My Neighbor Totoro (となりのトトロ)

Tată, vrei caramele?

Mulțumesc. Nu ești obosită?

Nu.

Aproape am ajuns.

Mei, pitește-te!

Nu era un polițist.

Bună. Părinții tăi sunt prin preajmă?

Mulțumesc.

Eu sunt Kusakabe! De-abia am sosit!

Încântat de cunoștință!

Bine ați venit!

Mulțumesc.

Am ajuns!

Stai!

Mei, uite un pod!

Un pod?

Vezi cum scânteiază? Avem și pești!

Așadar, vă place aici?

Tată, e minunat!

Tii! Copacii formează un tunel!

Asta e casa noastră?

Vino!

E în paragină!

În paragină!

Arată ca o casă bântuită!

Bântuită?

Mai e și putredă!

O să se dărâme!

Se dărâmă!

Uită-te acolo, Mei!

Vezi?

E imens.

Tată, avem un copac imens!

Arbore de camfor îi zice.

- Arbore de camfor. - Arbore de camfor.

Era să te calc!

O ghindă!

Dă-mi să văd.

Încă una!

Am găsit și eu una!

Dă-te la o parte. Nu pot trage sitele.

Ghinde!

- Am dat de ghinde prin casă. - Au căzut de-acolo, de sus!

Poate-or fi veverițe pe aici.

Veverițe?

Sau șobolani cărora le plac ghindele.

Prefer veverițele!

Unde să pun asta?

Veniți aici, vă deschid eu ușa. Satsuki, tu descuie la bucătărie.

E chiar în spatele casei.

Vino, Mei!

Așteaptă-mă!

Grăbește-te!

Ești gata?

Niște căzi.

Nu-i nimic aici.

Asta e baia.

Tată, mișună ceva pe aici.

O veveriță?

Nu știu. Niște gângănii negre, dar nu sunt nici gândaci, nici șoareci.

Așa să fie?

Ai dat de ele?

Cred că-s ghemotoace de funingine.

Ghemotoace de praf? Ca în cartea mea ilustrată?

Exact. Fantomele nu se arată în zile cum e cea de azi.

Când vii de-afară într-o cameră întunecată,

privirea ți se încețoșează și așa apar ghemotoacele.

Acum înțeleg.

Ieșiți la lumină, ghemotoacelor! Arătați-vă, oriunde ați fi!

Să ne apucăm de treabă! Vezi pe unde se ajunge la etaj.

Du-te sus și deschide toate ferestrele.

Așa o să fac!

Vin și eu!

Toaleta!

Nu-i pe aici!

Nu-i nimic aici!

Nimic!

Mei, pe-aici e!

E întuneric beznă!

Ghemotoace de praf.

Încă o ghindă.

Arătați-vă, ghemotoacelor!

Ești acolo, dle Ghemotoc de praf?

Tată, sigur mișună ceva pe aici!

Așa-i că-i palpitant? Mereu mi-am dorit să locuiesc într-o casă bântuită.

Acuși vin!

L-am prins. Satsuki!

Mei.

Debordezi de energie!

Dumneaei e buni. Se îngrijește de casă și a venit să ne ajute.

Eu sunt Satsuki, iar ea e sora mea, Mei.

Mă bucur să vă cunosc pe amândouă.

Făceam curat dacă știam că sosiți atât de repede.

Ați făcut și așa destule.

Am fost așa de prinsă cu orezăriile, c-am apucat doar să șterg praful.

Ce-ai pățit la mâini?

Mi-a scăpat ghemotocul.

Ești la fel și pe tălpi!

Și-ale mele tot negre sunt!

Ar putea fi vânturătorii de funingine.

Goangele alea mici, negre și pufoase care zboară?

Întocmai. Se înmulțesc în casele vechi și părăsite

și le îmbâcsesc cu funingine și praf.

Le zăream când eram mică. Vi s-au arătat și vouă, așa e?

Sunt un soi de spiriduși sau cum?

Nu-s nici pe departe așa de înfricoșători.

Dacă zâmbiți întruna, o să-și ia curând tălpășița.

Pesemne că acum se hotărăsc încotro s-o apuce.

Mei, o să plece de aici.

N-are niciun haz.

Ce faci dacă apare unul uite-așa de mare?

Nu m-aș speria.

Bine, atunci n-o să te mai însoțesc la baie noaptea.

Mă apuc de curățat. Îmi aduci niște apă de la pârâu?

De la pârâu?

Vin și eu cu tine!

Mei, așteaptă acolo.

Ai prins un pește?

Buni, a început să curgă!

Bravo. Pompează la cișmea până iese apă rece.

Bine!

Cu ce pot să te ajut?

De la mama... Pentru bunica.

Ce anume?

Stai puțin, ce e asta?

Tu erai, Kanta?

Locuiești într-o casă bântuită!

Termină, Kanta!

Făceam la fel când eram de vârsta lui.

Nu-i sufăr pe băieți. Dar tare-mi mai plac turtele din orez ale bunicii!

Mănâncă după pofta inimii.

Mulțumesc!

Vă mulțumesc mult pentru ajutor.

- Pe curând! - Pe curând!

Tată, o să se dărâme casa.

Sper să nu, de-abia ce ne-am mutat în ea.

Hai să râdem, să ne știe baubau de frică!

Mie nu mi-e teamă.

Zău, chiar nu mi-e teamă!

Unu-doi, unu-doi...

Bine faceți, țineți-o tot așa.

Spălatul rufelor... se declară încheiat!

Pornim la drum!

Buni!

Săru' mâna!

Muncești de zor?

Încotro vă duceți?

Trecem pe la mami, la spital!

Frumos din partea voastră. Transmiteți-i salutări!

Pe acolo.

- Săru' mâna. - Uite cine a venit.

Mami!

Ce mă bucur că ai venit, draga mea.

Tati a încurcat drumul.

Chiar așa? Bună, Satsuki.

Azi avem liber la școală.

I-auzi!

Tati vorbește cu nenea doctorul.

Îmi pare așa bine să vă văd pe amândouă.

V-ați acomodat cu noua casă?

O casă bântuită?

Mami, îți plac fantomele?

Bineînțeles. De-abia aștept să le văd.

Vezi, Mei? Ți-am spus!

Mei era îngrijorată că poate nu-ți plac fantomele.

Voi ce părere aveți?

Îmi plac.

Nu mă tem de ele!

Satsuki, tu-i faci părul lui Mei?

Îi stă tare bine. Ești o fetiță norocoasă, Mei.

Dar tot timpul se înfurie pe mine.

Pentru că nu stai locului.

Vino încoace, Satsuki.

Nu ți-l porți prea scurt?

Nu, îmi place așa.

Fă-mi-l pe al meu, mami! Și eu vreau!

Așteaptă-ți rândul!

Ai părul ondulat, cum îl aveam și eu la vârsta ta.

O să îl am ca al tău, când mă fac mare?

Probabil, mă moștenești.

Mama arăta foarte bine.

Ai dreptate. Doctorul zice că îi va da curând drumul acasă.

Curând? Adică mâine?

Mereu zici asta.

Mâine ar fi prea curând.

Mama a zis c-o să doarmă cu mine în pat.

Nu ziceai tu că ești suficient de mare cât să dormi singură?

Mama e specială!

Tată, e timpul să te scoli!

Scoală-te!

Iartă-mă, iar m-am trezit târziu.

Azi îmi trebuie sufertașul pentru prânz.

Mi-a ieșit complet din minte.

Nu-i nimic. Am gătit ceva să mâncăm toți.

Arde!

Vin îndată.

Poftim. Ăsta e al tău, Mei.

Mie mi l-ai pregătit?

Mei, stai jos și mănâncă!

Ține, să-l împachetezi tu.