost întâlnirea noaptea trecută?
- Nu părea că merge prea bine. - Da, a fost nasol. Halal om.
Bine, mă bucur.
Asta înseamnă că eşti liberă sâmbătă.
No comments yet. Be the first to leave one.