Mission Blue

Căci toți se întorc în mare la sfârșit, La Oceanus, marea întindere de apă,

Precum timpul care curge la nesfârșit, Care e începutul și sfârșitul.

Rachel Carson, autoare Silent Spring

La două luni după cea mai mare deversare de petrol din istoria SUA,

a fost văzut, în Golful Mexic, un grup de rechini-balenă

la mai puțin de 100 km de locul contaminat.

O echipă de cercetători care urmăresc rechinii-balenă

e condusă de oceanograful dr. Sylvia Earle.

Uite aici!

Un ocean plin de rechini-balenă!

Nici nu pot să număr toate înotătoarele.

Suntem treji sau încă visăm?

Trăiesc aici de milioane de ani.

Noi suntem nou-veniți în curtea lor.

Îmi place să fac parte din lumea lor.

Nu știu absolut nimic din ce fac oamenii.

De la scurgerea de petrol, acest grup de rechini-balenă,

cel mai mare văzut vreodată în Golful Nordic...

nu a mai fost văzut acolo.

Cred că vom pune această mică... bestie înăuntru.

Așa. Mulțumesc!

În ultimii ani, sunt pe drum probabil 300 de zile pe an.

Și țin multe prelegeri,

uneori, de la răsărit până la asfințit.

Nu cred că aș putea face altceva

în afară de scufundări.

Nu ești prea radicală cu protecția oceanelor?

Dacă par radicală poate e pentru că văd lucruri pe care alții nu le văd.

Cred că dacă ceilalți ar avea ocazia că fie martori la ce am văzut eu în viață,

ce văd când mă scufund

și perspectiva pe care am câștigat-o după mii de ore sub apă,

nu mai par radicală deloc.

A văzut cu ochii ei

zone de pe acest Pământ pe care puțini și le imaginează.

Sylvia Earle, cel mai vestit oceanograf al acestei țări,

explorând adâncuri crezute imposibil de atins.

E o plăcere să prezint un om de știință,

inginer, profesor

și explorator,

Dr. Sylvia Alice Earle.

Văd cu ochii minții

o lume diferită,

o lume care s-a schimbat enorm doar în timpul vieții mele.

Acum 60 de ani, când am început să explorez oceanul,

nimeni nu-și imagina că putem să-i facem rău.

În acea vreme, părea că e Marea Raiului.

Dar acum, avem în față paradisul pierdut.

Iar asta nu e doar părerea mea,

asta este realitatea a ceea ce se întâmplă.

Dar este și realitatea că avem o șansă să reparăm lucrurile.

Să-i urăm bun venit dnei dr. Sylvia Earle!

În fiecare seară,

Sylvia Earle se află în Norwalk, Connecticut,

în Stockholm, Suedia sau în Cape Town, Africa de Sud.

„Adâncimea Sa”, Sylvia Earle.

La Beijing, Belfast, Davos sau Insulele Galapagos.

EXPEDIȚIA GALAPAGOS MARTIE 2010

Gândiți-vă la schimbările produse

în lume, în decursul vieții de 200 de ani a unui pește-pion roșu.

Dar ei nu știu de ce s-a schimbat lumea lor.

Am cunoscut-o la un fel de summit pe tema oceanelor.

Îmi place să fac scufundări, ador oceanele,

mai ales de când o știu pe Sylvia.

Dar sunt și oameni precum voi, cei din această sală,

care puteți salva oceanul.

Cel mai pescuit pește din lume a fost

și încă e cel mai pescuit pește din SUA,

este codul negru de Alaska și se mută spre Oceanul Arctic.

Tonul roșu e căutat oriunde s-ar duce.

Putem spune că planeta se golește de ton roșu din punct de vedere ecologic.

Dacă nu mai avem grijă de ocean,

nimic nu mai contează.

Eu fac scufundări de mai bine de jumătate din viața mea.

Dar asta nu-i nimic, prin comparație cu ea.

Ea explorează oceanul de când eu nu mă născusem încă.

Sylvia, țestoasa aia a plecat!

- Și s-a întors aici. - Da!

A ieșit, a luat o gură de aer și s-a întors în același loc.

Am stat o săptămână cu Sylvia și am rămas captivat.

- Gular flutter. - Gular flutter.

Cum putusem să nu știu cine era?

După excursia în Galapagos,

nu am mai vrut să părăsesc lumea Sylviei.

Așa că nu am mai părăsit-o.

- Ea este? - Da, ea este.

Ea este. Uite-o acolo!

Mulțumesc!

Ce loc frumos!

Ce nu mi-am dat seama atunci

a fost că acela avea să fie începutul unei odisee de trei ani.

o șansă de a vedea oceanul și lumea prin ochii Sylviei.

Sylvia, în clipa în care te-am văzut, ai devenit un exemplu pentru mine.

Foarte serios îți zic.

Povestește-mi de la început cum ai devenit atât de pasionată de ocean.

Totul a început la New Jersey.

Copil fiind, aveam libertate absolută

să merg să mă joc în pădure,

să stau toată ziua afară, la joacă.

Adesea, singură.

Adică, mult timp singură.

Mama era cunoscută drept doamna cu păsările din cartier.

Oamenii aduceau veverițe rănite, păsări, broaște...

Orice avea nevoie de ajutor.

Tata era extrem de isteț

și atât de priceput să repare lucruri.

Când eram mică, încercam să desfac lucrurile ca să văd cum funcționează

și el mereu îmi amintea să păstrez toate bucățile, să nu le pierd,

ca să pot să le pun la loc din nou.

Pierdem multe bucăți...

Pierderea diversității vieții pe Pământ...

Piesele și bucățile pur și simplu dispar...

Și nu știm să punem lucrurile la loc, cum au fost odată.

Când aveam 12 ani, am strâns totul și ne-am mutat în Florida.

La început, nu prea am fost încântată,

pentru că îmi plăcea atât de mult dincolo.

Dar Golful Mexic era

o mare întindere de apă albastră

care forma un loc aproape mitic care i-a atras pe părinții mei acolo.

Unii copii se joacă pe străzi.

Alții au o curte în spatele casei

iar curtea mea era apa.

Era Golful Mexic. Era miraculos!

Acolo m-am îndrăgostit de ocean.

Îl vedeam, îl auzeam.

Îl miroseam, îl atingeam.

Mă bălăceam în el.

Îmi plăcea când veneau alge la mal, în cantități uriașe.

Era ca și cum mergeai la zoo.

Mă distram căutând animăluțe, cum ar fi crabi mici.

Puteai să-i iei și apoi să-i pui ușor înapoi în ocean,

iar ei o luau la fugă.

Era raiul pentru un copil. Pentru mine.

Mereu va fi așa în mintea mea, un adevărat paradis.

Chiar acum, o explozie și un incendiu

distruge o mare platformă de petrol departe, pe coasta Louisiana.

Explozia de săptămâna trecută a platformei

rămâne neelucidată și acum.

Și ridică temeri în ce privește un dezastru de mediu.

Atâta timp cât petrolul se scurge în Golf,

pata se va mări tot mai mult și mai mult

și nimeni nu știe cum se va termina.

Cum te-ai simțit? Care a fost prima reacție?

A fost șocant!

Și s-a înrăutățit pe măsură ce aflam știri.

Desigur, tragedia era pierderea de vieți omenești.

Apoi, această scurgere de petrol nu se mai oprea deloc!

Nu se mai oprea odată!

Când eram copil și locuiam în Florida,

era o singură platformă de petrol în Golful Mexic.

Acum sunt mai mult de 33.000 de situri de foraj marin.

Noi toți

suntem beneficiarii arderii de combustibil fosil.

Cărbune, gaz, petrol.

Dar cu ce preț?

Vorbesc acum în numele oceanului.

Plasăm miliarde în ceea ce ne duce sus, în cerurile de deasupra...

Și asta se resimte masiv.

Neglijăm oceanul

și asta ne costă foarte mult.

Ce mi se pare impresionant la Sylvia

e că nu se teme să arate cu degetul

și să spună: „Știți ce faceți și e greșit ce faceți”.

E un fel de Ioana d'Arc a oceanelor.

Ea este cea din față

care conduce echipa în lupta pentru a salva oceanul.

Și a făcut din asta un scop în viață în ultimele două decenii,

ca să se asigure că toți înțeleg ce se întâmplă și de ce este important.

Oceanul oferă viață, în cea mai pură formă.

Acesta este un punct de cotitură.

Dacă vom continua

să facem totul ca până acum, vom avea o reală problemă.

Pasiunea ei pentru ocean vine din faptul că,

la fel ca mine și ca mulți dintre noi care am fost tineri

într-o lume mai tânără lângă ocean,

am văzut un loc mai plin de viață.

A fost...

...puțin spus frustrant. A fost agonizant.

Pentru că eu știu ce se află în Golful Mexic.

Îmi aminteam vremurile în care

făceam scufundări în Golful Mexic.

Atunci când era un loc...

...un paradis subacvatic.

Și să știu că era vulnerabil, că putea să se afle tocmai în calea...

...acestei...

Acestei avalanșe.

E greu de exprimat în cuvinte.

Cartea ta, Lumea e albastră:

Soarta noastră și a oceanului sunt la fel.

E o declarație îndrăzneață. Soarta mea și a oceanului sunt la fel?

Eu nu trăiesc în ocean. Eu nu am branhii.

De ce să-mi pese ce se întâmplă în ocean?

E adânc, e întunecat, te îneci în el

și e plin de rechini care vor să ne mănânce.

Nu urmărești Săptămâna rechinilor?

Ba da, urmăresc. Dar gândește-te la o lume fără ocean.

Am avea o planetă cam ca Marte.

Fără un sistem care să susțină viața.

Mare parte din oxigenul pe care îl respiri, pe care îl respirăm toți,

este produs de ocean.

Și absoarbe mult din dioxidul de carbon.