The Terror

Din episoadele anterioare...

Cum de nu mi-ai spus niciodată că ai un copil, Pepper?

- Cine-i ăla? - Dr. Walter. El a construit acest loc.

Eu știu ce-i mai bine pentru tine, Dory.

- Iau propriile decizii. - De când?

Ce-i în spatele ușii din argint?

Singurul pacient care-i aici de mai mult timp decât mine.

Veniți!

- Diavolul e aici! - Culcat!

Diavolul e aici!

Sunt directorul Cleave, conduc o anchetă formală,

în secția Northwest, New Hyde.

Acțiunile poliției au dus la decesul unui pacient

și alte neglijențe.

Asistentă Josephine Alzona.

Infirmieră Alzona,

cum de personalul n-a avut habar unde se afla pacientul

timp de 30 de minute?

Dl Coffee n-a fost niciodată o problemă. Era politicos, ascultător.

Noi l-am tot căutat și...

- De cât timp lucrezi aici? - De șase săptămâni.

Și e normal ca personalul să-și piardă cheile de acces?

Și cum a făcut pacientul rost de o furculiță de metal?

Nu sunt ustensile de metal în această secție.

Regulile secției. N-am adus-o eu. Habar n-am.

Și pacienții erau sub supraveghere, conform ordinelor dr. Anand, corect?

Da.

Poți să-mi explici în detaliu fiecare moment

de la incidentul din pizzeria Sal de săptămâna trecută?

Nu avem destul personal,

nu suntem finanțați destul și conducerea ne observă

când lucrurile o iau razna, scuză-mi tupeul.

Altfel, noi nu existăm.

Duceți pacienții în zonele interzise?

Poftim? Nu, niciodată.

Cum ar fi încăperea cu pastile.

Nu știu ce s-a întâmplat.

Am fost în camera mea.

Nu știu ce s-a întâmplat.

Am fost în camera mea.

Ai fost în camera ta?

Nu știu ce s-a întâmplat.

Am fost în camera mea.

Bine.

Ai fost coleg de cameră cu dl Osei, corect?

Cine?

Kofi Osei. Decedatul.

Kofi.

Kofi.

Toți pacienții spun c-au fost în camerele lor.

Dar n-au fost.

Spune-mi, cum de atâția aflați sub îngrijirea ta,

dispar pur și simplu fără nicio urmă?

- Adică... - Ai dreptate. E imposibil.

Și ca medic coordonator

al acestei secții, cu un tipar de neglijență atât de gravă,

cine ai spune că-i vinovat?

Se pare că deja ai luat decizia asta.

Pacienții tăi vor fi relocați până la sfârșitul săptămânii.

Personalul va fi evaluat. Vedem cine rămâne și cine pleacă.

Recomandarea mea e ca toată lumea să plece,

iar această secție se va închide până la sfârșitul săptămânii.

Cât de bine l-ai cunoscut pe decedat?

Pe care dintre ei?

Poftim?

Știi de cât timp sunt aici?

De câte decenii?

Câți președinți?

Câte dimineți de Crăciun?

Tic-tac, tic-tac.

Am vești bune.

Te vom reloca în secții mult mai bune, împreună cu ceilalți.

Ceva ce aștepți cu nerăbdare, nu?

Acest loc n-a fost făcut să ne ajute. A fost făcut pentru a-l servi pe el.

Dar acum e blocat, nu poate ieși fiindcă nu primește ce-și dorește.

Până aici i-a fost.

Uită-te la locul ăsta.

Ponosit.

Doar fosile.

Acum e închis și el.

E de-al nostru acum.

Apoi apari după decenii

și spui că închizi acest loc.

Acum știe.

Acum știe că trebuie să scape.

The Terror: Diavolul din argint - S03E05 „Vermilion”

Ce părere ai, Ralph?

Cred că-i portocaliu.

E vermilion. Nu un portocaliu oarecare.

Are o tentă roșie. Vezi? Foarte roșie. Îți sare în ochi.

Columnele din camera tronului

în orașul interzis din Beijing au aceeași culoare.

- Iar ai pătat covorul. - O să iasă când îl spăl.

- Săptămâna trecută a fost albastru. - Turcoaz.

Și înainte, verde brotăcel sau ceva de genul.

Apoi galben, stacojiu și apoi ceva roz.

- Nu-ți place? - Doar că...

niciuna din culori nu te face fericită, așa-i?

Vopsești, apoi stai în pat două săptămâni.

Sunt fericită acum.

Ai depășit conturul. Vezi?

Bine că avem programare astăzi la oftalmolog.

Haide, Dorinda dragă. Programarea e în calendar.

De ce aș fi acasă înainte de ora 15:00?

- Așa-i. - Du-te să te schimbi.

Dacă tot ieșim, m-am gândit să mergem la East Point Inn.

Să luăm o mică gustărică. În cinstea peretelui vermilion.

Ăștia-s doctori de oraș.

Haide.

Rezervarea e la ora 18:00. Vreau masă cu vedere la apă.

Haide, Arnold. Pe aici.

Haide.

F, Z, B, D, E.

Super.

Să încercăm de pe rândul șapte.

A, P,

O...

G...

- „O, G.” - E în regulă. E un rând greu.

- Dar n-a fost rău, nu? - Nu, deloc.

N-are nevoie de dioptrii noi.

Da, pot vedea limpede aproape tot.

Aproape tot.

Dorinda...

mai e o chestie pe care vrem s-o verificăm.

- Avem rezervare la ora 18:00. - E în regulă. Ai timp.

Ai fost vreodată la East Point Inn?

Au o supă cremă de usturoi de te lingi pe degete.

Ralph?

Știai că-l cheamă Kofi?

Vorbesc serios.

Nu-l chema Coffee.

A fost...

Închid acest loc. Dorry vorbea despre asta pe hol.

Pacienții vor fi mutați în altă parte. Personalul e istorie deja.

Locul ăsta-i rău de mult timp. De ce tocmai acum?

Trebuie să-l oprim.

Depinde de noi acum.

Caută-mă când vrei să vorbești.

Din cauza ta-i mort omul ăla.

- N-am să te las să pleci. - Mai vedem noi.

E adevărat că închidem?

Da.

Dna Chris, aveai dreptate.

M-am mințit prea mult timp. Am justificat fiecare greșeală.

Coffee e mort.

M-am mințit ani de zile că ajut acești oameni.

E timpul să fac asta cu adevărat.

Dr Anand...

N-o să-ți permită.

Am găsit asta.

- E sângele lui acolo? - Ce?

Nu.

Atunci cred că-i pe mâinile tale.

Dacă nu erai așa încăpățânat să te lupți cu el,

dacă te-ai fi conformat și ai fi acceptat lucrurile așa cum sunt.

Coffee e mort din cauza ta, Dorry. Din cauza ta și a prietenului tău.

O să mă întorc acolo.

Am să înfrunt chestia aia, orice ar fi, am să-l opresc.

Chiar dacă mă omoară.

Cei ca tine mereu vor să moară pentru o cauză.

Înțeleg de ce te atrage.

O faci o dată, s-a terminat, îți ridică statuie sau fac o paradă.

E ușor să mori pentru cineva.

Dar...

să trăiești...

pentru cineva...

e cu totul altă poveste.

N-ai făcut asta niciodată, nu-i așa, Peter?

E timpul clubului de carte. Să mergem.

Mai avem așa ceva? Vorbești serios?

Coffee e mort!

Și sunt pe cale să ne închidă.

Locul ăsta-i de toată jena, dar tot am o treabă de făcut, așa că du-te.

N-ar trebui să fii aici, în aripa bărbaților.

N-ar trebui să fiu aici deloc.

Astăzi avem o nouă carte.

Sunt sigur c-ați auzit...

că acest loc se închide.

Veți fi transferați în următoarele zile.

Să sperăm că undeva cu resurse mai bune.

Și să fim sinceri...

nu-i greu de găsit un asemenea loc.

Așa-i corect. Meritați tot ce-i mai bun.

Nu am suficiente cuvinte să vă spun

cât de rău îmi pare de cele întâmplate cu Coffee.

M-am gândit să avem o ultimă întâlnire...

un fel de rămas-bun,

unde aș putea împărtăși cu voi ceva important pentru mine,

un fel de a spune...

că-mi pare rău.

Îmi pare rău că v-am dezamăgit.

Am citit cartea asta când eram la medicină.

Mi-a trecut prin minte,

și poate că pentru prima dată când citesc cartea asta,

chiar vreau să fac treaba

pe care o fac aici,

cu voi, într-un loc ca ăsta.

Ce om sănătos la minte ar vrea să lucreze într-un asemenea loc?

Uitați un fragment.