The Return

DUPĂ ZECE ANI DE MĂCEL, ORAȘUL TROIA A CĂZUT,

IAR GRECII VICTORIOȘI AU PLECAT SPRE CASĂ.

ANII AU TRECUT

PE INSULA ITHACA, REGINA PENELOPA TÂNJEȘTE ÎNCĂ

DUPĂ ÎNTOARCEREA SOȚULUI EI, ODYSSEUS (ULISE).

FIUL EI, TELEMAH, ÎL AȘTEAPTĂ PE TATĂL PE CARE NU L-A CUNOSCUT NICIODATĂ,

ÎN TIMP CE PRETENDENȚI NERĂBDĂTORI PUSTIESC ȚARA

ȘI O PRESEAZĂ PE REGINĂ SĂ ALEAGĂ UN NOU REGE.

- Hei, Eumeas. - Ce-i?

Vor mai mulți purceluși.

Dacă-i vor mânca pe toți,

atunci ce mai rămâne pentru anul viitor?

Vom fi plecați deja anul viitor.

Regina își va alege un nou rege.

Puteți muri de foame și singuri.

Ia uite cine e aici!

Prințul.

Stăpânul e aici!

Stăpânul nostru!

Vino și alătură-te nouă, prințe!

Prințul nostru.

Ți-ai găsit tatăl?

- Telemachus... - Dă-le ce vor.

Băiete, spune-i mamei tale că giulgiul pe care-l țese

va fi pentru fiul ei.

Dacă ne mai face să așteptăm mult,

o să-ți înfășor chiar eu trupul în el.

Încă mai speri că se va mărita cu tine?

Ce crezi că face noaptea?

Vrea ceea ce vrea orice femeie.

Nu se va face de rușine.

Îți voi tăia gâtul, nenorocitule!

Lasă-l în pace!

Așteaptă!

De ce nu-i spui să mă aleagă pe mine?

O să vă scap de toți.

Voi face insula să prospere din nou.

O să te tratez corect.

Crezi că ești mai bun decât ei?

Biet băiat.

Nu știi că dacă nu eram eu,

ai fi fost mort de mult.

S-ar putea să mă răzgândesc.

De ce nu alegi?

De ce nu o face?

Insula asta e pe moarte.

Mărită-te cu unul dintre ei.

Cu oricare din ei! Apoi restul vor pleca.

Mama ta nu se va mărita niciodată cu un alt bărbat.

Nu va păta niciodată onoarea acestei insule

și numele tatălui tău.

Tatăl meu e mort!

Nu mai putem trăi cu sălbaticii ăștia.

Care din ei?

Pe care sălbatic vrei să-ți dau drept tată?

Trebuie să existe unul pe care îl preferi!

Voi alege când voi termina giulgiul bunicului tău.

Țeși la el de luni de zile.

Și la ce îi va folosi?

A venit să se însoare cu regina?

Cred că suntem deja destui.

Nimeni n-ar supraviețui pe vremea asta.

Lasă-l în pace!

Rămâi acolo.

Cum rămâne cu fața?

Se va vindeca.

Mănânci?

Unde... Unde sunt?

Nu știi?

Pe insula Ithaca.

Ia-mă de braț. Ajută-mă.

Afară.

Mănâncă asta.

Eumeas.

De ce primești un străin?

Vrei să riscăm furia lor?

Pentru că nu ne-au transformat încă în animale.

Îl duci la piață?

Nu mai există piață.

Tot ce are patru picioare merge la palat.

Regele vostru e lacom.

Nu există niciun rege.

A navigat spre Troia cu ani în urmă.

A luat cei mai buni oameni cu el.

Niciunul nu s-a mai întors.

Pe cine servești acum?

Reginei Penelopa și fiului ei.

Nu e niciun bărbat alături de ea?

Întregul an au venit pețitori de la kilometri depărtare,

așteptând ca ea să aleagă.

A făcut-o?

E puternică.

Îi face să aștepte,

în speranța întoarcerii soțului ei.

Cu toții avem un loc de apărat,

în lumea asta.

Mănâncă.

Vreau să te duc înapoi la palat, bunicule.

Palat?

Da. Mama e singură acolo cu toți oamenii ăia.

Cei care te-au speriat.

Pietrele.

Sunt...

atât de frumoase.

Deci, ar trebui s-o fac?

Crezi c-ar trebui să plec și să încerc să-mi găsesc tatăl?

Să aflu dacă e mort.

Am nevoie să știu.

Mâine aș putea naviga spre continent.

M-ar lua pescarii.

Tatăl?

Ți-ai pierdut tatăl?

Bietul băiat.

Hei! Porcarule!

- Unde e fata? - Nu știu.

Unde se ascunde?

Nu știu.

Nu poate fi departe.

Dacă nu-i fata, atunci te iau pe tine.

Am parcurs un drum lung. Nu mă întorc cu mâna goală.

N-o voi lua pe regină.

Dar voi lua tot ce pot.

Voi lua.

Îmi voi lăsa cicatricea pe această insulă.

Așa că au navigat, prinți și regi,

de la cele mai mici insule până la cele mai mari orașe,

pentru a onora promisiunea făcută.

Zece ani lungi eroii au luptat

și și-au acoperit numele de glorie.

Zece ani lungi, dar niciuna dintre părți nu a putut revendica victoria.

Apoi, din pădurile Asiei,

lângă zidurile puternice ale Troiei,

Odiseu a construit marele cal.

Se spune că a fost doar un turn care să-i ajute să treacă zidul.

Un turn? Unde ați auzit asta?

Oamenilor le plac poveștile.

Am ars toate pădurile pentru a ține iernile departe de noi.

Epeius l-a construit cu lemnul de la navele morților noștri.

Ai fost acolo?

Ai văzut Troia arzând?

Da.

Regele nostru, Odysseus, a fost acolo.

Cel mai isteț dintre toți eroii.

Datorită lui am câștigat.

Nu-i așa?

Spune și tu.

Eroi.

Odysseus a fost...

S-a gândit.

O șmecherie.

Ceva care să ajute armata să treacă de porți.

Un plan.

Să intrăm.

Să închidem porțile în urma noastră.

Închiși cu ei acolo.

Îi măcelărim pe străzi.

Cât de înalt era?

Nu era înalt.

Continuă.

S-a îmbrăcat ca un cerșetor.

Zdrențe.

S-a târât în oraș noaptea.

A numărat soldații. A ascultat zvonurile.

A văzut durerea.

Piața era goală.

Oamenii...

Oamenii voiau mâncare, haine...

pace.

Tot orașul voia.

Pietrele voiau.

Dar comorile...

Și apoi a doua zi a văzut-o pe Elena.

Cerșetorii trebuiau să stea în rând.

Dar el a ieșit din rând.

A întins mâna.

Ea s-a uitat direct la el.

I-a pus o monedă în mână.

Escorta ei era călare.

Și atunci s-a gândit la asta.

Calul de lemn.

Un mare cal de lemn.

Vor deschide porțile și-l vor trage înăuntru.

Și dimineața vor ieși soldații din el.

Orașul va fi mort.

Ne-am răzbunat

pentru toți anii petrecuți departe de casă.

Pentru toți morții noștri.

Pentru frig. Pentru foame.

Și Troia era a noastră.

Dar orașul nu putea fi niciodată câștigat,

ci doar distrus.

L-am ars până la temelii

și apoi am înecat flăcările în sânge.

Se spune că fiecare război va fi ca acesta,

până la sfârșitul timpului.

Morții Troiei,

fantomele lor, vor veni și vor privi.

Și regele meu?

Marinarii spun că e pe aproape.

Unde?