Princess Mononoke (Mononoke-hime)

» ආයුබෝවන්!... « Princess Mononoke (1997) 1080p (12 Audio) MultiSubs (OST) Extras (Fan Collection) Mononoke-hime

subtitrare în limba română

În vremurile strãvechi...

exista un tãrâm acoperit de pãduri...

în care, de mii de ani...

sãlãºluiau zeii.

Pe atunci, oamenii ºi fiarele trãiau în pace.

Dar odatã cu trecerea timpului...

multe din aceste pãduri au fost distruse.

Cele ce au rãmas erau pãzite de fiare uriaºe...

aflate în grija Marelui Duh al Pãdurii...

pentru cã acelea erau zilele zeilor...

ºi ale demonilor.

PRINÞESA MONONOKE

Traducerea ºi adaptarea NoOne

Yakul!

Se-ntâmplã ceva ciudat. Grãbiþi-vã!

Toatã lumea trebuie sã se-ntoarcã degrabã în sat.

- Tocmai ne-am întâlnit cu Ji-san. - ªi? A vãzut ceva?

Da. În pãdure. Ceva rãu.

- Toate pãsãrile au dispãrut. - Chiar ºi animalele.

Eu dau o fugã pânã la Ji-san în turnul de pazã.

Voi trei grãbiþi-vã acasã!

Bine.

E ceva acolo.

Ji-san, ai vãzut ºi matale?

Vãzut. Nu e omenesc.

Bãtrâna cea înþeleaptã a chemat pe toatã lumea înapoi în sat.

Priveºte.

- E un demon! - Un demon?

Fugi, Yakul! Fugi!

Se-ndreaptã spre sat. Trebuie sã-l opresc.

Prinþule Ashitaka, aºteaptã!

Fii cu bãgare de seamã! E blestemat! Sã nu care cumva sã te-atingã!

Yakul!

Înfrânge-þi mânia, preamãrite!

Fie cã eºti zeu, fie cã eºti demon...

ai milã de noi!

- Monstrul! - Sã ne grãbim!

Fã cale-ntoarsã! Te rog, cruþã satul nostru!

Opreºte-te! Te rog, opreºte-te!

Ridicã-te!

Kaya!

- Fugiþi! - Sã mergem! Mai repede!

- I-a venit de hac! - Ashitaka!

- Aduceþi-o pe bãtrâna înþeleaptã! - Încã nu stingeþi focul.

Grãbiþi-vã!

Ashitaka!

- Ajutã-l. - Eºti teafãr?

Kaya, n-o atinge. Rana are ceva demonic.

Prinþul a fost rãnit.

- Unde e bãtrâna? - Vine. Vine acum!

Toatã lumea sã stea deoparte de el.

- Ce e de fãcut? - Copilo, ia asta ºi toarnã încet pe ranã.

Oh, zeu neºtiut al urii ºi mâniei...

Mã înclin înaintea ta.

Vom ridica o movilã ºi vom rosti rugãciuni...

pe locul unde ai cãzut.

Odihneºte-te în tihnã ºi nu purta urã sãtenilor de aici.

Fiinþe nemernice ce sunteþi...

cât de curând veþi simþi ura mea...

ºi veþi suferi aºa cum ºi eu am suferit.

Mã tem cã e de rãu.

Pietrele îmi spun cã Zeul Mistreþ venea de departe dinspre apus.

Avea în el un fel de otravã care l-a fãcut sã turbeze...

o mânie otrãvitoare ce-i rodea necontenit inima ºi trupul...

ºi care l-a preschimbat într-un demon.

Prinþule Ashitaka...

Da.

Sã vadã toatã lumea braþul tãu drept.

Ce înseamnã asta?

Prinþule Ashitaka, eºti gata...

sã afli ce soartã þi-au prezis pietrele?

Da. Eram pregãtit din clipa în care mi-am lãsat sãgeata sã zboare.

Boala se va întinde în întregul trup, os ºi carne deopotrivã.

Vei avea de îndurat o durere cumplitã ºi în cele din urmã îþi va aduce moartea.

Nu putem face nimic?

Prinþul a fost rãnit în timp ce apãra satul ºi ne salva vieþile.

Sã stãm cu mâinile-n sân aºteptând sã moarã?

Nu stã în puterile tale sã-þi schimbi soarta...

Cu toate astea poþi sã-i ieºi în cale sã o întâmpini, dacã vrei.

Priviþi.

Grãuntele ãsta de fier a fost gãsit în trupul mistreþului.

El a fost cauza durerii.

I-a sfãrâmat oasele ºi l-a ars adânc pe dinãuntru.

Asta l-a preschimbat într-un demon.

Existã mult rãu în þinuturile de la apus, Prinþule Ashitaka.

Soarta ta e sã mergi acolo ºi sã vezi ce poþi vedea cu ochi neîntunecaþi de urã.

Poate gãseºti o cale sã ridici blestemul.

- Înþelegi? - Da.

Suntem ultimii rãmaºi dintre Emishi.

500 de ani au trecut de când împãratul ne-a distrus poporul...

ºi i-a alungat spre rãsãrit pe cei ce-au trãit.

Câþiva au reuºit sã-ºi ducã viaþa aici vreme de câþiva ani...

dar sângele poporului nostru e din ce în ce mai apos...

odatã cu trecerea anilor.

Acum a venit vremea ca ultimul nostru prinþ...

sã-ºi taie pãrul ºi sã ne pãrãseascã?

Uneori cred cã zeii îºi bat joc de noi.

Legile noastre ne opresc sã-þi fim alãturi când te desparþi de noi.

Orice s-ar întâmpla de acum înainte tu eºti mort pentru noi.

Cu bine.

Ashitaka.

Kaya, ce cauþi aici? ªtii cã e interzis.

Crezi cã-mi pasã? Am venit sã-þi dau asta ca sã nu uiþi de surioara ta.

Pumnalul tãu de cristal. Kaya, nu-l pot lua.

Ia-l frãþioare, sã te apere de rãu.

Trebuie sã-l iei. Te rog, vreau sã þi-l dãruiesc...

ca sã nu uiþi.

Kaya, doar ºtii cã nu te-aº putea uita niciodatã.

O luptã?

Nu, un mãcel.

Unde fugi? Vino-ncoace, laºule!

Sunt neînarmaþi! Atacã!

- Acolo! Sus pe deal! - Un luptãtor!

- Pe el! Pe el! - Bun! Al meu e!

Înceteazã!

- Opreºte-te! - Braþul meu! Ce se-ntâmplã?

- Prindeþi-l! - Repede! Sã nu cumva sã scape!

Faceþi loc! Nu vã zic de douã ori!

Un demon.

Pata se mãreºte.

Porcãria asta o numeºti tu supã?

Ia sã vedem ce se-ntâmplã.

Ajunge?

Ce-i asta? útia nu-s bani.

Dã-mi orezul înapoi, hoþule.

Se poate sã-mi arunc puþin ochii?

Fã ce vrei.

Dar... Dar asta e o bucãþicã de aur pur, femeie neºtiutoare.

Dacã bani vrei, plãtesc eu orezul omului ºi iau eu asta.

Ce zici? Oameni buni...

E cineva pe-aici ce-ar putea sã-mi spunã cât valoreazã asta?

Nu? Bine.

Oi fi eu doar un cãlugãr dar cred cã pe puþin trei saci de orez.

Chiar aºa. Poate chiar mai mult.

- Hei, stai niþel. Unde pleci? - Stai pe loc! Dã-mi înapoi aurul!

Hei! Ce atâta grabã? Nu poþi pleca tocmai acum.

Abia ne-am întâlnit.

Acum cã am luat orezul toate-s bune.

Nu eºti prea vorbãreþ. Nu-i nimic. Nici sã nu te gândeºti sã-mi mulþumeºti.

A fost plãcerea mea. De fapt, într-un fel eu ar cam trebui sã-þi mulþumesc.

Vezi tu, am nimerit din greºealã în acea luptã.

Am vãzut ce le-ai fãcut samurailor.

Ai bãgat de seamã?

Aºa se-ntâmplã când umbli cu aurul la vedere.

O s-aºtepte pânã adormim ºi dupã aia o sã ne taie beregata.

Ce zici, le arãtãm ce bine stãm cu fuga?

Deci, creatura aia demonicã era de fapt un mistreþ uriaº.

I-am luat-o pe urme cãtre apus prin munþi...

acolo unde samuraii atacaserã acei oameni, dar...

Ai pierdut-o. Eh, asta e. Vezi locul ãsta?

Când am trecut pe-aici, în urmã cu câþiva ani, aici era un minunat sãtuc.

Dar poate au venit apele...

ori poate pãmântul ori focul.

Acum totul e lipsit de viaþã.

În zilele noastre, suntem înconjuraþi de mii de spirite furioase...

moarte de rãzboaie, boli, foamete dar nimãnui nu-i pasã.

Zici cã te-apasã un blestem? Ei ºi? La fel se-ntâmplã cu-ntreaga lume.

Nu trebuia sã mã lupt în acel sat. Doi oameni au pierit din cauza mea.

Asta-i soarta samurailor.

Mai câºtigã, mai ºi pierd. Hai, dã-mi farfuria!

Toatã lumea moare, bãiete. Unii mai devreme, alþii mai târziu.

De la vlãdicã la opincã.

Umbla vorba cã împãratul a promis...

un munte de aur celui ce-l va face sã trãiascã în veci.

Frumos vas. Am mai vãzut doar unul ca el.

Ai auzit pânã acum de poporul Emishi? Se zice cã pot cãlãri antilopele roºii.

ªi tot ei folosesc sãgeþi cu vârfurile de piatrã. Ca tine.

Doar cã au dispãrut acum 500 de ani.

Fii fãrã grijã. N-o sã spun nimãnui de unde vii.

Oricum, am treburi mai importante.

Ai mai vãzut vreodatã aºa ceva?

- Niciodatã. - A fost gãsit în mistreþul uriaº.

În interiorul lui. ªi pot sã jur cã bucãþica asta de fier i-a adus sfârºitul.

Existã un loc sus în munþi departe spre apus de aici.

Acolo hãlãduieºte Duhul Pãdurii, un loc nespus de primejdios pentru oameni.

- Sã intri acolo e moarte curatã. - Duhul Pãdurii?

Se zice cã acolo toate fiarele sunt uriaºe...

aºa precum erau la începutul timpului.

Ne vedem acolo, prietene.

Haideþi! Miºcaþi-vã!

Dii! Miºcã! Dii!

Fii atent la încãrcãturã!

Cu cât ducem mai repede orezul acasã cu atât mai repede mâncãm. Hai!

Vin încoace... Lupii!

Nu lãsaþi boii sã se sperie! Staþi liniºtiþi! Ocupaþi-vã posturile!

Sã nu cumva sã se ude praful de puºcã. Aºteptaþi-i sã intre în bãtaia armelor.

- Fiþi pregãtiþi. Foc! - Foc!

- Încã o datã. Foc! - Foc!

Asta a fost tot? Nu erau cine ºtie ce.

útia sunt doar puii. Stai s-o vezi pe lupoaicã.

Unde sunt?

Uite-o!

Vino.

I-am venit de hac!

Nu uita cã e un zeu. Nu moare ea din asta.

- A distrus ceva nu glumã. - Sã-i dãm drumul.

Cum rãmâne cu oamenii ce i-a împins în gol?

Sunt morþi. Sã-i ducem acasã pe cei vii.