Medium

ALBUMUL NOSTRU DE FAMILIE

Acesta este Jeff, de mic iubea animalele

în ziua în care ai lui i l-au adus pe Frisky, Jeff abia îşi stăpânea bucuria

Jeff nu şi-a pierdut niciodată dragostea pentru animale

E greu de spus când zâmbetul său a făcut loc unor gânduri mai întunecate

în 91, poliţiştii verificau un denunţ împotriva apartamentului lui Jeff

când unul dintre ei simţi un miros ciudat

Au găsit capete tăiate în frigider

Mai era încă unul în congelator şi alte trei într-un dulap

iar alte patru erau împrăştiate în apartamentul din Milwaukee

Pentru cei mai mulţi era prima oară când auzeam despre Jeffrey Dahmer

Avea 31 de ani

Ucidea oameni de când avea 18 ani

Era fiul cuiva şi fratele altcuiva

Leslie era fata cea mai drăguţă din Altadena, în California

Ea a fost aleasă Miss chiar de două ori

După ce a terminat şcoala, l-a întâlnit pe primul său iubit oficial

Se numea Charlie

Leslie Van Houten s-a unit cu familia Mason

Şi apoi a fost acuzată de uciderea lui Rosemary şi Leno LaBianca

După ce a înjunghiat-o pe Rosemary de şaisprezece ori

Leslie s-a schimbat, luând haine din şifonierul familiei LaBianca

iar apoi a dat iama prin frigiderul lor

Şi când Leslie intra în tribunal în fiecare dimineata, cu zâmbetul pe buze

toată lumea se întreba:

cum a putut o fata care părea atât de dulce,

care ar putea fi una dintre fiicele noastre, să ajungă atât de rău?

Vrem să credem că fiecare copil se naşte precum un recipient gol

care aşteaptă să fie umplut cu ce e mai bun în noi.

"ASASINUL DE LA BTK", DENNIS RADER MĂRTURISEŞTE.

Şi totuşi, în ciuda eforturilor noastre

EXECUŢIA LUI AILEEN WUORNOS.

vine, inevitabil, ziua în care copilul nostru face ceva ce ne surprinde

ÎNCEPE PROCESUL LUI TED BUNDY

devine cineva pe care aproape că nu-l recunoaştem

- Sunt acasă. - Sunt în bucătărie, tati.

Şi ne trezim gândindu-ne: Cine este acea persoană?

Ok, unde sunt mama şi surorile tale?

Medium Sezonul 6, episodul 2

"Who's That Girl?"

- Mulţumesc - Uită-te la tine.

Ok.

Mulţumesc, mamă.

Cineva pare obosit.

N-am dormit bine. - Cum aşa?

- De ce te uiţi la mine? - Ai sforăit.

E o mingiună. Nu m-am auzit sforăind nici măcar o dată

Ştii că sforăi. Toţi ştim că sforăi.

Da, bine. Daţi-mă acum afară din casă.

Alungaţi-mă din familie

Nimeni nu te goneşte nicăieri.

Cred că am nevoie de o cameră doar pentru mine.

Îmi pare rău, iubire, N-am altă cameră să-ţi dau.

Dar Ariel are camera ei.

Toţi au camera lor.

Numai eu nu am o cameră a mea.

Am o idee.

Pentru că Ariel nu sforăie, şi nici Marie,

ce zici dacă ele ar dormi în paturile suprapuse iar eu aş sta în camera lui Ariel?

Am şi eu o idee.

Ce zici dacă ne-am întoarce la partea în care propuneai să părăseşti familia?

Gata, ajunge. Calmaţi-vă. Aveţi răbdare.

Sora voastră va merge curând la facultate şi fiecare o să aibă camera ei

- Şi eu? - Nu-ţi forţa norocul.

Fetelor, plecăm în zece minute, m-aţi auzit?

Da.

Pot să vă vorbesc despre ceva?

Depinde. Despre ce este vorba?

E vorba despre chestia de mâine seară.

Şi ştiu că e în timpul săptămânii dar chiar mi-ar plăcea să merg.

Dar am putea să ştim ce este chestia asta?

E o căutare de comori. O căutare de comori foarte tare. Se ţine în fiecare an

Iar cei din ultimul an, şi cei care organizează au întrebat eu şi Ashley

vrem să mergem şi noi, chiar dacă nu suntem în ultimul an.

Iubire, cum faceţi să găsiţi lucruri? Mergeţi cu maşinile? Conduceţi?

Totuşi, vreau să spun, toţi sunt în ultimul an.

Cred că eu şi cu tata trebuie să ne gândim la chestia asta.

Iar acum nu este un moment potrivit.

Tu trebuie să duci lumea la şcoală şi detectivul Scanlon vine să mă ia în 20 de minute

Putem să vorbim mai târziu, după ce ne vom fi gândit?

Da, bine. Vreau să spun că nu înţeleg ce este de gândit la chestia asta.

Este doar o căutare de comori.

Ştiu, te-am auzit, micuţo, doar că...

Vrem doar să ne gândim un pic la asta.

Ok... cred că e mai bine să le duc pe fete la şcoală.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Deci?

Deci, cred că suntem părinţii cei mai norocoşi din lume.

- Ştii, de când ai fost bolnavă, ea... - Ştiu.

- Ştiu. - Cred doar că va fi greu să îi spun nu.

N-am spus încă nimic.

Allison?

Pot să-ţi răpesc un moment?

Se numeşte Elena Agronov.

Este fiica guvernantei mele.

A împrumutat maşina mamei sale pentru...

a face un comision, acum două seri...

şi încă nu s-a întors.

Poliţia o caută?

Nu, nu încă. Doar ştii cum merg lucrurile.

Nu poţi reclama dispariţia unei persoane înainte să treacă 48 de ore.

De aceea m-am gândit să tipăresc aceşti fluturaşi.

Să grăbesc lucrurile.

Dvs. o ştiţi.

Credeţi că este genul de fată care s-ar putea băga în necazuri?

Nu. Nu, nu, nu, nu acel gen de fată. Ea este...

e deosebită. Practic a crescut la mine acasă.

O studentă model. E dedicată facultăţii. Studia economia.

Nu, nu acesta este ceea ce ne-a îngrijorat.

E de-a dreptul neobişnuit din partea ei.

Hei!

Hei, deschide!

Ariel, trezeşte-te! Hai trezeşte-te!

Ce-aştepţi? Deschide portiera!

Eşti moartă! O să-i spun mamei.

Şi când va afla că tu

- ţi-ai lăsat surorile pe stradă... - Stai liniştită...

şi zi-mi unde trebuie să merg.

Despre ce vorbeşti?

Nu mergem nicăieri, cel puţin până nu vine Marie.

Şi apoi mergem acasă.

Şi o să-mi spui unde este.

Am spus "acasă". Ştii unde este casa noastră.

E cineva acasă?

Sunt aici!

- Doar unul. - Iau doar unul.

Ce faci? Par să fie teme pentru acasă.

Mai mult sau mai puţin. Încerc să îmi scriu numele.

Ce familie.

Tu nu ştii să-ţi scri numele iar Ariel nu ştie unde locuieşte.

- Da? - Pot să intru?

Iubire, eşti obosită?

Ţi-a spus că am adormit în timp ce o aşteptam.

A spus chiar că ai trecut prin faţa casei noastre.

A fost o prostie, voiam doar să râd de ea.

Ok, dacă spui tu.

Apropo de mâine seară.

Ştii... nu mă simt prea bine să ştiu.

Băieţi mai mari, maşini...

Şi cred că tu ai nevoie de un pic de odihna.

Încerci să-mi spui ceva?

Doar că nu cred că este o chestie inteligentă.

Mai ales din cauza faptului că a doua zi mergi la şcoală.

Ok.

- Ok? - Da, sigur, ok.

Vorbeam despre căutarea de comori.

Da, te-am auzit. Nu crezi că este o chestie inteligentă.

Mamă?

Poţi să-mi împrumuţi nişte bani?

Poate că îţi pot da un avans din alocaţie... la câţi te gândeşti?

Vreo două sute?

Dolari?

Glumeşti?

Iubire, nici măcar nu avem toţi banii aştia, ştii doar.

Tati nici măcar nu are un loc de muncă fix.

Nu, sigur, ai dreptate.

Mă enervez.

Mă gândeam că nu ai ajuns, sau că eşti în alt loc.

- Ce este? - Ştii ce este.

Pentru ce sunt?

Sunt mult mai mulţi de cât îmi dai de obicei.

- Sunt pentru ca să plec? - Elena, trebuie să vorbim.

- De asta ai vrut să ne întâlnim aici? - Nu mai pot s-o fac.

Nu mai vreau s-o fac.

Dar nu e corect. Mi-ai făcut nişte promisiuni.

Da, ştiu, dar am înţeles că nu este mai bine.

- Ai spus că o să-mi plăteşti chiria. - Ştiu...

Ai zis că o să-mi plăteşti facultatea

Da, ştiu, Elena.

Şi credeam că pot să o fac, însă nu pot.

Nu sunt bogat. Nu pot să merg mereu la bancă

sau la bancomat să scot bani pentru tine.

Soţia mea începe să bănuiască ceva. Copii au nevoie şi ei de anumite lucruri.

- Este vorba de altă femeie? - Nu, nu e nicio altă femeie.

Doar că...

vreau să pun capăt la toate astea.

Şi cu mine ce va fi?

Ce se va-ntâmpla cu nevoile mele?

Ce vrei să spui?

Vreau să spun, tu te întorci la soţia ta,

la copii tăi, la casa ta frumoasă.

Pentru tine nu se schimbă nimic.

Dar pentru mine...

Tu te întorci la dans.

Poate vei întâlni un alt bărbat. Poate că-ţi va plăti el facultatea.

Sau poate n-o va face. Sincer, nu cred că asta va fi problema mea.

Ai dreptate. Nu ai probleme.

De fapt tu n-ai făcut nimic.

Ai cumpărat ceva şi ai plătit.

Dar acum...

vrei să scapi de asta.

Perfect.

Vom vedea.

Poate că asta ar putea să o intereseze pe soţia ta.

Elena, nici măcar să nu glumeşti cu asta.

Ia uite!

Are un călcâi al lui Achille,

- iar eu l-am găsit. - Ai găsit un mare nimic.

Şi dacă eşti inteligentă, vei lua banii pe care ţi i-am dat.

şi îi vei investi cu înţelepciune şi vei uita totul despre mine.