The Worthy

Tatăl meu vorbea rareori despre trecut...

Cu o excepție.

În drumul lui obișnuit de la oraș la țară...

a oprit să ia un autostopist.

Salut!

Acesta e tata...

Mereu ia necunoscuți.

Dar acest om era altfel.

A cerut să-l lase la Ieșirea 77.

Un drum care nu ducea nicăieri.

Înainte să coboare, omul l-a avertizat...

Ferește-te de Steagurile Negre.

Nu sunt loiale decât lor însele.

L-a sfătuit să strângă provizii și să fugă.

Să se ascundă într-un loc retras.

DOI KILOMETRI ZONA INDUSTRIALĂ

Și, mai ales, să fie precaut.

Și am făcut întocmai.

Clarvăzătorul. Așa îi spunea tata acelui om.

Pentru că prevestise sfârșitul.

Apoi...

Steagurile Negre și alte miliții

au început să se lupte pentru supremație.

Totul în jur a fost ars și lăsat în paragină.

Cei care n-au fost uciși pe străzi...

au ajuns să moară de foame sau de frig, în casele lor.

Toți aveau un lucru în comun.

Au murit sub imperiul fricii.

Înghețați, flămânzi și înspăimântați.

Apoi totul a mers spre mai rău.

Una dintre miliții

a reușit să contamineze sursele de apă.

O singură picătură îți putea distruge sistemul imunitar.

Atunci s-a dezlănțuit iadul.

Orașe întregi au dispărut.

Pământul ce dăduse naștere religiilor lumii era pustiit.

Noi, supraviețuitorii, nu mai aveam altă alinare...

decât credința noastră în umanitate...

și în noi înșine.

Las-o baltă!

- Știi ce vreau să spun? - Da.

De-aia îți spun s-o lași baltă.

Tata nu te va lăsa să te apropii de ea.

Nu mă împac cu asta.

O să vorbesc cu el, de la bărbat la bărbat.

Nu crezi că o voi face?

Șah mat.

N-am fost atent. Încă o partidă.

Hai, joacă!

Tată!

Tată!

Pacea fie cu tine.

Avem musafiri.

- Câți? - Am văzut doar unul.

Întoarce-te sus și fii gata să mă acoperi.

- Shuaib! - Nu e momentul, Jamal.

- Vin cu tine, tată. - Nu vii nicăieri.

- Tată... - Maryam!

Nu mă mai trata ca pe un copil. Pot ajuta.

Știu, scumpo. Nimeni de aici nu e mai capabil decât tine.

Așa că rămâi aici și ai grijă de ceilalți.

- Dacă auzi două bătăi, deschizi. - Dacă aud trei, e o problemă.

- E bolnavă. - De la apă.

Vă rog, ajutați-mă!

Nu-mi place ce văd.

Vino aici!

- Hai! - Stai, e o capcană.

- E de vârsta fiicei mele, la naiba! - Shuaib, nu descuia poarta.

Vă rog, ajutați-mă!

Sau omorâți-mă.

Trebuie să încerc.

Ține asta!

Ce faci, tată?

Nu te teme, se descurcă. Tu acoperă-l!

Shuaib!

- Închide poarta imediat ce mă întorc. - Shuaib...

Cinci fete lângă izvor

Doar pentru una ard de dor

Cinci fete lângă izvor

Și-au rămas doar două

În locul tău...

nu m-aș apropia.

Jos arma!

Dă-mi fata!

Arma jos, amice!

- Fata! - Nu mă face să repet!

Dă-i drumul!

N-o las din mână.

Cum îți zice?

Nu-i treaba ta.

Cu cine ești?

Nu-i treaba ta.

- Mi se spune Abu Eissa. - Iar mie...

hoinar. Nu umblu cu nimeni.

Și ce te aduce aici?

Ce vrei?

Apă.

Îmi trebuie apă.

Îți dau patru litri.

Tu dă-mi fata!

Trebuie să recunosc că ești foarte generos.

Aveți atâta apă acolo,

iar tu nu-mi poți da decât patru litri? Nu se poate.

Nu e doar a mea.

Dar dacă mai ofer un mic cadou, în afară de ea?

Ce?

Am gloanțe. Câte vrei.

Nouă milimetri?

Nu.

Am de 22.

Dar 762?

Mă tem că nu. Dar am...

Calmează-te, Abu Eissa! Ți-am spus că e un dar.

Așteaptă!

Uite ce am!

Foarte utile. Nici nu ai nevoie de armă.

Poți folosi orice fel de cui.

Fac prăpăd.

N-am nevoie de ele.

Ascultă-mă! Îți dau 11 litri de apă.

Tu dă-mi fata!

Iar tu și prietenii tăi să nu vă mai întoarceți aici.

Nu le cere voie lor.

- Stai! - E doar între noi doi.

Ai dreptate.

E doar între noi.

Shuaib! Treci înapoi!

Nu-i pot ținti.

Trageți!

Pe camion!

Shuaib!

Khaled!

Gabba!

La o parte, tată!

Spune-le să arunce armele, altfel...

- Ești bine? - Nu trageți!

Eram în trecere.

Am auzit încăierarea.

- Alege-ți tabăra! - Ce te-a adus aici?

Căutam adăpost.

Sunt bandiți peste tot.

Speram să găsesc niște oameni buni.

Ești singur?

Gülbin!

Mai e cineva?

Doar noi doi.

Pot să-mi iau cuțitul?

I-ai salutat pe oamenii care au tras în mine?

Gülbin nu știe araba.

E kurdă, iar eu nu prea știu limba kurdă.

Dar am reușit cumva să comunicăm.

- Tată! - E în regulă.

Nu ești rănit?

Dacă ținteai mai bine, l-ai fi ucis pe binefăcătorul meu.

- Am crezut că e cu... - Știu ce ai crezut.

E în regulă.

Numele meu e Shuaib.

El e Qais.

Mă cheamă Mussa.

L-ai salvat pe tata?

Mulțumesc.

Intrați!

Putem măcar să-ți curățăm rana.

Fiul meu a fost căpitanul echipei lui de fotbal.

Golgheter doi ani la rând.

Fie binecuvântat!

Condoleanțe!

Suntem toți pe același drum.

Îngroapă fata mâine, în zori.

Sângele nu e al meu, nu te teme.

Mussa, ea e Maryam, fiica mea.

Bună!

- Daoud... - Da.

Desenează.

Grafică și animație, de fapt. Am lucrat și pentru televiziuni.

Desenează.

Zaineb, Bilal, avem musafiri.

Eu sunt Mussa. Ea e Gülbin.

- Bună! - Bun venit!

Palatul e mare. Faceți-vă comozi.

Ce-a fost aici?

O fabrică de aripi pentru avioane.

De cât timp sunteți aici?

De 318 zile.

E totul în regulă?

Ai ceva de spus?

Mussa...

Ar trebui să rămână cu noi.

Doar Mussa?

Eissa...

Nu-i cunoaștem pe oamenii ăștia.

Nu știm ce hram poartă acest Mussa.

Ți-a salvat viața.

Ce mai vrei să știi despre el?

Trebuie să fim precauți.

Lumea s-a schimbat.

Mama era precaută și tot s-a îmbolnăvit de la apă.

Am făcut tot ce-am putut să o salvez.

Ne trebuie un plan mai bun decât precauția.

Am făcut ce-a zis clarvăzătorul. Domnul cu mila.