R.J. Decker

În episoadele anterioare...

Ai bătut un puști?

Nu e puști, are 20 de ani, e fiu de senator.

O să ajungi în nas cu tocurile alea.

- Ce vrei? - Am o nedumerire.

Respect ce vrei să faci, Emi. Dar e înțelept?

Un consilier de probațiune care, cu un singur telefon de la mine,

te va retrimite la Apalachee.

Acceptă-i propunerea! Dacă te trimit înapoi, nu mai ieși.

Cred că știu ce voiam să-ți spun. Nu-mi pasă de taică-tu!

Lucas a fost trimis să-ți fure aparatul. E timpul să afli de ce.

- Domnule! - Da?

Mai spuneți-mi o dată ce s-a întâmplat.

Veneam la mașină și l-am prins cum îmi umbla în portbagaj.

A dat să fugă cu aparatul foto, dar n-am vrut să-l pierd,

așa că l-am fugărit. L-am prins, a dat în mine și am ripostat.

- Apoi am sunat la poliție. - Da, el spune altceva.

- Bine... - Întoarceți-vă cu mâinile la spate.

Hei! R.J.

Te simți bine?

- Ești sigur că procedăm bine? - N-avem altă soluție.

Vă mulțumesc c-ați venit.

- Mel, cred că doar tu n-o cunoști pe Emi. - Da, dar putem sări peste prezentări.

Ai zis că vrei să vorbim. Hai să n-o mai lungim.

Tatăl ei mi-a schimbat deunăzi consilierul de probațiune

și m-a amenințat că mă retrimite la pârnaie.

Credem că am găsit o soluție să-l băgăm pe el acolo.

Vrem să ne ajutați.

Bun, știți povestea.

Lucas Ochoa mi-a spart mașina și mi-a furat aparatul foto.

L-am prins, ne-am bătut, a urmat batjocora de proces

și sentința de 18 luni la pârnaie.

Credeam că a fost isprava unui puști răzgâiat, dar m-am înșelat.

Fusese trimis de tatăl lui.

Tata credea că erau poze compromițătoare pe cardul aparatului.

Lucas trebuia să fure aparatul și să-l distrugă.

- Ce fel de poze? - Nu știu.

Am aflat cum stau lucrurile abia după ce Lucas a ajuns în spital.

Conform notițelor din vremea respectivă,

e vorba de pozele de la ultimele două editoriale.

Unul era despre nașterea unui pui de hipopotam.

Mă îndoiesc că e vorba despre acele poze.

Cred că e vorba de celălalt editorial, un asasinat.

- La un restaurant select, Il Sapore. - Am scris câteva articole despre el.

Victima a fost Peter Bellwether, un consilier financiar.

A fost împușcat de un bărbat cu o cagulă.

Am fost primul fotoreporter ajuns înainte să îngrădească poliția zona.

Nu-mi amintesc să fi pozat ceva care să-l compromită pe Victor,

dar Emi crede că da.

- Să fi fost el asasinul? - Nu și-ar asuma un asemenea risc.

Dar crezi că ar fi capabil, nu?

În afară de faptul că m-a rugat să depun mărturie la proces,

m-a ținut departe de afacerile murdare.

Tot ce pot să spun e că pozele lui R.J. i-au dat emoții.

Și l-a trimis pe Lucas să le fure.

Când n-a reușit, a ținut să fiu arestat ca aparatul să fie reținut ca dovadă.

Apoi un prieten de familie, un polițist sau un procuror corupt, a furat cardul.

- Cu alte cuvinte, pozele nu mai sunt. - Ba da, căci cardul a ajuns la mine.

I-am spus că l-am distrus, dar l-am dat cuiva să-l păstreze.

Mi-a fost rușine de ce i-am făcut lui R.J.

M-am gândit că poate o să-mi trebuiască într-o zi.

Mă duc acuși să-l iau.

Speram să-ți consulți notițele despre asasinarea lui Bellwether.

Poate ceva omis din articol îl incriminează pe Victor.

- Desigur. - Vrei să studiez și eu dosarul?

Ar fi grozav, dar stați puțin. Mai întâi vreau să vă zic ceva

despre spargerea casei.

- Vreau să-ți mulțumesc că ne-ai găzduit! - Crede-mă, nu-i prima mea conspirație.

Am organizat o mică sindrofie acum o lună pentru câțiva adepți ai aselenizării.

Dar nu pe Luna noastră.

Ce-i ăla, un carnet cu adrese?

Mai cunosc câțiva băieți din lumea interlopă.

Niciunul nu-i asasin, dar cine știe?

Poate a auzit vreunul de asasinatul ăla și ce legătură are cu tăticul iubițicii.

Nu-i...

Știu ce crezi. Să-i accept propunerea, să scap de cazier și să-mi văd de viață.

Promit că, dacă ajung iar la Apalachee, o să fac tot posibilul să nu fiu omorât.

Nu te omoară nimeni. Dacă ajungi la pârnaie, merg și eu.

Îl pocnesc în meclă pe Victor Ochoa dacă e nevoie.

O să-ți păzesc iar spatele.

Nu ne-ai spus unde a dosit „neiubițica” cardul ăla.

- Să te ajut să-l recuperezi? - Trebuie să mă duc singur.

- Bună! - Ai găsit vreo ceva în notițe?

PETER BELLWETHER, ASASINAT

- Nu. Din câte văd, era plăcut de toți. - Dar?

Era consultant, putea colabora cu oricine.

- Cu un cartel, cu un oligarh... - Sau un anumit senator?

Nu găsesc că ar fi lucrat cu Victor Ochoa. Tu ai găsit ceva în dosar?

N-am ajuns încă, am ceva de făcut. Te sun dacă găsesc ceva.

Ce nasol! Sunt inspectoarea Mel Abreu.

Eram în zonă și mi s-a părut că-ți umblă cineva la roată.

- Probabil a fugit. - Da, probabil.

- Vrei să depui plângere? - Nu.

E dovadă, o să-l predau criminaliștilor. Poate s-a comis vreo infracțiune cu el.

- Ne știm de undeva? Îmi pari cunoscut. - Am o figură comună.

Salutare!

O să port o discuție cu unul din clienți și e posibil să-mi dea câțiva pumni.

Ăștia-s ai tăi dacă nu suni la poliție până nu-mi dă cel puțin trei pumni.

Lucas...

Salut!

M-a trimis Emi să iau ceva de la tine.

Dar mai întâi aș vrea să vorbim.

Voia să vină ea să ia cardul, dar m-am oferit să vin eu.

Îți datorez scuze, Lucas.

Eram dat peste cap acum doi ani.

Îmi pierdusem o colegă și slujba.

Tot ce văzusem...

Astea sunt scuze.

Nu pentru asta am venit, ci ca să-mi cer iertare.

Îmi pare rău, Lucas!

Vezi ce familie distrusă am?

E adevărat că m-ai bătut, dar am încercat să-ți fur aparatul.

Apoi am mințit poliția

și în instanță.

Și tot tu îți ceri iertare?

Dar, sincer să fiu, nu-mi pare rău.

La ce-am văzut în ochii tăi atunci, trebuia să fii închis.

Dacă nu erai,

omorai pe careva.

Unde-i cardul, Lucas? Îmi trebuie.

Înainte să întrebi, nu m-am uitat la ce-i pe el.

Nici n-aș fi știut cum.

Conta doar că era un atu al nostru împotriva lui taică-miu.

Ai grijă.

Știu că m-ai bătut, dar nu-ți doresc moartea.

Mă bucur.

M-am uitat la pozele astea ca la filmul Zapruder.

Toate sunt făcute după asasinare.

- Poate taică-tău s-a înșelat. - Nu, precis e ceva.

Adevărul despre incidentul cu Lucas e un alt lucru pe care ți l-am ascuns.

Puteai să mă respingi, dar n-ai făcut-o.

Ce fac în ultimele luni,

foștii deținuți îi zic „reintegrare”.

Iertarea e foarte importantă.

Trebuie să te ierți pe tine și pe ceilalți.

Văd că încerci să te schimbi.

Că încerci să-ți trăiești altfel viața.

Și văd, sincer.

Cred că și tu te reintegrezi.

Știi ce-i amuzant?

Înainte să ne cunoaștem, știam doar că taică-tu e corupt,

dar afacerea asta...

mă face să cred că are legături cu crima organizată,

cu o bandă, poate chiar c-un cartel.

Și tu crezi, nu-i așa?

Și totuși, după ce-am stat atâta timp pe lângă el,

n-am o singură dovadă la mână.

Da...

Va fi bine.

O scoatem noi la capăt.

Ce?

Ce faci?

- Mă asigur că Lucas nu te-a pocnit. - Nu, ți-am zis că doar am vorbit.

- Da... - E...

- Bună, Cath! - Bună!

M-a sunat Edith, vecina de vizavi. Cică avem ceva în fața casei.

Dacă ar fi adevărat, soția mea ar face un scandal monstruos.

Da, scuze, Cath. Edith are dreptate.

Cum Victor a incendiat barca lui Lucas,

nu mi s-a părut înțelept să las rulota pe terenul companiei lui.

- Unde ești? Mașina ta nu-i acasă. - Am venit la secție s-o ajut pe Mel.

- Și? - Până acum n-am găsit nimic.

L-am sunat pe văduv, Steven Crane. L-am cunoscut după moartea lui Peter.

I-am luat câteva interviuri. A zis că vine să vorbim.

Te țin la curent dacă a auzit de Victor Ochoa.

Vrei cauciucuri noi, Ray? Trimite-mi nota de plată.

Pot să mi le cumpăr și singur.

Te-am sunat fiindcă mi le-a spart inspectoarea în a cărei casă m-ai trimis.

Ai fost neglijent. Portretul ăla? Cineva te-a văzut.

N-a venit aici din cauza portretului!

Crezi că i-a spus Emilia?

Fiica mea nu și-ar trăda familia!

Ai întrecut măsura. A fost o greșeală să-i incendiem barca lui Lucas!

Tu ai fost neglijent!

- Ray... - Îți rezolv de mult treburile murdare!

Acum e rândul tău!

Pune-ți familia la punct până nu e prea târziu!

Mă bucur să te revăd, Steven. Mersi că ai venit.

N-ai de ce. Ai fost foarte amabilă după moartea lui Peter.

Ai scris lucruri frumoase despre el. Eu îți mulțumesc.

Dar sunt derutat.

Dacă vrei să scrii un articol, de ce m-ai chemat aici?

Au apărut informații noi despre caz sau cel puțin o posibilă nouă ipoteză.

Trec direct la subiect, dle Crane. Ați auzit de Victor Ochoa?

- Senatorul? - Peter a făcut vreodată afaceri cu el?

Nu sunt sigur, dar nu cred.

Sigur Peter nu s-a întâlnit cu el nici profesional, nici în viața socială?

Scuzați-mă, nu mă simt prea bine.

- Putem lăsa pe altădată? - Stai, Steven!

Îți mai amintești ce mi-ai spus de cerșetorul de pe bd. Broward?

Cum îl ignorau toți în drum spre plajă de parcă era invizibil?

Dar Peter l-a văzut, așa-i?

A oprit și a stat de vorbă cu el, i-a găsit și-o slujbă.

Ai zis că așa era Peter.

Blajin, onorabil, incapabil să ignore pe cineva.

Nu merita ce-a pățit!

Ai dreptate.

Nu merita așa ceva.

O să-ți spun adevărul.

Dacă te-a sunat iar Edith, nu minte. Am intrat în casă ca să iau de mâncare.