Father Soldier Son

‎În calitate de comandant suprem, ‎am stabilit că este în interes național

‎să trimitem încă 30.000 de trupe americane ‎în Afganistan.

‎Suntem în război de opt ani,

‎am suferit enorme pierderi de vieți ‎și resurse.

‎Această decizie necesită și mai mulți ‎dintre voi.

‎O armată care, odată cu familiile voastre, ‎poartă deja cea mai mare povară.

‎Joey, fii cuminte!

‎E deja plină.

‎2010 ‎WAUTOMA, WISCONSIN

‎Acestea sunt poze cu tata în Afganistan.

‎Aceasta e prima bază în care a fost.

‎Parcă a zis că acela era cortul lui.

‎Aici salută unul dintre ofițerii ‎de rang înalt.

‎Acolo e camionul său.

‎Aceasta e o poză cu tata, eu și Joey.

‎Știu, dar se mișcă, unchiule Shawn.

‎Nu pot scrie așa.

‎Eu mă numesc Joey

‎și am șapte ani și jumătate.

‎Fratele meu are 12 ani și jumătate, cred.

‎- Gheparzi. Pot învăța despre gheparzi. ‎- E bine.

‎E un animal.

‎Tata e plecat în Afganistan, încearcă ‎să facă țara sigură.

‎Știi că nu voi mânca.

‎A zis că dacă nu face asta acum,

‎noaptea vor zbura gloanțe ‎pe la capetele noastre.

‎BINE AI VENIT ACASĂ ‎BRIAN

‎Unchiul a zis că ne va lua la el timp ‎de 14 luni.

‎Mutarea a fost grea, a trebuit ‎să-mi fac prieteni noi.

‎Băieții vor veni cu noi. Ne întâlnim ‎la aeroport. Apoi...

‎Isaac e aici, lucrează la ceva.

‎Isaac, e tatăl tău.

‎E în Atlanta.

‎Salut, tată!

‎Bine.

‎Da.

‎Tata se întoarce în vacanță, ‎pentru două săptămâni.

‎Când va ieși din avion, voi alerga la el.

‎Joey, acela e avionul tatei! Îl vezi?

‎Da!

‎BINE AI VENIT ACASĂ!

‎Unchiule, poate îl văd pe fereastră.

‎Știu. Uită-te dacă îl vezi pe fereastră.

‎O să fac cu mâna, în caz că mă vede.

‎- Tata iese primul. ‎- Haide!

‎Ține-l sus! Pari vesel.

‎TATĂL MEU E ÎN AFGANISTAN

‎Hai, domnule soldat!

‎- El e? ‎- Nu e atât de musculos.

‎Tata nu e atât de musculos.

‎- A venit. ‎- Poți să-mi ții asta?

‎Da, du-te!

‎Vă iubesc, băieți!

‎Salut!

‎Salut!

‎Vă iubesc. Vă bucurați să mă vedeți?

‎- Da? ‎- Da.

‎Ce e aia?

‎Bravo!

‎Arăți la fel, tată.

‎Așa sper.

‎- Tată? ‎- Am fost plecat doar șase luni.

‎Simt pătrățele.

‎Da, m-am antrenat!

‎- Simt pătrățele. ‎- Și eu simt pătrățele.

‎Și eu simt pătrățele.

‎Te iubesc!

‎- Te iubesc! Și mie! ‎- Mi-a fost dor de tine!

‎Mă bucur să fiu acasă. ‎Scuze dacă miros urât, da?

‎Nu-i nimic. Miroși ca orice soldat. ‎Așa cum îmi place.

‎- Cum îmi place. ‎- Ca orice soldat?

‎Salut!

‎- Bună! ‎- Mersi!

‎Bine ai venit acasă!

‎- Sunteți bine? ‎- Da. Eu cânt melodia mea preferată.

‎Joe, Joe!

‎Joey!

‎Da?

‎- Isaac, îți stă bine cu aparatul dentar. ‎- Ce?

‎- Îți stă bine cu aparatul dentar. ‎- Mersi.

‎Am dinți de măcelar!

‎Dacă îi rupi, vei da de mare necaz.

‎N-o să-i rup.

‎Când tata era în Afganistan,

‎simțeam că am o greutate ‎de zece kg pe umeri.

‎Dar când tata s-a întors,

‎acea greutate a dispărut.

‎V-ați dat cu spray?

‎E mai ușor să fii comandant de pluton ‎decât să crești doi băieți singur.

‎Când am divorțat, mama lor a ales ‎alte căi.

‎Tribunalul a spus ‎că nu va primi custodia copiilor.

‎Așa că i-am crescut singur.

‎Nu i-a mai văzut de aproape doi ani ‎și jumătate.

‎- A mușcat, a luat jumătate din momeală. ‎- Ce?

‎Da, vezi?

‎Priviți aici.

‎Nu e foarte mare.

‎Mă întreb zilnic dacă fac ce trebuie ‎pentru copiii mei.

‎Încerc să-mi fac datoria față de țară, ‎să merg în misiune

‎și să fac ce-mi cere guvernul,

‎dar lumea ce le cere băieților mei ‎să facă?

‎Bine.

‎Armata e grozavă, mă bucur ‎că tata face parte din ea,

‎dar mereu mă gândesc la el și sper ‎să se întoarcă bine.

‎Îmi fac griji pentru el.

‎Când voi crește, nu știu dacă vreau ‎să-i calc pe urme.

‎UN DOCUMENTAR ORIGINAL NETFLIX

‎SOLDAT PUTERNIC

‎Pa, tată...

‎- Șase luni, da? ‎- Da.

‎Când mă întorc, ne vom distra mult, da?

‎Trebuie să rezistați, da? Cu cât plec ‎mai repede,

‎- ...cu atât vă veți înveseli mai repede. ‎- Serios?

‎Haide, fii puternic.

‎Știi de ce tata face asta, da?

‎- Trebuie să plec. Vă iubesc. ‎- Te iubim, tată.

‎Mergeți cu bunicii, da?

‎Vă iubesc.

‎Capul sus!

‎Te iubesc tată.

‎KUNDUZ, AFGANISTAN ‎NOUĂ ANI DE LA ÎNCEPEREA RĂZBOIULUI

‎- Încă trei. ‎- La naiba!

‎- Da, una este a mea. ‎- N-o vrea pe aceea.

‎- Ce-i acolo? ‎- Corespondența.

‎Mulțumesc!

‎Tata a vrut ca unul din copiii lui ‎să meargă în armată.

‎Eu am fost ultimul, așa că a trebuit ‎să merg.

‎Mă bucur că merg în misiune, sunt parte ‎din ceva foarte important.

‎Știți de ce îmi e frică?

‎Isaac mi-a spus că tatăl unui prieten ‎de-al lui s-a dus în Irak și s-a schimbat.

‎Nu vreau să fiu ca acel tată. ‎ ‎Vreau ‎să rămân același tată distractiv.

‎Care nu recuperează depozitul de garanție ‎fiindcă a tras cu mingi de plastic în casă

‎sau s-a luptat cu apă în casă ‎și s-au udat pereții.

‎Astfel de tată vreau să fiu. ‎Vreau să vin acasă și să mă distrez,

‎nu să țip la copiii mei. Da.

‎Am văzut una zburând după copacul acela.

‎Încerc să mă gândesc la alte lucruri.

‎Deoarece, dacă mă gândesc la tata,

‎e greu să...

‎Scuze.

‎E greu să rămân puternic.

‎Trage.

‎- Cred că am împușcat-o! ‎- Pune siguranța înapoi.

‎- Da! ‎- Cred că a împușcat-o. Tare!

‎Tata e persoana pe care o iubesc ‎cel mai mult acum.

‎A zis că va fi bine, să nu ne facem griji ‎pentru el. Să ne gândim la noi.

‎Îmi fac griji pentru tata noaptea. ‎E întuneric și inamicii se pot furișa.

‎Iar apoi...

‎Îmi e dor de băieți. Știu că ei se gândesc ‎la mine.

‎Isaac îmi spune la telefon:

‎„Am văzut luna pe care ai văzut-o ‎cu nouă ore înaintea mea.”

‎Chestii siropoase ca asta.

‎Dar da, îmi e dor de copii.

‎Împușcați-i!

‎- E liber! ‎- Să mergem!

‎Acoperiți-mă!

‎Să mergem!

‎Îmi amintesc doar sunetele de armă.

‎CENTRUL MEDICAL AL ARMATEI DIN WALTER REED ‎WASHINGTON, DC

‎PROIECTUL RĂZBOINICULUI RĂNIT

‎- Ar putea fi cam sensibil. ‎- E în regulă.

‎RĂNI ADÂNCI ALE GAMBELOR ‎DOUĂ GAROURI

‎Atacam un sat de talibani.

‎Un ofițer de poliție afgan a fost lovit ‎de o grenadă.

‎Era pe moarte.

‎Nu-mi pasă dacă nu era unul de-al nostru.

‎Era de partea noastră, trebuia ‎să-l salvez.

‎Nu m-am dus să fiu împușcat. M-am dus ‎să-l iau și să-l salvez.

‎N-a mers cum am plănuit. ‎Doctorul meu ne-a salvat viața amândurora.

‎Când te ridici...

‎Tot sângele se mișcă.

‎Da, de aceea amețești,

‎fiindcă vasele ‎care țin tensiunea sângelui normală

‎și pompează sângele normal

‎nu funcționează.

‎Pe termen lung, mi-au zis că,

‎dacă nu voi mai putea alerga ‎din cauza piciorului,

‎îl pot amputa.

‎Nu-mi iau piciorul!

‎E al meu, îmi aparține.

‎Să mă întorc?

‎Poate unul dintre voi să mă întoarcă?

‎E ciudat. N-am plâns deloc.

‎Pare ireal.

‎Mi-e greu să realizez

‎că a fost împușcat de un om adevărat ‎cu o armă adevărată.

‎Sunt puțin cam năucit.

‎Așa, tată. Se te punem în mișcare.

‎Mă bucur că nu mai e acolo,

‎dar probabil va șchiopăta ‎tot restul vieții.

‎Când o să-l văd șchiopătând,

‎o să mă simt rău.

‎EROUL TATĂ

‎„Tatăl meu este un soldat american.

‎Tatăl meu este un erou.

‎Supereroul meu.”

‎După ce tata a fost împușcat, am vrut ‎să merg în Afganistan.

‎„Tu l-ai împușcat pe tata, eu te împușc ‎pe tine.”

‎Ține-ți respirația. Stai nemișcat.

‎TREI LUNI MAI TÂRZIU ‎FORT DRUM, NEW YORK