Ride or Die

Anterior…

Care-i planul?

O s-o omor pe Ana.

Tac.

Pornește motorul! Se evacuează prin spate!

Am să dau banii înapoi și plec cât mai departe de Debbie.

Poți explica cererea ta legată de firma de avocatură din New York?

Am șters e-mailul inițial în care i se oferea postul.

Debbie!

Știu un locușor în Cambodgia.

Înseamnă „departe și greu de zărit”.

Vino cu mine!

Oprește mașina!

Fă-o! Fă-o, Sam!

Ne scapă!

Te-ai implicat emoțional?

Cu ea?

Categoric nu.

Cine e?

E o asasină.

LONDRA

Peste 12 membri ai Parlamentului au fost chemați până acum la audieri

pentru complicitate la corupție

și luare de mită pentru a bloca Legea Transporturilor din Regatul Unit,

la solicitarea lui Ergon Kreshnik, șeful unei grupări mafiote albaneze,

ucis în Elveția în această săptămână.

Premierul a felicitat poliția

și a numit situația „o pată pe fața politicii britanice”.

Ține-l în cadru!

- Iată-l! - Și mai mulți reporteri!

Să-mi acopăr fața? Așa se face?

- David! - Sau așa par și mai vinovat?

- Să zâmbesc? Pare aiurea. - Uite-l! Haide!

Te rog, Debbie! Nu pot singur. Am nevoie de tine.

Știi ceva, David?

Ia mai du-te naibii!

David!

Capul sus!

Să nu faci o scenă!

Debbie!

Doamnă Claybourne…

Apasă pe buton și auzi ce spune!

N-am nevoie să-l aud. Știu ce spune.

Vești bune!

Te-au scos de sub acuzare.

Nu știai ce făcea David, așa că…

Și pașaportul?

Am reușit să-l fac dispărut din dosarul cu probe.

Ești liberă să pleci.

Nu credem că albanezii mai sunt un pericol,

dar putem trimite o echipă de protecție acasă la tine.

M-am săturat să fiu protejată.

Debbie?

Ce ziceai despre prietena ta…

Nu mi-e prietenă.

Mai mult de-atât nu spun.

Nervul optic e normal.

Suturile sunt îngrijite. Cine le-a făcut?

Un tip în Monaco.

E mort.

Dă-mi avizul! Trebuie s-o găsesc pe Redback.

Bine. Îți dau undă verde să te întorci la treabă în…

trei săptămâni.

Două săptămâni.

Ai undă verde. Ești aptă.

Poți lucra, Whiptail. Poți lucra.

SUBIECT ELIMINAT

FINALIZAT

APEL RESPINS SAM

Q, la mulți ani…

Q, la mulți…

„Draga mea Queenie,

îți scriu în fiecare an, și în fiecare an sper să n-ajungi s-o citești.

Viața fiecărui copil e dictată de alegerile făcute de părinte,

iar eu n-am ales prea grozav.

Dar află că te-am iubit mai mult decât orice pe lumea asta.

Sunt destui bani aici

și suficiente nume noi ca s-o iei de la început.

Pleacă departe de-aici!

Îți datoram o viață mai bună…

CERTIFICAT DE NAȘTERE

… și îți datoram adevărul.

Ai toate răspunsurile aici.

Te iubesc.

Mama.”

Să dea naiba!

Bun.

Bună! Scuze, de fapt, e închis.

Ce prăvălie frumoasă aveți!

- Am spus că e închis. - Cizmari, da?

Reparați pantofi.

Iertare, engleza mea…

Dar „cizmar”

e cumva același lucru cu cineva care face pașapoarte false?

Ce dorești?

Interpol.

Vreau răspunsuri.

Ce căutai în Geneva?

Geneva?

N-am fost niciodată acolo. Dar sigur mi-ar plăcea să merg.

Ba da, ai fost.

Și te-am urmărit până aici.

La prăvălia asta care face acte false.

Și, de-ar fi să pariez, aș zice că tu le-ai făcut pe astea.

Ascultă, nu știu despre ce vorbești.

Ori îți repar pantofii ăia hidoși,

ori te cari din prăvălia mea.

Dacă-ți amintești orice…

ăsta e numărul meu.

Și îmi plac pantofii mei.

Calitate franțuzească.

LA BINE ȘI LA RĂU

Macallan de 35 de ani,

un singur cub de gheață.

E greșit, dar așa îți place ție.

Am cumpărat acest whisky în anul în care te-am recrutat.

E printre ce am mai de preț.

Dă-mi dosarul!

Asta este tot ce am despre Redback.

E prima dată când dau ordin împotriva unuia de-ai noștri.

Tu o să-i pui capăt.

Termină și apoi întoarce-te la mine!

O să fim din nou o echipă, tu și eu.

Am terminat-o cu Londra. Am fost deconspirată.

Trebuie să fiu mutată.

Judith Burton a murit.

Și Debbie Claybourne?

S-a terminat.

David!

Răspunde tu!

David!

Scuze, trebuia să fie o surpriză!

Ce anume?

- Bună, Debbie! - Clubul de carte? Le-ai chemat aici?

- Îți plăcea. - Nu vrem să te deranjăm.

Încercam să te înveselesc.

- Zaci în pat. - Fiindcă nu ai plecat.

- Nu am voie să plec. - Era vorba

că stai altundeva, nu la mine.

- E casa noastră și am crezut… - Ce?

Că stau închisă cu tine și o să ne împăcăm?

Că-mi gătești o dată și ți-ai spălat păcatele?

Putem să plecăm.

- Nu le răspund. - Au venit la tine.

Nu trebuie să fii singură.

Și mă ajută ele?

- Prăjitura! - Nu e momentul, Debbie?

- Putem să plecăm. - Nu se bagă la cuptor!

Vrea cineva să spargă gheața?

Nu-mi place Clubul de carte.

De la început.

Nu citesc cartea.

Consider că alegeți cărți oribile.

Fratele e vinovatul?

Da.

Whisky, Debbie?

Tu nu bei whisky.

Nu știți nimic despre mine.

Am luat cocaină.

Unde e?

Nu poți să intri, nu vrea să te vadă!

- Ieși! - Debbie!

Nu vreau să aud.

Ieși…

- … de-aici! - O să plec.

- N-o să mă mai vezi. - Perfect.

- Dar trebuie să auzi ceva. - „Trebuie”?

„Trebuie.” Ba nu.

Nu trebuie să fac nimic din ce nu vreau.

Nu trebuie să-mi suport soțul incapabil

și nici circul lui penibil din bucătărie!

Nu trebuie să pretind că am citit tâmpenia aia

și nu trebuie nici să-ți ascult scuzele miloage!

- Ieși de-aici! - Nu.

Fie! Atunci, plec eu.

Debbie!

Debbie!

Doamne!

Debbie, așteaptă! Debbie!

Fir-ar să fie! Debbie, stai!

- Sictir, David! - Sictir, David!

Știu că oricum mă urăști, dar vreau să-ți spun ceva…

Iar? Mai trebuie să aud și alte păreri despre mine?

Mai ai adjective despre cât de anostă, banală și de vârsta a doua sunt?

Mințeam! Am fost nevoită, ca să te protejez.

Mă protejai și când mi-ai șters oferta de job?

Da, bine. Atunci m-am protejat pe mine.

Făcusem… un lucru groaznic

și nu puteam suporta gândul că mă puteai părăsi. Așa că, da.

Da, l-am șters. Crede-mă că o să regret toată viața mea.

Era doar un post. A fost doar o dată.

Ți-am obținut grămezi de posturi.

- Mai bune. - A fost mâna ta?

Da, a fost mâna mea!

- Și le-ai refuzat pe toate! - Fiindcă nu eram calificată

pentru niciunul dintre posturi și nu era momentul.

David era în ascensiune, copiii plecaseră…

Vezi? Așa faci mereu!

Găsești scuze. De-asta am venit azi aici.

Nu vreau să fiu următoarea ta scuză.