Insomnia

Vã vorbeºte cãpitanul.

Tocmai trecem de Cercul Arctic ceea se înseamnã cã

suntem pe teritoriul Soarelui de la miezul nopþii.

Te rog, stai nemiºcat.

- Ce se întâmplã cu valiza ta? - Probabil este în drum spre Murmansk.

- Cum este pe timpul iernii? - Opus zilei, complet întunecat.

Ia-o uºor.

- Semaforul era pe roºu. - Era verde.

Da, desigur era verde. Mã înºealã vederea.

Este totul în regulã?

- Unde sunt hainele ei? - Era goalã.

- Nimic altceva? - Doar un lãnþiºor ºi doi cercei.

- Unde sunt? - Au fost verificaþi.

O sã ai un raport preliminar mâine.

Unde sunt?

Ai venit repede.

Ce ºtii despre cazul ãsta?

A plecat de la o petrecere la miezul nopþii sâmbãtã.

A fost gãsitã într-un tomberon 30 de ore mai târziu. Asta e tot.

Avea cazier? O cunoºteai?

Nu...

Dar am mai vãzut-o de câteva ori.

- Unde? - Locuia într-un apartament din apropiere.

Sã aruncãm o privire.

Nu o sã gãsim nimic, Tom. i-a spãlat pânã ºi pãrul.

Mâinile ºi unghiile sunt curãþate de asemenea.

- Perfecþionist. - Pânã ºi cei mai buni fac greºeli.

- Cum ai ajuns aici înaintea noastrã? - Vacanþã... Am familie aici.

Poliþia din Stockholm a fãcut o o razie într-un apartament dintr-o clãdire.

Au pãtruns complet înarmaþi.

Stãtea în pat ºi þipa... În felul acesta I-au recunoscut.

Pe inspectorul ºef?

Într-o conversaþie foarte intimã cu martorul principal.

Nu te grãbi.

- Când s-au cunoscut? - Acum nouã luni.

Imediat dupã ce s-a mutat în oraº. Au fost împreunã tot timpul.

S- au certat în seara aceea.

- Are vreun alibi? - Nu pentru noaptea aceea.

- De unde avea bani? - De la bunici...

Pãrinþii ei sunt decedaþi.

Dolce & Gabbana! Pe puþin 6000 coroane.

Nu avea nevoie de asta.

Poate e exact de ce avea nevoie.

- Ce vrei sã spui? - Mãreºte încrederea în tine.

Ai nevoie de asta când ai 17 ani.

Cel puþin eu am avut.

Sã nu uiþi asta.

O sã organizãm o conferinþã de presã când o sã avem ce sã vã zicem.

Este posibil sã o fi urmãrit de la petrecere.

Un argument care a dus la o ceartã. S- a panicat.

Crima acesta nu e un accident.

A fost fãcutã cu prea mare pricepere.

Ai putea avea dreptate cu asta... Ce pricepere?

Felul în care au fost înlãturate toate indiciile.

Mã bucur cã eºti aici. Mi s-a spus cã eºti bun.

Când ai vãzut-o ultima datã... Eilert?

- Este scris în raport. - Da, dar doresc sã aflu de la tine.

- La petrecere. - Poþi sã te dai mai încolo un pic?

Camere astea sunt prea mici.

- Ce ai fãcut la petrecere? - Nimic deosebit.

Bãuturã... dans... distracþie.

Prietenii tãi ne-au zis altceva.

- Ce au zis? - Ce crezi?

Nu ºtiu. Nu sunt prietenii mei.

- De ce nu? - Pentru cã mint.

- Despre ce? - Ei mint!

Despre ce mint?

- Eºti prietenul lui Tanja? - Da.

- Drãguþã fatã. - Tanja a plecat de la petrecere...

...la douã ºi un sfert. Ai urmãrit-o?

- Nu. - Tu când ai plecat?

Am mai stat pentru un timp ºi apoi am plecat acasã.

Îi plãcea lui Tanja sã fie privitã de alþi bãrbaþi?

Ascultã... nu înþeleg limba suedezã.

Nici eu.

Ai devenit gelos. V-aþi certat ºi a fugit la altcineva.

Porcãrii.

Hainele ei... ªtii cam cât costã?

Nu ºi le permitea... ºi nici tu.

Se vedea cu altcineva.

Îi fãcea cadouri.

Poate avea nevoie de atenþia lui?

Nu îi erai de ajuns, Eilert.

- Cu cine s-a dus? - Nu ºtiu.

Haide. Sã terminãm cu asta odatã.

S- a dus la un tip. Nu ºtiu cine este.

- De unde ºtii? - Tocmai am aflat.

De unde ºtii?

Cafea?

Sunt atât de sãtul de reînvierea morþilor.

- Asta este ceea ce faci. - Nu, nu este.

Sã-i fi vãzut garderoba. Cel puþin 60 de rochii!

Am cunoscut odatã o femeie care avea 50 de perechi de pantofi.

- Pentru ce avea nevoie de ele? - Nu am nici cea mai vagã idee.

Hai sã terminãm treaba asta repede, Erik.

Ne grãbim?

Am depus o cerere pentru o slujbã în Norvegia. Nu în nordul Norvegiei.

- Am mai fost pe aici. - ªtiu.

- ªtii? - Da, tu mi-ai zis.

Un jaf la poºtã, în primãvara anului 1972.

Te rog nu bate în tejghea.

- CID. - ªi...?

Engstrom ºi Vik.

Am crezut cã am fãcut ceva greºit.

Vorbeºte cu el despre asta.

Cred cã ai vãzut o groazã de chestii ciudate.

- Lucrând ca poliþist, mã refer. - Vedem ºi multe lucruri drãguþe.

Nu flirta cu mine.

- Sunt de servici. - ªi noi.

Când eºti poliþist de suficient timp nimic nu þi se mai pare ciudat.

Bagajele tale au ajuns înaintea ta.

Bun.

Abia dacã am fost pe aici.

Mi-aminteºte de un hotel de pe coasta de vest

Unde am stat când ne-am vizitat socrii.

Într-o dimineaþã ne-am trezit cu un cuplu în camera noastrã.

Am încercat sã scap de ei

dar insistau cã e camera lor.

Eva s-a supãrat rãu.

Da. Insistau cã este camera lor...?

Camera?

Ce interese a avut? Ce vise?

Cu cine s-a împrietenit?

Cu cine dorea sã se împrieteneascã?

Pe care profesori îi plãcea ºi care îi erau antipatici?

Ce fel de bãieþi îi plãceau? Sau poate nu îi plãceau?

Totul este la fel de important.

Este absurd cã Tanja nu mai e.

Este greu sã mã obiºnuiesc cu gândul cã mâine nu o sã mai stea aici.

Sau sãptãmâna viitoare...

Câþiva din voi o plãceau pe Tanja, pe când alþii dintre voi o urau.

Dar niciunul dintre voi nu o sã o mai vadã vreodatã...

Pentru cã este moartã... ucisã.

Ce vroia?

- Cine? - Hagen.

Ce este între tine ºi Hagen?

Nimic. Corpul unei persoane de 17 ani...

Ce a dorit?

Au gãsit rucsacul lui Tanja.

- Când ai gãsit rucsacul? - Acum douã ore.

Lângã un hangar vechi, afarã lângã un tomberon. Niºte puºti I-au gãsit.

- De ce nu este Tom aici? - Este terminat.

Este deja verificat pentru amprente...

Unde este?

În drum spre hangar.

Opreºte-I.

Aflã cu cine s-a dus la film.

Astrid, poate personalul îºi aminteºte ceva.

"Momentul". Jon Holt...

"Pia se îndrãgosteºte de Thomas,"

"dar crede cã îi ascunde ceva,"

"O voce interioarã îi spune lui Pia"

"cum sã scape de încurcãturã. "

Cineva de aici citeºte romane poliþiste?

Da.

Nimeni nu se apropie de hangar.

Dacã fãptaºul crede cã rucsacul poate duce la descoperirea lui,

o sã vinã sã îI ia.

Era acelaºi rucsac pe care decedata Tanja Lorentzen

îI avea cu ea când a plecat de la petrecere duminicã dimineaþa.

Nu a fost gãsit. Dacã vedeþi sau gãsiþi un rucsac asemãnãtor,

vã rugãm sã contactaþi poliþia.

Poate sã conþinã dovezi care sã ne conducã la ucigaºul lui Tanja.

Poate nu se uitã la televizor.

Cum sã nu! Nu este nimic altceva de fãcut pe aici.

Te supãr?

Probabil auzi glumele astea tot timpul.

Nu.

E aici.

Aºteptaþi pânã ia rucsacul ºi apoi îI urmãrim. În liniºte.

Nu miºca! Poliþia!

A intrat în hangar.

Sã îI prindem.

Nu ai unde sã te duci. Te rog ieºi afarã.

Zakariassen! Jos cãtre mare, Urmeazã cursul apei.

Erik, tu te duci pe deal

ºi când ajungi la golf, o iei la stânga.

Aici... aici... aici...

- Încotro a luat-o? - Acolo...

Ai spus cãtre dreapta...

Ai spus cãtre dreapta.

Atunci I-am gãsit pe Zakariassen zãcând între stânci ºi...

Mi-a arãtat. Am fugit în direcþia indicatã.

Apoi am vãzut o siluetã dispãrând printre stânci...

Apoi am alunecat. Am auzit un foc de armã ºi apoi I-am vãzut alergând spre mine.

Prima datã I-a împuºcat pe Vik ºi apoi a alergat direct spre tine.

Ce?

Dupã ce I-a împuºcat pe Vik...

Suspectul a alergat direct spre tine?

Bãnuiesc cã nu m-a observat. Era ceaþã.

ªi apoi?

Când m-a vãzut, s- a întors brusc ºi a fugit înapoi.

Am fugit dupã el în jos cãtre mare.

Apoi s-a întors din nou.

A tras cãtre mine, m-a ratat ºi a fugit mai departe.

Apoi I-am observat pe Erik ºi m-am oprit... sã îI ajut.

Descrie persoana pe care ai vãzut-o.

Din vina nenorocitei de hãrþi!

Fiecare piatrã este marcatã,

dar nu ºi buncãrul de sub hangar.