The first 200 lines.
Jur că n-am atins nimic!
Poarta s-a deschis singură, prin magie?
Poate că a fost o defecțiune.
Stai să înțeleg bine.
O defecțiune, exact când a venit camionul?
- Vrei să cred asta? - Jur, nu știu ce s-a întâmplat.
Dacă totuși a fost o defecțiune?
Dar nu una cauzată de noi.
KIT RADIO UNDE SCURTE
Haideți, cobaii mei, să ne grăbim.
O dimensiune întreagă urmează să ne cadă în cap.
Stai!
E totul în ordine?
Știu că planul e o nebunie.
Multe trebuie să meargă bine și, probabil, multe vor merge prost,
dar putem face asta.
Știu sigur.
O ultimă luptă, și tot coșmarul ăsta se termină.
În sfârșit, se termină.
Bună!
Mac, aici Haita. Mă auziți…
- Ce faci? - O anunț pe dna doctor.
Suferă de Complexul lui Dumnezeu. O să ne încetinească.
Nu.
O prindem singuri pe ciudată.
UNDE TREBUIE
- Sunt bine? - Camionul e mai rapid decât un Humvee.
Cel puțin cu vreo zece kilometri pe oră.
Au plecat cu 6:20 minute mai devreme, deci au încă vreo 800 de metri avans.
Sunt bine deocamdată, dar beleaua adevărată n-a început încă.
Erica, ai grijă la limbaj.
Nu suntem la ora de știință. Situația asta cere vorbe urâte.
- Ia spuneți, cum e senzația? - Ce senzație?
Că ajutați la salvarea lumii.
Foarte tare.
Al dracu' de tare.
Du-te!
Sparge ușa! Du-te!
Robin, da!
Zi-mi că voi ați făcut asta, și nu alți mutanți, frați de-ai lui Cujo.
Noi suntem. Nu te stresa de acum. Ai timp.
Am înțeles. Sigur, îmi pun frâu emoțiilor.
Nici urmă de vreo planetă malefică în mișcare.
Asta e bine. O să ne ia ceva să urcăm.
Ne împărțim în două.
Folosim ambele scări.
Nu vă grăbiți, urcați încet.
Există platforme pe care să vă odihniți.
Bine!
Să mergem!
E totul în regulă?
Nu te teme! Sunt prieteni.
Au venit doar să privească.
Nu te gândi la ei.
Da, Tată.
Să fie lumină!
Bravo! Bună treabă, Vultur pleșuv.
Acum, du-te pe acoperiș. Ai grijă cu explozibilul ăla!
Să nu explodăm și noi cu Lumea Răsturnată.
Plănuiam să fiu neglijent.
Dar ai dreptate, Jim, e mai bine să fim precauți.
În regulă.
Nu uita, două bătăi lente înseamnă…
- Că Abisul a început să se miște. - Corect.
Tu și sora ta vă luați pozițiile, dar așteptați, nu atacați.
Când am confirmarea că planeta e aproape de turn,
bat de trei ori rapid.
Atunci atacăm. Îl ucidem pe Henry.
Și sperăm că Dustin a avut dreptate și că planeta se oprește.
Ce ar putea merge prost, nu?
Dacă ceva merge prost,
vreau să-mi promiți că nu mă scoți.
Până nu sunt sigură că e mort.
Bine…
atunci vreau să-mi promiți și tu ceva.
Dacă, printr-un miracol, planul funcționează, plecăm.
Dr. Kay și planurile ei… Ne ocupăm de ea altă dată.
De acord?
Hai să-i punem capăt.
- Vrei? - Da.
Auzi…
Apropo de ce ai zis mai devreme la Squawk…
Îmi pare rău.
Nu-mi pare rău pentru ce ai zis. A sunat prost.
- Sau nu a sunat prost. Doamne! - E în regulă.
Nu e în regulă.
Trebuia să-ți fiu alături, și nu am fost.
Cred că mă gândeam doar la mine, de-asta n-am observat.
Mă simt ca un idiot și…
Îmi pare rău.
Nu trebuie să-ți pară rău. Și nu ești idiot. Nu ești.
Vezi tu…
Nici eu n-am înțeles mult timp.
Dar trebuia să se întâmple așa cum s-a întâmplat.
Trebuia să-mi găsesc calea.
Contează că încă ești aici și încă mai crezi că putem fi prieteni.
Prieteni? Nu, mersi.
Prieteni buni.
Hai să mergem!
Vine o planetă.
De ce naiba durează atât?
Nu știu. O fi din cauză că turnul are 150 m.
- Dacă ceva nu merge bine, ne anunță. - Da, sigur. Dacă nu sunt deja morți.
Stresul îmi face foame, așa că…
- Vrei ceva? - Nu.
Bine.
De fapt, adu-mi…
Vickie?
Vickie!
Măiculiță!
Jur, nimic nu te scapă de anxietate ca un bol cu…
Halucinant, nu?
Bună!
- Mersi! - Gata.
Poftim!
E al naibii de spectaculos.
Păcat că aruncăm totul în aer.
Măiculița mea!
Jim, mă auzi?
Da, te aud.
Am vești bune și vești proaste.
Vestea bună e că teoria e corectă.
O planetă uriașă coboară în capetele noastre.
Vestea proastă e tot că teoria e corectă.
O planetă uriașă coboară în capetele noastre.
- Cât mai avem? - Nu mult.
Sper că Supergirl e pe fază.
Hai, Unșpe!
Ăsta e Vecna în Abis?
Nu trebuie să vorbești în șoaptă, dar da.
Și de ce nu-l ucidem aici? Pare destul de vulnerabil.
- N-avem cum aici. - Doar din mintea lui.
- Nu acolo suntem? - Nu.
- Asta e mintea mea. - Ce?
Așteptați!
Te simți bine?
Super! Chiar îmi era dor de asta.
E Hop!
Abisul se mișcă.
- Casa lui Henry e aproape? - Nu.
- E departe? - Nu sunt sigură.
Ai zis că-i știi bine mintea.
O știu, dar există o grămadă de amintiri aici.
Suntem ca Dorothy în Țara lui Oz, dar fără potecă.
Toate sunt legate. Sunt căi lungi și căi scurte.
- Vrem una scurtă. - Nu mai spune!
Nu mai vorbiți! Încerc să mă gândesc!
- Joyce, lasă-ne cu piesa aia! - Să fii acolo, Harrington.
Vineri seara? Vezi să nu!
Haideți, am o idee.
- Aia e Joyce? - Da.
După ușa aia, Hop palmează un joint.
Acolo, dl Wheeler o pipăie pe dna Wheeler.
Aș vrea să vedem și asta, dar începe piesa.
Trei, doi, unu, porniți!
Mergem prin spate.
La vest e liber.
Du-te pe latura de sud!
Suntem în locație. Nu am găsit…
- Fraților! Nu se aliniază. - Cum adică nu se aliniază?
Uitați-vă! Vârful nu e aliniat cu fisura.
La dracu'!
- Dacă atinge vârful… - Turnul cade.
E grozav. E minunat.
Șerifule, Unșpe trebuie să oprească planeta!
- Mai devreme, te rog. - Cât de devreme?
În 30 de secunde?
Ce facem?
- Așteptăm. - Ce?
Trei bătăi. Trebuie să atacăm.
Șerifule, vorbește! Ce se întâmplă?
Nu știu. Nu mă aude. I-am dat semnalul.
Aici nu se întâmplă nimic.
Vom fi striviți de o planetă. Dă-i din nou semnalul!
- Trebuie să mergem. - E singura cale, crede-mă.
La dracu'!
Aveți grijă!
Acum!
Steve!
Steve!
Rezistă! Te-am prins. Rezistă!
Suntem în viață!
Frate, am crezut că ai murit.
Abisul s-a oprit! Unșpe i-a făcut-o! Repet, Unșpe i-a tras-o ticălosului!
Da! Bine!
Te-ai întors! Te-ai întors după mine.
Și nu te mai părăsesc niciodată.
Și plecăm de aici. Cu toții.
Ea e! E monstrul!
- Ridicați-vă! - Nu sunt monstrul.
Și o pot dovedi.
Liber!
Ține asta!
- Ce faci? - Încet!
- Sunteți gata? Gata? - Da.
- Încet! - Urcă. Te țin.
Fie ce-o fi!
Pe toți dracii!
- Acum suntem oficial călători în spațiu? - Călători interdimensionali.
Ce mai zici, Armstrong?
No comments yet. Be the first to leave one.